După un an cu alergări reușite, am decis să-mi mai încerc norocul, picioarele și stomacul la o cursă de 12 ore. Ultima dată făcusem o asemenea nebunie în urmă cu 2 ani, la o competiție de ultraalergare din Zagreb, Croația. Am ales același eveniment și acum. Traseul este plat și constă într-o buclă de 1400 m, mai exact 400 m pe pistă (tartan) + 1000 m pe dale și asfalt.

În Zagreb am ajuns vineri, iar seara am fost să-mi iau numărul de concurs. Acum doi ani am făcut o cursă bună aici, așa că mi-am amintit cu plăcere de stadion. Anul acesta organizatorii ne-au făcut o surpriză și, în loc de clasicul tricou, am primit un hanorac foarte frumos și călduros.

Pentru ziua cursei se anunțau temperaturi de 2-7 grade și ceață, dar fără ploaie, deci vreme perfectă de alergat.

Startul a fost sâmbătă, la 8 dimineața. Noi am ajuns acolo pe la 7 jumate, ca să ne instalăm comod. Deja se strânseseră alergătorii: în total au luat startul 67 de persoane la 12 ore și 96 de persoane la 6 ore (în cadrul cursei a fost și Campionatul Național al Croației la aceste două probe).

“De ce să mă descalificați?! Am luat-o la fiecare tură pe altă alee pentru că n-am știut pe unde e traseul, dar de alergat, am alergat…” Din fericire, a fost doar un vis. Un coșmar, mai degrabă, înaintea cursei de 12 ore de alergare din Zagreb, care a avut traseul simplu și clar marcat.

După ultramaratonul de la Belgrad din primăvară, m-am gândit să mai alerg spre finalul anului o altă cursă de 12 ore, însă apoi m-am luat cu altele – să fac PB la maraton – și aproape am abandonat ideea. Totuși, văzusem pe DUV că în noiembrie va fi Campionat Național de 12 ore în Croația, unde se anunța și o cursă Open, adică pentru sportivii nelegitimați sau din alte țări. M-am gândit și răzgândit de multe ori, sub pretexte că: e drum lung până în Zagreb, e noiembrie, deci probabil va ploua, nu am suficiente alergări lungi etc.