Tag Archives: drumeție

Traseu prin Munții Baiului (și nu numai): Azuga – Secăria – Comarnic

La ora 9:11 dimineața eram la baza pârtiei Sorica din Azuga, privind către muntele verde din fața mea. Mă mâncau tălpile să încep micul traseu propus pentru acea zi: urcare până la stația terminus a telegondolei, apoi o plimbare pe platou și coborâre în Bușteni.

Ziua ne-a făcut cadou raze de soare și răcoare. Era pustiu la telegondolă când am ajuns în Azuga, dar oricum ideea era să urcăm pe jos (antrenament lejer pentru viitoarele alergări montane, și nu numai), așa că am luat pieptișul în primire. M-am oprit de mult ori să admir peisajul să-mi trag sufletul, cu gândul că urcarea se va termina cât de curând.

traseu muntii baiului

Am ajuns în sfârșit sus, transpirată și cu părul în toate părțile, dar ușurată că s-a dus ce a fost mai greu. Acum a început porțiunea de mers lejer, pe un drumeag molcom, cu platourile verzi de-o parte și de alta. Într-adevăr, peisajul arată de paradis, mai ales că norii fotogenici își făceau de lucru deasupra, lăsând pete de umbră pe văi.

Pe marginea drumului am văzut tufe de afine cât cuprinde, însă necoapte 😀 Mare, mare păcat.  Continue reading

Aventură la munte cu ploaie și grindină: pe vârfurile Bucșoiu și Omu

Dacă la Retezat SkyRace am trecut cu brio printr-o perdea de grindină, vânt puternic și un pic de ploaie, de curând am ridicat miza în materie de vreme rea la munte. De data asta nu la o cursă de alergare, ci într-un traseu de o zi în Bucegi.

traseu munte bucegi

Ne-am strâns o mașină de oameni și am pornit dis-de-dimineață din București, somnoroși, dar cu chef de plimbare, într-o duminică ce se anunța cu soare și ceva ploi. Ne propusesem să facem un traseu lunguț, cam îndrăzneț pentru o zi:

Cabana Gura Diham – Poiana Izvoarelor – Prepeleac – Vf. Bucșoiu – Vf. Omu 

Pe parcurs ne-am dat seama că nu e realist să ne întoarcem prin același loc; unele porțiuni ar fi fost prea periculoase la coborâre, plus că riscam să ne prindă întunericul, așa că am stabilit ca de la Omu să mergem la Babele și să luăm telecabina spre Bușteni.

Începe urcarea

Am lăsat mașina la Gura Diham și ne-am luat rucsacurile în spate, pline cu poftă de aventură (pe lângă mâncare, apă și haine). Chiar când am pornit la drum au căzut câteva picături de ploaie care ne-au făcut să ne scoatem impermeabilele, dar după nici 5 minute s-au oprit. A fost doar un demo…  Continue reading

Cum am cucerit Jepii

Deși iubesc muntele și am fost de mică în drumeții, stau prost la capitolul “cunoștințe de trasee, cabane și vârfuri”. Nici geografia nu mă ajută și uneori mi se că peisajele seamănă ca niște picături de apă, indiferent de masiv. Amatoare de cort nu sunt și nici n-aș merge iarna la munte (lipsă de echipament și zero pasiune pentru sporturi montane). Rog munțomanii să nu arunce cu pietre 😀

Totuși, nimic nu mi se pare mai relaxant decât să mă plimb prin păduri, pe pajiști verzi, pustii, fără ambalaje și pet-uri, admirând stâncile golașe care privesc zen spre cer sau să admir nuanțele infinite de verde, atât de frumos îmbinate cu albastrul cerului. Asta numesc eu eleganță și cred că natura e cel mai bun designer.

Pentru că s-a ivit ocazia unei vacanțe la Bușteni, am profitat de vremea bună pentru un traseu frumos pe munte, că de când cu alergările montane a reînviat pofta de hoinărit la înălțime. Trecuse o bună bucată de vreme de la ultima drumeție serioasă (privind acum retrospectiv, cred că nu făcusem așa ceva vreodată :P).  Continue reading