Tag Archives: Munții Ciucaș

Ciucaș X3 2019: Primul ultra montan, primul abandon

Mă uit hipnotizată la lumina proiectată pe jos de frontală, încercând să nu adorm și să rulez în minte un citat motivațional, ceva, dar tot ce simt e durere la fiecare pas. Iar când calc pe pietricele care se găsesc din belșug pe drum, parcă merg pe cioburi.

Game over.

După 92 km așez numărul de concurs pe masa de alimentare de la Valea Stânii, mă apuc să mănânc nectarine cu brânză și vreau să neglijez durerile din tălpi – lucru pe care îl făceam deja de peste 35 km. Voluntarii îmi par un pic mirați, mă întreabă dacă sunt sigură că vreau să abandonez, când mai sunt doar 16 km până la finiș. Le spun că da, am tălpile pline de bășici și nu am cum să continui.

Am așteptat cu nerăbdare ultramaratonul de la Ciucaș. Cu așa mare nerăbdare, că am avut cazarea rezervată cu peste jumătate de an înainte. E cursa mea trail preferată, de-asta am și vrut să alerg aici primul ultra montan, după 3 ani la rând în care am participat la proba de maraton.

Foto: Traian Olinici
Continue reading

Ciucaș X3 2018, energie X3

Al treilea an la Ciucaș și simt că de-abia acum am început să-i prind gustul.

Maratonul Ciucaș X3 2018 a fost cea mai reușită cursă montană a mea până la acest moment. Și spun asta nu (doar) pentru că am scos un timp mai bun decât în anii anteriori, ci pentru că m-am simțit excelent pe tot traseul. Urcările, chiar dacă solicitante, nu m-au mai chinuit așa tare, iar pe plat am alergat binișor. Nu am avut absolut nicio durere de genunchi sau de altceva, nici în timpul și nici după cursă, iar febra musculară e blândă.

Sună a concluzie, însă e doar începutul 🙂

ciucasx3 2018

Foto: Cornel – Fisheye.ro

Am ajuns în Cheia vineri, la prânz, iar pe seară am fost printre primii la ridicat kiturile, după o raită pe la standurile cu produse de alergare. Între timp, sala de sport s-a umplut rapid de lume și entuziasm.

La ieșire am văzut grămezile de pepeni care așteptau cuminți în curte și mi-am promis că mă înfig în ei a doua zi, după alergare.  Continue reading

O zi cu antrenament și aventură în munții Ciucaș

Pentru că se apropie cursa de alergare montană CiucașX3, iar pe mine deja mă mănâncă tălpile gândindu-mă la ea, m-am alipit unui grup de (viitori) ultramaratoniști montani porniți pe recunoaștere de traseu + antrenament.

Într-o zi de sâmbătă ce se anunța a fi însorită, am pornit spre Cheia de Prahova, locul unde în septembrie ia startul aventura CiucașX3. Anul acesta va fi pentru a treia oară când voi zbur(d)a pe coclaurii de la Ciucaș, iar ce s-a întâmplat acum a fost un “aperitiv” binevenit.

peisaje ciucas

Nu știam exact pe unde urma să mergem în recunoaștere, însă m-am bucurat când am aflat că escapada noastră va include porțiuni din traseele de ultra, maraton și semimaraton. Mă așteptam mai mult la o drumeție decât la un antrenament, dar oamenii erau puși pe treabă, așa că ritmul a fost mai alert. Ceea ce a picat tocmai bine: și-așa voiam eu un long run weekendul ăsta, cei 36 km pe drumuri de munte au venit ca super-alternativă la aleile din parc.

Începe aventura!

Am lăsat mașina în Cheia și, după un brunch ad-hoc, am început traseul cu entuziasm. Am alternat mersul cu alergatul și vorbitul, deci atmosfera s-a destins suficient cât să mă simt mai mult ca la drumeție, decât la un antrenament de munte. Până când – bum! am ajuns la urcarea despre care se spune că e cea mai criminală din traseul de ultra: cea spre culmea Gropșoarele. Cu ochii după marcajele bine camuflate de copaci și stânci, am făcut o incursiune neprevăzută într-un “lan” de urzici, să ne pregătim picioarele cum trebuie pentru urcare.  Continue reading

Emoții și adrenalină la Ciucaș X3 2017

O pană la mașină, un genunchi cu „franjuri” și o dorință îndeplinită. A fost plin de emoții maratonul Ciucaș X3, dar totul e bine când se termină cu bine, nu-i așa?

Am așteptat Ciucașul cu mai multă nerăbdare decât orice altă cursă. Nu știu dacă asta se datorează organizării de nota 10, peisajelor superbe, traseului variat sau pur și simplu atmosferei magice de la Cheia, din weekendul cursei. Însă după experiența de anul trecut am vrut musai să particip din nou, tot la proba de maraton. Nu obișnuiesc să-mi stabilesc obiective de timp înainte de curse, dar acum mi-am dorit mult să scad sub 6 ore.

maraton ciucas impresii

Dimineața cursei a debutat cum nu se poate mai “bine”: o pană serioasă la mașina în care mă aflam, chiar când ieșeam pe poarta pensiunii și aveam de mers vreo 12 km până la locul startului. După agitația de rigoare și un ajutor prețios din partea oamenilor cunoscuți și străini, am reușit să ajungem la start în timp util.

Start determinat

La 10:30 a început cursa și pentru noi, maratoniștii, după ce cu jumătate de oră înainte plecaseră cei de la semi. Ultramaratoniștii alergau deja de o bună bucată de timp, ei având startul la 6.

Am trecut pe sub poarta de start cu dorința puternică de a alerga cât de bine pot și totul a mers brici primii câțiva kilometri. Am plutit pe coborâri de m-am mirat și eu de curajul meu, urcările nu m-au terminat așa tare, iar starea de spirit era cum nu se poate mai bună. Unde mai pui că vremea era perfectă de alergare, cu soare prietenos sus pe cer.  Continue reading

Maraton la Ciucaș X3 2016 sau cum m-am (re)îndrăgostit de munte

Acum 2-3 ani, în timp ce mă antrenam prin IOR, mă uitam cu admirație la alegătorii ce purtau tricouri CiucașX3. Auzisem încă de atunci despre această cursă challenging și mi se părea extrem de dificil să alergi un maraton la munte, când eu de-abia îmi făceam curaj pentru unul pe plat.

Anul ăsta, însă, am lăsat teama deoparte și am deschis un nou capitol în alergările mele: curse trail cu diferență de nivel. M-am avântat în lumea alergărilor montane din curiozitate, dar în scurt timp am prins drag de ele și am început să înțeleg entuziasmul munțo-runnerilor. Așadar, pe 10 septembrie 2016 am pornit pe urmele tricoului admirat și am alergat proba de maraton la CiucașX3 (vreo 38-39 km, cu 1890 m diferență de nivel).

ciucasx3-2016

Maraton Ciucaș X3 2016 – impresii de pe traseu

Startul s-a dat din localitatea Cheia, la 10 dimineața pentru probele de semi și maraton, pe o vreme perfectă. Nu păreau să fie nori, dar mi-am luat oricum geaca (din fericire, n-a fost nevoie de ea), alături de bidonul cu apă și un baton de cereale.

Cursa a început cu ceva înghesuială, poteca îngustă probabil mirându-se de sutele de alergători hotărâți care au luat-o dintr-odată cu asalt. După gălăgia de la start, în scurt timp s-a așternut liniștea, tulburată apoi de gâfâielile urcatului. Ne-am răsfirat încet-încet și mi-am intrat în ritm, bucuroasă să simt miros proaspăt de pădure.  Continue reading