Jurnal de cursă: Gânduri după primul meu maraton montan @Maratonul Regal 2016

De când am descoperit plăcerea alergatului, am tot citit impresii favorabile despre cursele de trail, în special cele montane. Deși îmi place muntele, până acum am preferat alergările urbane, pentru că mi se par mai la îndemână (cazare, transport etc.), plus că nu sunt fan al diferențelor de nivel.

Totuși, vine un moment când curiozitatea e mai mare decât confortul. Un prim pas l-am făcut anul trecut, când am fost la semimaraton la Cindrel ÎnAlergare și am testat… pământul. Bineînțeles, mi-am dorit apoi să gust din endorfinele unui maraton montan, cum îi povesteam și Ioanei. Un an mai târziu, iată că visul a devenit realitate.

primul-maraton-montan

Am aflat că Maratonul Regal – ediția 2016 se ține la Sinaia, având ca punct de plecare Castelul Peleș, pentru a marca cei 150 de ani de la întemeierea dinastiei regale în România. Știam că la Sinaia se ajunge ușor, deci mi-am zis că Maratonul Regal e destinația perfectă pentru a sparge gheața maratonului montan.

Am urmărit clipul cu traseul, însă atunci când stai confortabil la birou și sorbi dintr-un ceai, pe laptop altitudinile nu par amețitoare, iar urcările – deloc abrupte. Știam că o parte din traseu o voi parcurge mergând, așa că nu mi-am făcut probleme, mai ales că timpul limită era de 9 ore.

Pregătiri…

Se anunțase ceva ploaie pentru ziua cursei, deci mi-am luat tot felul de haine, în ideea că mă voi adapta la fața locului. Până la urmă, în dimineața cursei m-am decis pentru un tricou tehnic cu mânecă lungă, o geacă subțire, pantaloni trei sfeturi și jambiere(le de la Maratonul Cluj), plus șapcă (în caz că plouă, să am ochelarii la adăpost :P). Cu jambierele m-am împăcat foarte bine, deși erau la prima purtare (nu se face, știu), iar restul garderobei a fost o alegere inspirată, pentru că deși a plouat un pic, temperaturile s-au dovedit blânde.

Spre deosebire de Cindrel, acum am avut încălțăminte de trail (nu foarte șmecheră, în ideea că asfaltul rămâne preferat pentru alergare) și bine am făcut!

Am luat ceva batoane cu ovăz și fructe uscate la mine, pentru că la maratoane nu-mi place să mă bazez doar pe ce dau organizatorii. Cu atât mai puțin la o cursă montană, unde nu știi când te izbește foamea.

Nu mi-am propus vreun timp anume pentru că nu eram familiarizată cu dificultatea traseului și nici măcar cu diferențele de nivel, dar mi-am făcut un calcul că mă voi încadra în timpul limită.

alergare-pe-noroi

Kit-ul

A fost simbolic: un tricou tricolor, cu mânecă lungă (am primit un XXS care aduce mai mult cu un M :))), numărul cu cipul, invitație la Garden Party, evenimentul festiv al Casei Regale, un pliant de la sponsor și o fotografie cu reprezentanții Casei Regale. Desigur că mă bucur când la o cursă primesc chestii multe și utile, dar în niciun caz nu aș judeca experiența doar după conținutul kit-ului. Poate o să detaliez într-un articol viitor.

Ziua cursei

Participanți la cros, semimaratoniști și maratoniști, ne-am adunat cu toții pentru start la ora 8 dimineața, pe platforma din fața Peleșului, unde începuseră pregătirile pentru Garden Party. Soarele a venit să ne încurajeze, dar apoi s-a jucat de-a v-ați ascunselea mai toată cursa (Măcar n-a nins, cum am auzit că s-a întâmplat pe la Moieciu).

Am început alergarea în forță…. not! cu o urcare pe poteca pietruită, la care gambele mele au început deja să mârâie. După, a venit rândul noroiului să-și facă intrarea în scenă. La Sinaia plouase zilele anterioare, așa că mare parte din traseu era înnămolit bine, iar urcările și coborârile au fost o aventură pentru mine.

Am călcat într-o baltă cu noroi, camuflată de iarbă, încă înainte de km 5, deci am scăpat repede de grija că m-aș putea uda la picioare 😀 Iar ăsta a fost doar începutul. Bănuiesc că face parte din atmosfera curselor de trail, nu? Altfel, care mai e farmecul dacă nu dai cu fundul în noroi și nu patinezi pe iarba udă, în timp ce te chinui să înaintezi apucându-te de crengi? Eh, n-am luat-o în tragic, până la urmă e doar pământ cu apă, face bine la piele 😛 Și nici nu mă așteptam să ies lună din cursă, nu ăsta era scopul, ba chiar m-am bucurat de elementul de noutate, adică traseul cu obstacole “naturale” și mi-am dat seama că e plăcut să nu-ți pese că te murdărești.

Am revăzut cascada Urlătoarea, am trecut peste râulețe făcând echilibristică pe bușteni, am prins viteză la coborâri și am mers cu greu pe urcări (aia spre pârtie a fost cea mai cea…). Toate astea la pachet cu aer curat și miros de pământ și iarbă udă. Nu m-am simțit deranjată de ploaie, am mai făcut alergări printre picături și chiar a început să-mi placă, mai ales că ploaia a fost una măruntă.

La punctele de alimentare am găsit dulcețuri, miere, siropuri de fructe, covrigei, biscuiți, fructe uscate și alte bunătăți, din care am ciugulit câte puțin (asta îmi amintesc eu, posibil ca din afară să se fi văzut altfel :))). În rest, m-am bazat pe batoanele avute cu mine.

Primii 21 km i-am făcut în 3h 24 m, iar linia de sosire am trecut-o după 7h 24m 33s – a treia dintre cele patru ladies de la proba de maraton. Festivitatea de premiere avusese deja loc, așa că mi-am primit în cadru restrâns cea de-a doua medalie, diploma și alte mici amintiri.

maratonul-regal-2016

Concluziile mele

  • Am alergat doar o parte din cei 42 km, iar în rest am mers, așa că eu o consider mai mult o cursă de împrietenire cu alergarea montană decât un maraton în adevăratul sens al cuvântului. Picioarele mele probabil au altă impresie 😀
  • În afară de febră musculară, n-am avut vreo accidentare și nici măcar n-am răcit. (ca fapt divers, când eram în liceu m-am întors cu pneumonie dintr-o tabără unde m-a cam plouat, tot prin zona asta…)
  • M-am bucurat de prezența munților, de senzația de libertate pe care am avut-o alergând la vale.
  • Am luat cursa pas cu pas, încercând să nu anticipez porțiunile mai dificile, ci să rămân concentrată la unde eram atunci. Uneori mi-a ieșit, alteori nu.
  • Experiența de la Maratonul Regal mi-a (re)trezit pofta de munte, de mers pe coclauri și de făcut cunoștință cu natura mai de aproape.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *