Category Archives: Lovely places

Schitul Dărvari – un loc liniştit în Bucureştiul agitat

De Schitul Dărvari am auzit acum ceva vreme, când mi-a fost recomandat pe blog cu multă căldură. Am fost uşor mirată de ideea de „schit” în mijlocul Bucureştiului, însă l-am notat, am căutat adresa şi când am prins vreme bună am plecat în descoperirea lui, pe străduţele de poveste de lângă Grădina Icoanei.

Am ajuns la Schitul Dărvari într-o zi plăcută şi răcoroasă, cu soare strălucind.

Intrând pe poarta schitului, agitaţia Bucureştiului rămâne undeva departe, în altă dimensiune, iar liniştea îşi face loc curajoasă spre suflet.

E unul dintre cele mai îngrijite locuri din câte am văzut, chiar cochet aş putea spune, cu flori şi multă verdeaţă, în mijlocul cărora veghează o biserică albă şi curată, pictată cu câteva potrete de sfinţi. Atmosfera blândă mă duce cu gândul la o mănăstire micuţă de munte sau la bisericile pitoreşti din nordul Moldovei. Cu siguranţă că dacă cineva ar fi adus legat la ochi aici, fără să ştie locul, nici prin gând nu i-ar trece că se află în neliniştita capitală.

Schitul Dărvari e unul dintre locurile din Bucureşti pe care le-aş recomanda unui străin. Nu este atât de promovat precum ar merita, dar poate chiar această lipsă de „celebritate” îl face atât de special.

Imaginile vorbesc de la sine. Dacă nu v-au convins nici ele, mergeţi şi vizitaţi-l 🙂

bucuresti-schitul-darvari Continue reading

Recomandări: ceainării, cafenele şi restaurante în Bucureşti

Unde ieşim azi?

Având în vedere că se întâmplă de multe ori să rămânem în pană de inspiraţie când vine vorba de ieşit în oraş, m-am gândit să fac un fel de index cu bistrouri, cafenele, restaurante şi ceainării din Bucureşti, ca atunci când lipsesc ideile, să avem de unde alege.

Am inclus doar locuri în care am fost cel puţin o dată şi unde, evident, m-am simţit bine. Este o înşiruire subiectivă şi fără intenţia de a fi completă, cu o descriere telegrafică – pentru detalii vedeţi pagina de FB/site-ul/recenzia mea pe larg sau, cel mai bine, faceţi o vizită la faţa locului.

Recomandari ceainarii, cafenele si restaurante Bucuresti

Lista cuprinde atât ceainării cozy, cu atmosferă colorată, cât şi restaurante un pic mai pretenţioase, însă care m-au făcut să mă îndrăgostesc de acel “ceva” al lor.

Nu garantez că locurile de mai jos au întotdeauna servicii impecabile, decor şi atmosferă de vis sau produse extraordinare. Faptul că le-am pus în această listă nu înseamnă că sunt “perfecte”, ci pur şi simplu pe gustul meu.

Lista rămâne dechisă, sper să o completez cu cât mai multe locuri speciale 🙂

IMPORTANT! Înainte de a merge în oricare din locurile de mai jos, verificaţi programul/ locaţia pe site-ul sau pagina de Facebook a localului respectiv.

Continue reading

Bucureştiul văzut de la înălţime

Având în vedere că sunt mare amatoare de panorame, nu puteam să ratez o privelişte asupra Bucureştiului, mai ales că acum avem un turn de unde capitala poate fi admirată de la înălţime.

Sky-Tower bucurestiSky Tower este cea mai înaltă clădire din Bucureşti şi din România, cu o înălţime de 137 de metri şi 37 de etaje.

În perioada 9 august – 27 septembrie 2013, turnul îşi deschide porţile pentru public în cadrul evenimentului SkyTower Open Doors. Astfel, în fiecare vineri, între orele 17.00 şi 21.00 (iniţial, programul a fost între orele 11.00 şi 18.00) puteţi urca la etajul 34 pentru a vedea Bucureştiul de sus.

După ce am amânat de mai multe ori vizita la Sky Tower, vinerea trecută am reuşit în sfârşit să ajung. A fost o zi tare plăcută, în care soarele a ieşit în faţa norilor şi a transformat după-amiaza într-un cadru perfect pentru relaxare. M-am învârtit un pic până să găsesc intrarea, deşi, după cum bănuiţi, turnul e mai mult decât vizibil :D. Momentan în zonă încă se lucrează, aşa că există un şantier chiar lângă clădire.

