Tag Archives: munte

Conectare, clătite şi zâmbete – Jurnal de tabără fericită

Fericirea este cea mai bună atunci când este împărţită.”

jurnal de tabara bootcamp pentru fericireRecunoscătoare pentru…

  • Clipele de fericire atât de pline că nu simţi nevoia să dai check-in, să faci poze sau să te gândeşti la ce o să scrii pe blog după.
  • Mic-dejunurile la care mănânci fără vreun regret pâine (albă!) cu unt şi gem.
  • Când un zâmbet e cel mai plăcut icebreaker.
  • “Aha”-urile de la ateliere, jocurile şi discuţiile deschise.
  • Dimineţile cu yoga.
  • Momentele alea magice în care te bucuri că poţi să alergi prin ploaie, chiar dacă n-ai şapcă, iar ochelarii (evident că) nu sunt prevăzuţi cu ştergătoare.
  • Zilele în care telefonul a fost uitat printr-un rucsac, în cameră.
  • Conexiunea cu tine şi cu ceilalţi. Interacţiunile naturale.
  • Când joci Dixit până după miezul nopţii şi apoi visezi iepuraşi coloraţi.
  • Surprizele oferite cu drag.
  • Îmbrăţişări, “sugar cubes”, clătite şi alte dulcegării (la propriu şi la figurat).

Toate astea au venit la pachet în Bootcamp pentru Fericire, tabăra unde am participat la invitaţia celor de la IPF, care mi-a mângâiat sufletul cu gingăşia unei păpădii şi mi-a şlefuit zâmbetul mai frumos decât ar fi putut s-o facă un dentist. Continue reading

Cindrel ÎnAlergare 2015 – prima mea cursă de alergare montană

Pe lângă endorfine şi limite depăşite, alergarea mi-a dat ocazia să experimentez o grămadă de senzaţii incitante, savurate trup şi suflet. Weekendul trecut am trăit o aventură în mişcare la cote înalte: mi-am făcut iniţierea în cursele montane la Cindrel ÎnAlergare (Păltiniş, judeţul Sibiu).

cindrel-in-alergare-2015-medalie-si-tricou

Anul ăsta am început să aud tot mai des în jurul meu despre mirajul competiţiilor de trail, care combină verdeaţa, sălbăticia şi aerul curat de munte cu entuziasmul alergării. Tânjeam de multă vreme după o alergare la munte, însă nu-mi făceam curaj să mă înham la o astfel de cursă, având în vedere că până acum am alergat exclusiv pe plat. În plus, mi se părea complicat să ajung în locurile cu pricina, având în vedere că nu am maşină. La asta se adaugă şi echipamentul special de alergare montană, pe care, din nou, nu-l aveam. Continue reading

7 gânduri despre Braşov

Escapada de weekend de la Braşov a fost fix pe sufletul meu, pentru că am reuşit să combin plimbarea şi destinderea cu alergarea – ce altceva mi-aş fi putut dori mai mult? 🙂 Plus că nu mai fusesem de ani buni prin micul orăşel de la poalele Tâmpei şi mi-era dor să-l revăd.

spre-piata-sfatului-brasov

“Ce locuri de vizitat în Braşov aş putea să pun pe listă?” M-am întrebat asta înainte să plec de acasă, dar n-am avut chef să fac un research amănunţit, aşa că am notat doar câteva restaurante, am citit 2-3 articole despre ce ar fi interesant de văzut şi… cam atât. Însă a fost tocmai bine. Am rămas şi cu câteva gânduri după această mini-vacanţă, alături de o sumedenie de cadre imortalizate cu drag:

1. Nu trebuie să treci graniţa ca să te bucuri de priveliştea piaţetelor şi să sorbi din tihna cafenelelor cochete. În Braşov sunt câteva pieţe unde liniştea merge pe vârfuri printre clădirile istorice, într-un dans lent, mângâind pereţii însemnaţi de timp. Cum tot mi-era mie dor de Italia, mi-am mai potolit aleanul privind la terasele atât de frumos decorate, intime, retrase din calea agitaţiei. Continue reading

Weekend de supravieţuire în mijlocul naturii sau cum a fost prima mea experienţă la cort

Sfârşitul săptămânii trecute am evadat din Bucureşti în aventura montană pusă la cale de cei de la WildThing în Piatra Craiului. Mai exact, am bătut munţii cu cortul în spate şi energie în suflet, într-un grup vesel, călăuzit de un om cu multă experienţă în ale supravieţuirii.

Pe drumul spre Zărneşti am admirat de departe crestele dantelate de zăpadă ale munţilor. Am urmat pe jos traseul prin Prăpăstiile Zărneştilor, unde am mers în pas vioi la adăpostul pereţilor înalţi de stâncă. Chiar dacă vii dintre blocuri înalte, nu ai cum să nu rămâi impresionat de peisaj şi de seriozitatea cu care stâncile îşi impun statura. Prin poieniţe am văzut covoare de brânduşe, dar şi petice de zăpadă ici-colo, semn că iarna mai are un cuvânt de spus. Am campat pe platoul de lângă cabana Curmătura, unde am avut ca gazde doi câini care au ţinut neapărat să ne arate cum pot ei lătra la orice oră din zi şi (mai ales) din noapte…

rucsacuri

Continue reading