Azi nu zâmbesc

Nu, nu mi s-a întâmplat nimic, aşa cum aţi putea crede după ce aţi citit titlul. Însă după avalanşa de articole de pe net care predică fericirea cu orice preţ şi în orice moment, câteva semne de întrebare s-au ivit ici-colo prin mintea mea.

„Nu fi niciodată trist!”, „Gândeşte mereu pozitiv, pentru că altfel atragi în viaţa ta evenimente nefericite”… Fericirea nu ar trebui să fie o obligaţie, ci rezultatul unei manifestări sincere a sentimentelor. Cred că autenticitatea este un ingredient principal pentru fericire şi de-asta zic că e bine să o adăugăm din belşug în porţia noastră. A fi fericit nu înseamnă să te forţezi să fii non-stop cu zâmbetul în colţul gurii, dacă nu simţi asta, sau să te prefaci că nu te atinge nimic, cum propovăduiesc unele articole motivaţionale care împing optimismul până la extrem.

emotii negative sau pozitive

Fuga de emoţiile negative poate să aducă beneficii pe moment, dar pe termen lung nu este o soluţie. Continue reading →

Recomandări de lectură: 5 romane despre decizii şi schimbări

Nu scriu prea des pe blog recenzii de romane (beletristică), însă din când în când, după ce termin de citit câte-o carte faină, îmi vine pofta să împărtăşesc şi altora descoperirea mea. Aşa s-a întâmplat şi acum. Din ciclul “ce-am mai citit şi mi-a plăcut”, câteva recomandări de cărţi, prezentate pe scurt:

ploaia-inainte-sa-cada“Ploaia înainte să cadă” – Jonathan Coe

Destinele unor femei din aceeaşi familie sunt povestite prin intermediul a 20 de fotografii, care ţes cu ceva tristeţe albumul relaţiilor complicate din mame şi fiice. Înainte de a muri, bătrâna Rosamund înregistrează pe mai multe casete o mini-istorie a familiei, într-un monolog dedicat lui Imogen, nepoata verişoarei sale. Pentru a-şi organiza povestea, aceasta foloseşte fotografii vechi, cu ajutorul cărora reconstituie trecutul şi demască aparenţele. Mi-a plăcut structura romanului şi modul în care e scris, chiar dacă povestea transmite multă suferinţă şi ideea de cerc vicios al destinului.

clipa douglas kennedy“Clipa” – Douglas Kennedy

“Oare suntem vreodată cu adevărat eliberaţi de clipă?”

O poveste tristă, întinsă pe mai bine de 500 de pagini, care se citeşte destul de repede, dar nu se digeră la fel de uşor. Cea mai mare parte a cărţii rememorează legătura de iubire trăită de personajul principal, un scriitor, în anii ‘80, în Berlinul sfâşiat de Zid. Cartea include şi pasaje mai filosofice despre deciziile pe care le luăm într-o clipă, dar care ne schimbă viaţa şi ne fac apoi să ne gândim “Cum ar fi fost dacă aş fi procedat diferit?”. N-aş fi crezut să se întâmple asta vreodată, dar “Clipa” mi-a făcut poftă de vizitat Berlinul şi de descoperit locurile descrise în ea 😀 PS: Nu cred că am mai citit vreo carte în care să se fumeze ATÂT de mult… Continue reading →

Ceainăria Sala de Lectură – colţul ascuns cu amintiri

Plimbându-mă într-un weekend pe Calea Victoriei, cu ochii spre piste de biciclete, magazine şi cafenele dichisite, mi-am amintit de o ceainărie unde mergeam foarte des, dar care din păcate nu mai există.