Nu am aşteptat foarte mult pentru a urca, fiindcă deja se strânsese lume. Pentru a ajunge la etajul 34 trebuie să vă treceţi numele şi data într-un tabel, la recepţie, şi apoi sunteţi conduşi la lift, alături de alţi vizitatori. Intrarea este liberă, nu se cer alte date personale şi nu e nevoie nici de buletin.

Sus am dat peste o atmosferă foarte plăcută, cu oameni curioşi şi entuzismaţi făcând poze sau pur şi simplu admirând priveliştea. Erau şi mulţi copii care alergau gălăgioşi de colo-colo, dar şi persoane care profitau la maxim de mesele de ping-pong. M-am dus glonţ la ferestrele uriaşe şi am dat câteva ture – turnul oferă o vedere de 360 de grade. Nu am reuşit să văd prea mult la telescoape, aşa că m-am mulţumit cu priveliştea fără zoom.

Continue reading

Biblioteca Universităţii din Varşovia şi Grădina suspendată

Escapada de câteva zile la Varşovia a fost binevenită şi m-a umplut de energie şi chef de viaţă. O să încep povestitul despre capitala poloneză cu un loc tare drag mie, care m-a luat prin surprindere şi m-a impresionat plăcut. Este vorba de Biblioteca Universităţii din Varşovia şi Grădina aferentă, un mix foarte reuşit între cultură şi natură.

vedere-spre-varsovia-din-gradina-botanica-a-universitatii

Vedere spre Varşovia din Grădina suspendată a Bibliotecii Universităţii

Primul contact cu Biblioteca a avut loc într-o seară ploioasă, când am trecut pe lângă ea din întâmplare şi ne-a atras atenţia. Nu am văzut prea clar despre ce e vorba, dar ne-a stârnit curiozitatea şi ne-am întors zilele următoare. Şi bine am făcut 🙂

Biblioteca Universităţii din Varşovia este un proiect îndrăzneţ, inovator, cu structuri de metal şi sticlă acoperite de plante – o simbioză perfectă între modern şi natural. Cladirea are o culoare verde-rece, îmblânzită în unele părţi de o perdea de vegetaţie. Interiorul este prietenos, iar acoperişul de sticlă dă senzaţia unei sere. Aici sunt standuri de cărţi, dar şi cafenele unde puteţi lua o gustare sau chiar o masă în toată regula. La una din intrări se află o structură uriaşă, mov, iar o altă faţadă expune un fel de pagini uriaşe cu diverse tipuri de scris şi formule matematice.

Continue reading

Plimbare la Muzeul Satului din Bucureşti

Dacă te-ai săturat de betoane şi viaţa la oraş, pentru câteva ore poţi poposi la Muzeul Satului “Dimitrie Gusti” din Bucureşti, într-o vizită slow, în care te bucuri de verdeaţă, poteci, mori de vânt şi case inedite. Practic, ai posibilitatea de a face o călătorie etnografică în toată România în mai puţin de o zi.

Muzeul Naţional al Satului a fost deschis în anul 1936, la ideea sociologului Dimitrie Gusti, fiind proiectat de H. H. Stahl şi Victor Ion Popa. Ulterior, acesta a fost modernizat în 1948 de Gheorghe Focşa. E un muzeu în aer liber, destul de mare, cu locuinţe ţărăneşti şi gospodării aduse din toată ţara şi montate astfel încât să reconstituie viaţa rurală românească. Sunt aproximativ 350 de monumente şi 55.000 de exponate care readau atmosfera din satele vechi, inclusiv biserici, mori de vânt, bărci şi şoproane. La fiecare locuinţă sau complex găsiţi un panou cu informaţii despre zona de provenienţă şi caracteristici.

fereastra-muzeul-satului

Continue reading

Despre clipă, la cafeneaua Simbio

Acum ceva vreme, într-un weekend leneş şi cald, paşii m-au purtat în centrul vechi, în căutarea unui loc unde să mă relaxez şi unde să iau şi o gustare bună.

Până la urmă am ajuns la Simbio, o cafenea-bistro destul de discretă, micuţă, plasată exact în mijlocul agitaţiei, pe str. Şelari. Mai fusesem o dată şi mi s-a părut interesant meniul, cu puţine feluri de mâncare, dar mai diferite. M-am aşezat la o măsuţă de afară şi am privit la oamenii care se perindau prin faţa mea, unii grăbiţi, alţii cu capul în nori, îmbrăcaţi mai colorat sau mai sobru.

