Despre Pivniţa de vinuri citisem câte ceva pe fugă înainte să plec la Sibiu şi cum părea destul de central am zis că merită o vizită.

Restaurantul se află pe str. Turnului, nr. 2, aproape de Piaţa Huet, într-o curte îngustă, cu pereţi de piatră răcoroasă, străjuiţi de case vechi şi de copaci care se ivesc ici-colo. Scaunele şi mesele de pe terasă sunt micuţe şi se încadrează perfect în atmosferă, de nu-ţi mai vine să te ridici. Cred că e tare romantic seara, când luminile devin discrete, iar curtea te învăluie în poveşti. Însă noi am fost ziua, pe la prânz, şi ne-am ascuns în umbra zidurilor de soarele prea generos, care se pare că ţinea cu tot dinadinsul să ne îmbie cu căldura sa.

Am răsfoit puţin meniul, în căutare de ceva apetisant, iar până una-alta am ales un vin răcoros, mai slab, şi am ciocnit în cinstea Sibiului. Nu a fost greu să mă decid. Am vrut să încerc supa gulaş, pentru că nu e un fel întâlnit prea des în restaurantele din Bucureşti. Sigur, se serveşte în vreo câteva locuri, dar am fost curioasă să văd ce gust are aici în Transilvania. A venit destul de repede şi a fost cald, bun şi picant cât trebuie, cu aromă de paprika. Aproape sătulă, m-am bucurat că la felul principal am ales o salată uşoară, mai deosebită, cu salata verde, roşii, ardei copţi, brânză, nuci şi alune. Şi ea s-a dovedit a fi delicioasă, pe gustul meu. Desertul n-a mai încăput, dar în cursul zilei am avut grijă să acopăr şi partea de dulce 😛

Gazda a fost simpatică şi discretă, însă cel mai mult mi-a plăcut la Pivniţa de vinuri curtea micuţă, cu un aer nepreţentios. Am intrat puţin şi înăuntru, dar mi s-a părut cam întunecat, poate şi din cauză că afară era multă lumină. Probabil că aici iarna e numai bine de lenevit în faţa unui vin fiert, în timp ce-ţi faci planuri de plimbare. Oricum, cât e vară şi soare, terasa e perfectă pentru luat un prânz în tihnă, la umbră, într-o companie plăcută.