Printre ştiri amuzante şi fotografii cu mâţe, am zărit la un moment dat pe Facebook un titlu care mi-a atras atenţia. Era vorba despre propunerea de a interzice guma de şters în şcoli, într-o nu-ştiu-care ţară. Am citit articolul, crezând că poate nu am văzut bine. De ce să faci aşa ceva?
Ţin minte că prin clasele primare, ba chiar şi mai târziu, picul şi pasta corectoare erau considerate accesorii sfinte, nelipsite de pe bancă. Caietele trebuiau să fie fără pată, fără ştersături, aşa că instrumentele mai sus menţionate aveau datoria să înlăture orice urmă de eroare.
După ce am digerat articolul, mi-am dat seama că propunerea de interzicere a gumei de şters chiar e interesantă, pentru că vrea să elimine prejudecata că a face greşeli e un lucru rău. Nu m-aş hazarda să consider o banală radieră drept un “instrument al diavolului”, cum s-a exprimat domnul cu pricina, însă cu siguranţă că ea simbolizează o gândire foarte des întâlnită, care nu este neapărat şi eficientă. A face greşeli în timpul procesului de învăţare e ceva ruşinos, greşelile sunt “oaia neagră” – asta ni se sugerează la şcoală. Continue reading
