Când vine vorba despre sănătate, cei mai mulţi medici pun accentul pe alimentaţie echilibrată şi sport, considerând aceste două obiceiuri drept esenţiale pentru o viaţă lungă. Dr. Dean Ornish merge însă mai departe şi aduce în discuţie relaţiile apropiate cu ceilalţi – iubirea, ca element determinant pentru starea de bine şi o sănătate de fier.
Dean Ornish este doctor în medicină, iar în ultimii douăzeci de ani a condus cercetări care au demonstrat – pentru prima dată – că schimbările majore în stilul de viaţă pot ajuta chiar şi la regresia bolilor coronariene grave, fără intervenţia medicamentelor sau a chirurgiei. În plus, el susţine că dragostea şi intimitatea sunt printre cei mai importanţi factori când vine vorba despre sănătate şi boală, chiar dacă acest aspect este ignorat de comunitatea medicală:
„Tot ceea ce dă naştere unui sentiment de izolare duce de multe ori la îmbolnăvire şi suferinţă; tot ceea ce dă naştere unui sentiment de dragoste şi intimitate, conectare şi comunitate, are virtuţi tămăduitoare”.
La prima vedere pare ciudat că un om de ştiinţă vorbeşte cu atâta convingere despre ceva „siropos” şi greu de măsurat ca dragostea, însă Ornish nu doar face nişte afirmaţii, ci aduce şi dovezi ştiinţifice în această privinţă.
Cartea are o structură duală: o parte prezintă dovezi ştiinţifice, mai exact rezultate ale unor studii care susţin ipoteza că relaţiile interumane apropiate contribuie fără doar şi poate la îmbunătăţirea sănătăţii; cealaltă parte este scrisă dintr-o perspectivă foarte personală, în care autorul povesteşte experienţa proprie şi cum a ajuns să descopere puterea tămăduitoare a iubirii. Este o îmbinare intersantă între ştiinţă şi spiritualitate, o dovadă în plus că cele două nu sunt divergente, ci se completează reciproc. Ultimul capitol, „Dialoguri despre ştiinţă şi mister”, redă o serie de interviuri cu oameni de ştiinţă, majoritatea medici, care îşi expun punctele de vedere cu privire la impactul dragostei asupra sănătăţii.
O inimă deschisă este cheia pentru a ne bucura de relaţii mai apropiate cu cei dragi şi a intra într-o legătură profundă cu ei. „Nu putem fi intimi cu cineva decât dacă suntem dispuşi să fim deschişi şi vulnerabili”, susţine autorul. Suntem îndemnaţi să trecem peste teama de a fi răniţi sau judecaţi şi să ne coborâm barierele emoţionale pentru a cunoaşte adevărata intimitate şi a beneficia de virtuţile ei tămăduitoare.
Ornish subliniază că iertarea contribuie chiar şi la sănătatea fizică, pentru că aduce un sentiment de pace şi linişte. Mânia şi ranchiuna nu afectează pe cel care ţi-a făcut rău, ci pe tine, cel care le laşi să se manifeste. În schimb, altruismul este un balsam nu doar pentru ceilalţi, ci şi pentru sufletul nostru, căci dă naştere la o situaţie de tipul „win-win”: „Când îi ajuţi pe alţii, te ajuţi şi pe tine. Din această perspectivă, a-i ajuta pe alţii – a fi lipsit de egoism – este cea mai «egoistă» dintre toate activităţile, pentru că astfel ne eliberăm de singurătate, izolare şi suferinţă”. Iertarea nu trebuie oferită doar celor care ne greşesc, ci mai ales propriei persoane. Este necesar să învăţăm să avem o legătură bună cu noi înşine înainte de a intra într-o relaţie cu altcineva. A iubi pe celălalt presupune să te iubeşti şi pe tine.
Cel mai mult mi-au plăcut aceste două gânduri despre iubire:
- „Problema nu e să găseşti persoana potrivită, ci să fii persoana potrivită”
- „Opusul dragostei nu este ura, ci critica”
De multe ori nu îi vedem pe oameni cum sunt cu adevărat, ci cum am vrea să fie. Când ajungem să-i cunoaştem mai bine, ne simţim dezamăgiţi, trădaţi chiar, şi ne încăpăţânăm să-i modelăm după propriile standarde. De fapt, fiecare este unic şi nu poţi să critici ceva ce este unic pentru simplul motiv că nu există un termen de comparaţie. Iubirea înseamnă tocmai capacitatea de a vedea unicitatea din fiecare persoană, de a o înţelege fără a o judeca, în timp ce critica închide inimile. Aş mai adăuga că înseamnă să ne armonizăm cu personalitatea celuilalt fără a avea pretenţia de a o modifica agresiv.
În relaţiile cu ceilalţi, Dr. Ornish ne sfătuieşte să ne exprimăm sentimentele, nu gândurile, mai ales atunci când vrem să transmitem ceva cu încărcătură negativă. Sentimentele sunt adevărate, ţin de propriile trairi unice, în timp ce despre gânduri se poate discuta pro şi contra. Astfel, în loc de „Cred că greşeşti” e mai bine să spunem „Mă simt rănit/ furios/ supărat/ speriat/ neapreciat/ etc.”
Bineînţeles, ideile expuse în carte privind importanţa iubirii, iertării şi bunătăţii nu sunt originale. Ele au fost şi continuă să fie repetate de aproape toate religiile şi formele de spiritualitate, dar unul din marile plusuri ale acestei lucrări este că oferă argumente ştiinţifice pentru sceptici, pentru cei care au nevoie de dovezi concrete şi nu doar de vorbe. Totuşi, aşa cum admite şi Dr. Ornish, ştiinţa nu poate oferi răspunsuri la toate întrebările. Există anumite aspecte care îi scapă şi e posibil a acestea să fie tocmai lucrurile cu adevărat semnificative.
mare dreptate are cand spune:”Nu putem fi intimi cu cineva decât dacă suntem dispuşi să fim deschişi şi vulnerabili…” deregula avem tendinta tocmai asa sa nu fim.
Poate avem tendinta asta pentru ca e dificil sa fim vulnerabili de buna voie cand stim ca am putea fi raniti, ne e teama sa ne asumam riscul. Dar da, pentru intimitate e nevoie de inimi deschise 🙂
Eu nu suport critica, asta-i sigur. Bun articol.
Cred ca nimanui nu-i place sa fie criticat 🙂
Pingback: Patru plăceri pe zi – Evelyne Bissone Jeufroy | Zâmbet şi sănătate