Am răsfoit puţin meniul şi am ales în premieră o supă cremă de brocoli. Îmi plac brocoli, mănânc din când în când, însă nu pot să spun ca e felul meu de mâncare preferat. Supa a fost chiar ok, ar fi mers ceva oţet sau lămâie, dar până la urmă am terminat-o înainte să cer ceva mai acru 😀

supa-de-brocoli-la-bistro-simbio

Cireaşa de pe tort la Simbio nu a fost însă vreun fel de mâncare sau vreo băutură, ci nişte simple foi puse pe masă. Foi care aveau tipărite pe ele o mini-poezioară de Iv cel naiv, plus desene cu pisici, flori şi bunătăţi. Continue reading

Clipe liniştite în curtea bisericii Stavropoleos din Bucureşti

În toată agitaţia din centrul vechi al Bucureştiului, pare greu de crezut că există şi locuri liniştite, unde te poţi refugia din calea frământărilor zilnice şi a momentelor mai puţin plăcute.

Nu mai ştiu cum de am ajuns aici şi când, dar multă vreme nici n-am bănuit că în buricul târgului se ascunde un astfel de loc. Când am descoperit Biserica Stavropoleos, mi s-a părut fascinantă prin formele sale, cu detalii frumos sculptate, iar partea care m-a încântat cel mai mult a fost curtea. E un loc plin de pace, care îmbie la reflexie, unde îţi vine să tragi aer în piept cu nesaţ şi să prinzi astfel puţin curaj pentru a înfrunta viaţa.

biserica-stavropoleos

Biserica Stavropoleos a fost ridicată în prima jumătate a secolului XVIII, în curtea unui han, iar numele reprezintă forma românească a termenului grecesc Stauropolis, adică “Oraşul Crucii”. Ca şi Palatul Mogoşoaia, construcţia aparţine stilului arhitectural brâncovenesc (neoromânesc).

Curtea îmi pare un fel de microunivers unde domneşte calmul, scăldat de o lumina blândă şi mărginit de coloane cu arcade elegante. Câteva detalii simple, ghivece cu flori roşii, verdeaţă ici-colo, umbră primitoare – toate astea îţi fac gândul să zboare la un alt timp în care totul este mai simplu şi mai bun. Masa cu scaune e o invitaţie la reculegere, ca şi cum ne-ar sfătui să ne oprim puţin, să ne odihnim, iar pentru câteva clipe să uităm de agitaţie şi tristeţe. Atmosfera intimă din acest mic spaţiu magic rămâne aceeaşi chiar şi atunci când, vara, mai ales în weekend, poposesc în curte mulţi turişti curioşi.

Continue reading

Pain Plaisir – pâine şi dulcegării delicioase într-un colţ prietenos de Bucureşti

În ultimul timp tot descopăr locuri speciale în Bucureşti, cu atmosferă relaxată şi bunătăţi care te îmbie să-ţi laşi treaba deoparte, să respiri şi să zâmbești larg. Ultima surpriză de acest fel este este Pain Plaisir, o brutărie-patiserie de inspiraţie franţuzească, cu produse artizanale – o nebunie pentru toate simţurile.

Peste Pain Plaisir am dat întâmplător pe net, am citit povestea şi mi s-a părut interesant de încercat, mai ales după ce am văzut poze cu delicatesele pregătite de cei trei pasionaţi care au pus la cale această aventură gastronomică – două românce şi un englez (care găteşte franţuzeşte!).

Am ajuns la Pain Plaisir într-o sâmbătă seară, după ce ploaia îşi făcuse zdravăn de cap şi un miros de proaspăt se simţea încă puternic în aer. Am intrat în brutărie, un spațiu micuţ şi foarte frumos aranjat, iar ochii mi-au fost direcţionaţi instantaneu spre vitrina cu tot felul de bunătăţi. În spatele ei, printr-un geam transparent, se vede locul unde se întâmplă magia – bucătăria. Vizavi se află un colţişor de relaxare, cu o canapea roşie şi câteva măsuţe mici.

Pain-Plaisir-brutarie-patiserie

Continue reading

Prânz în tihnă la restaurantul Pivniţa de vinuri (Winekellar) din Sibiu

Despre Pivniţa de vinuri citisem câte ceva pe fugă înainte să plec la Sibiu şi cum părea destul de central am zis că merită o vizită.

Restaurantul se află pe str. Turnului, nr. 2, aproape de Piaţa Huet, într-o curte îngustă, cu pereţi de piatră răcoroasă, străjuiţi de case vechi şi de copaci care se ivesc ici-colo. Scaunele şi mesele de pe terasă sunt micuţe şi se încadrează perfect în atmosferă, de nu-ţi mai vine să te ridici. Cred că e tare romantic seara, când luminile devin discrete, iar curtea te învăluie în poveşti. Însă noi am fost ziua, pe la prânz, şi ne-am ascuns în umbra zidurilor de soarele prea generos, care se pare că ţinea cu tot dinadinsul să ne îmbie cu căldura sa.

restaurant-pivnita-cu-vinuri

Continue reading