Pe Ovidiu Buta l-am mai auzit vorbind pe la TV, dându-şi cu părerea despre cum sunt îmbrăcate vedetele şi la prima vedere mi s-a părut cam prea acid şi veşnic nemulţumit. Am văzut apoi cartea lui şi m-am gândit că citind-o o să-mi pot face o părere mai clară despre modă, dar şi despre cum vede situaţia un jurnalist specializat pe acest domeniu.
“Victima modei” este, de fapt, o culegere de aticole scrise de Buta pentru reviste ca Elle, Exces, Cosmopolitan sau Dialog Textil. Dar spre deosebire de cărţile de acest gen, care forjează la maxim o idee-două şi restul bat câmpii, în cazul de faţă fiecare articol are personalitatea lui. Am apreciat foarte mult faptul că opiniile sunt scrise într-un stil plăcut, natural, cu urme de ironie, însă fără ca autorul să se chinuie să pară interesant prin metafore şi subînţelesuri complicate.
O parte este dedicată designerilor şi artiştilor celebri şi cuprinde informaţii despre viaţa, lansarea lor şi cum au influenţat moda. Mai sunt şi nişte relatări de la Milano Fashion Week şi Londra Fashion Week de prin anii 2000, parte care, drept să spun, m-a cam plictisit, eu fiind uşor profană în ale modei „nebune”, ca să zic aşa, adică aia haute couture. Nu m-au impresionat prea tare nici tendinţele de sezon (din anii trecuţi), dar, repet, probabil din cauză că pe mine succesiunea trendurilor şi a culorilor „la modă” nu mă pasionează deloc. Continue reading





Când am văzut cartea asta în librărie, mi-am zis că citind-o o să pot înţelege mai clar care-i treaba cu alimentele controversate, adică acele produse despre care unii zic că fac bine, iar alţii că sunt otravă curată. Ei bine, cred că ideea principală a cărţii este că nimeni nu ştie de fapt care-i treaba. Sau cel puţin asta a fost impresia mea. În absolut fiecare caz menţionat sunt citate studii peste studii cu rezultate care se bat cap în cap. Păi dacă nici oamenii de ştiinţă nu se pun de acord, noi ce facem?
M-am amuzat teribil citind aventurile lui Becky din seria „La cumpărături”, în care o tipă simpatică intră în tot felul de belele din cauza pasiunii pentru shoppingul excesiv. Însă dincolo de distracţia şi peripeţiile acesteia, din carte se desprinde o realitate tristă şi tot mai des întâlnită: cumpăratul compulsiv. Din păcate, dependenţa de cumpărături este banalizată, percepută ca fiind „cool” sau considerată chiar hilară, imagine întreţinută şi încurajată indirect cam de toţi agenţii economici.