Dacă acum ceva vreme m-ar fi întrebat cineva ce loc îmi place cel mai mult din Bucureşti, aş fi răspuns fără să stau prea mult pe gânduri „Sala de Lectură”. De prima dată când am ajuns acolo mi s-a părut un spaţiu de vis, cu un „ceva” aparte. Ce mai, a fost simbolul unei epoci (personale) 🙂 Şi chiar dacă acest minunat loc nu mai există, îmi place să mă gândesc la el şi la ce a însemnat pentru mine, aşa că astăzi vă povestesc cu un pic de nostalgie despre vechea ceainărie de la Teatrul ACT.

sala de lectura teatrul act Continue reading →

August – Caleidoscop de momente şi recunoştinţă

Şi-a luat zborul şi luna august, ultima a verii, lăsând loc pentru mai multă agitaţie. Cu venirea toamnei îmi pare că timpul devine mai puţin elastic, zilele şi-au pierdut din flexibilitate şi se încăpăţânează să fie tot mai scurte. Atmosfera se colorează în roşcat-brun, iar poveştile cu gutui, nuci şi dovleci îşi fac simţită uşor prezenţa. Cel puţin asta se întâmplă în mintea mea.

August 2015 - Caleidoscop de momente şi recunoştinţă

Până una-alta, august a fost o perioadă plină de experienţe pentru care sunt recunoscătoare, deşi n-am plecat în vreo vacanţă mai lungă sau mai îndepărtată. Mi-am făcut din Bucureşti locul de joacă, alături de oameni dragi, mai noi sau mai vechi. O scurtă retrospectivă de momente faine, amestecate într-un caleidoscop de arome şi senzaţii unice: Continue reading →

Magiunul de Topoloveni, savoarea unui dulce sănătos

Cu un cuţit, întinzi tacticos untul ce se topeşte încetişor, îmbrăţişând felia cald-crocantă. Deasupra aşezi cu generozitate o lingură de magiun, dulce ca dimineaţa de duminică pe care o ai în faţă. Un fel de carpe diem pe pâine, din care muşti cu poftă, dorindu-ţi să prinzi în acea îmbucătură tihna prezentului.

Pentru mine, Magiunul de Topoloveni nu e despre vreo reţetă anume, ci despre gust şi plăcere brută. Nu l-aş folosi în vreun desert complicat, prefer să mă bucur de el aşa simplu, în timp ce stau în bucătărie lângă frigider şi scormonesc cu linguiţa în borcan, netezind stratul rămas cu maximă conştiinciozitate (de fapt, o scuză pentru a mai lua încă un pic…). Uneori, îl întind pe un cracker sau o felie de pâine cu gust cât mai neutru, ca să pot să-i simt din plin consistenţa dulce.

magiun-de-prune-fara-zahar-topoloveni

Nu mănânc prea des gemuri sau dulceţuri, ci doar la ocazii speciale, de poftă, când ies în oraş ori sunt plecată pe undeva departe de casă. Tocmai de-asta magiunul are pentru mine gust de vacanţă, de răsfăţ matinal şi chef de explorat. Continue reading →

Răşinari şi Cisnădioara, culoare medievală pe trasee cicloturistice

Weekendul ÎnAlergare petrecut în împrejurimile Sibiului s-a lăsat cu experienţe noi pe alese. În afară de Cisnădie, unde m-a impresionat biserica fortificată, am făcut o plimbare şi prin Răşinari şi Cisnădioara, în căutare de locuri faine de clătit ochii şi sufletul.

De la Păltiniş spre Sibiu am trecut prin Răşinari, unde casele colorate înşirate de-a lungul drumului m-au fermecat de-a dreptul. Circulau multe maşini, aşa că n-am prea avut cum să le surprind în fotografii, însă am recuperat mergând prin labirintul de uliţe, unde se iveau alte case vechi, acoperite cu ţigle roşiatice asemenea solzilor de peşte.

rasinari-strada perete-colorat-rasinari

Continue reading →

Ia iniţiativa! – John Izzo

carte-ia-initiativa-john-izzo-editura-act-si-politonExistă atâtea cărţi de dezvoltare personală care vorbesc despre puterea vizualizării, că poate părea de ajuns să-ţi lipeşti citate motivaţionale prin casă ori să repeţi diverse fraze şi “Universul” îţi va îndeplini orice dorinţă. Însă aceste cărţi uită să menţioneze şi un lucru foarte important: degeaba vrei să câştigi la loterie dacă nu cumperi bilet. Altfel spus, nu este de ajuns să visezi cu ochii deschişi, trebuie ca în primul rând să faci ceva pentru a pune lucrurile în mişcare.

