Trecuse ceva vreme de când nu mai fusesem la Sinaia; noroc cu Maratonul Regal, care anul ăsta s-a desfășurat în micul orășel de munte. Nu m-am plimbat eu foarte mult, cum aș fi făcut în mod obișnuit dacă n-ar fi fost cursa, dar orele petrecute aici au fost cu miros de munte și verdeață, deci calitatea a compensat din plin cantitatea. Pe scurt:

1. În drum spre pensiunea unde am avut cazare, am descoperit câteva panouri amuzante, cu îndemnul de a păstra Sinaia curată. O inițiativă foarte simpatică, mai inspirată decât textele răsuflate pe care le întâlnești de obicei în astfel de contexte. Grijă cu strigoii ăia, da?

2. Am descoperit o mulțime de clădiri și case cochete, cu bârne în stil german, mai ales în apropierea Castelului Peleș. Nu le observasem până acum, dar se pare că străduțele orașului sunt pline de astfel de comori ascunse.

3. Cele două castele le-am vizitat în liceu, cu ocazia unei tabere. Ce-mi amintesc de atunci e că Peleșul mi s-a părut foarte întunecat și încărcat în interior, oarecum deprimant, în timp ce Pelișorul a fost o adevărată oază de lumină și delicatețe. Sunt curioasă dacă și acum aș avea aceeași impresie 🙂 Dar pentru asta se pare că va trebui să aștept următoarea vizită.

4. Că tot am amintit de cazare, am stat la Vila Floare de Colț, pensiune pe care o foarte recomand. Gazda a fost foarte amabilă și prietenoasă, ne-a servit cu ceai și plăcintă delicioasă și s-a asigurat că ne simțim bine. În rest, camera – curată, foarte bine utilată și baia încăpătoare. Vila se află aproape de Peleș, la capătul unui mic urcuș, iar din cameră am putut admira munții în toată splendoarea lor.

5. Nu am putut să nu remarc verdele odihnitor cu care sunt îmbrăcați munții. Cu ocazia asta mi-am dat seama că n-am mai făcut un traseu montan de ani buni, deși am în jur o grămadă de munțomani (nu, maratonul nu se pune :P).