Pe acest aspect nu foarte confortabil pune accentul cartea “Ia iniţiativa!”, care transmite un mesaj simplu, la obiect: asumă-ţi responsabilitatea şi acţionează! John Izzo îşi motivează cititorii să lase deoparte scuzele şi să facă schimbarea pornind de la ei înşişi, fără să aştepte mobilizarea celor din jur. Autorul dezvoltă practic citatul lui Ghandi – “Fii schimbarea pe care vrei să o vezi în lume” – susţinând că fiecare este responsabil pentru “felia” lui, chiar şi atunci când pare că schimbarea ar trebui să vină de la o entitate mai puternică. Continue reading →

Conectare, clătite şi zâmbete – Jurnal de tabără fericită

“Fericirea este cea mai bună atunci când este împărţită.”

jurnal de tabara bootcamp pentru fericireRecunoscătoare pentru…

  • Clipele de fericire atât de pline că nu simţi nevoia să dai check-in, să faci poze sau să te gândeşti la ce o să scrii pe blog după.
  • Mic-dejunurile la care mănânci fără vreun regret pâine (albă!) cu unt şi gem.
  • Când un zâmbet e cel mai plăcut icebreaker.
  • “Aha”-urile de la ateliere, jocurile şi discuţiile deschise.
  • Dimineţile cu yoga.
  • Momentele alea magice în care te bucuri că poţi să alergi prin ploaie, chiar dacă n-ai şapcă, iar ochelarii (evident că) nu sunt prevăzuţi cu ştergătoare.
  • Zilele în care telefonul a fost uitat printr-un rucsac, în cameră.
  • Conexiunea cu tine şi cu ceilalţi. Interacţiunile naturale.
  • Când joci Dixit până după miezul nopţii şi apoi visezi iepuraşi coloraţi.
  • Surprizele oferite cu drag.
  • Îmbrăţişări, “sugar cubes”, clătite şi alte dulcegării (la propriu şi la figurat).

Toate astea au venit la pachet în Bootcamp pentru Fericire, tabăra unde am participat la invitaţia celor de la IPF, care mi-a mângâiat sufletul cu gingăşia unei păpădii şi mi-a şlefuit zâmbetul mai frumos decât ar fi putut s-o facă un dentist. Continue reading →

Annette, ceainăria-bistro cu aer cochet

Ceainăria a fost închisă temporar.

O plimbare pe strada Polonă din capitală, într-o după-amiază călduroasă de weekend, mi-a adus în cale un mic colţ de rai. Ceainăria Annette, căci despre ea este vorba, se află la câteva minute de mers pe jos de Piaţa Romană, în pas vioi. Încă de la intrare poţi să admiri curtea cu verdeaţă şi flori, presărată cu scaune şi mese albe, dantelate, într-un dulce stil elegant şi feminin.

ceainaria-anette-bucuresti

Recunosc că găsirea ceainăriei nu a fost o întâmplare. O ochisem cu o zi înainte (tot) pe Facebook şi m-am mobilizat imediat să ajung acolo, curioasă să văd cum face faţă bogatei pieţe de ceainării din Bucureşti. Zis şi făcut. Am profitat de o întâlnire cu oameni dragi şi am pornit în ritm de plimbare spre locul cu pricina.

Deşi îşi spune “ceainărie”, Anette e mai mult bistro, dacă e să judecăm după meniul de mâncăruri destul de generos. Cu toate astea, lista de ceaiuri este la fel de impresionantă şi probabil că statutul de ceainărie a fost preferat datorită atmosferei delicate, liniştite. Faţă de alte ceainării, unde poţi să asortezi la ceai prăjituri, sandvişuri sau quiche-uri, la Annette ai la dispoziţie şi multe supe, salate, bruschette, paste, preparate variate cu carne şi deserturi. Dacă nu mă credeţi, meniul îl găsiţi aici în toată splendoarea lui. Continue reading →