Mă plimb printr-un muzeu superb din Munchen și admir tablouri de tot felul: convenționale, abstracte sau… prea greu de înțeles. Totuși, nu mă pot abține și din când în când verific pe telefon prognoza meteo pentru ziua următoare. Ploaie, ploaie, ploaie. Mă întorc la tablouri și încerc să neglijez situația.

M-am înscris la cursa de 6 ore alergare Sri Chinmoy de la Munchen, desfășurată în miez de septembrie, din mai multe motive: ușor de ajuns cu zbor direct, traseu fain și accesibil, oameni dragi în oraș, vremea ideală de alergare (haha).

Încă de la înscriere am rămas plăcut surprinsă de faptul că am primit un document în engleză cu absolut toate detaliile despre eveniment. Mi-am dorit să fac un PB la 6 ore, așa că m-am pregătit cu plan de nutriție și listă detaliată cu ce să iau în bagaj (hahaha).

Traseul constă într-o buclă de aproximativ o milă (1,580 km, mai exact), pe aleile unui parc, la umbra copacilor. Umbră minunată în caz de vreme caldă cu soare, cum am tot avut în ultimele săptămâni acolo unde locuiesc.

Ei bine, la Munchen a fost una din puținele dăți când prognoza meteo s-a dovedit a fi foarte corectă. Cu multă ploaie, cum spuneam, inclusiv în zilele de dinaintea cursei. Iar temperaturile s-au încăpățânat să nu urce peste 10 grade. În lumina noii situații… umede, m-am uitat un pic prin ce-mi luasem în bagaj. Ca o floricică, aveam haine subțirele, că doar ce alergasem weekendul anterior la +20 de grade. O tură prin Decathlon mai târziu, m-am făcut cu foiță de ploaie și o pereche de mănuși.

Ziua cursei? Ploaie, desigur.

Am încercat să mă consolez cu gândul că, deși plouă, măcar sunt în oraș, nu prin creierii munților, traseul e plat, iar cursa durează „doar” 6 ore.

Ce e interesant la cursa de la Munchen este că, pe lângă cronometrarea electronică, fiecare alergător are alocată o persoană din organizare care îi notează/ numără turele. În plus, se face un fel de tabel cu top 7 la bărbați și top 7 la femei, actualizat la fiecare tură manual.

Startul cursei de 6 ore a fost la 560 de metri de zona de cronometrare, deoarece organizatorii au oferit și split la 50 km – adică timpul obținut pentru această distanță. Cu câteva minute înainte de ora începerii cursei am pornit spre linia de start și m-am aciuat lângă ceilalți curajoși deja uzi, care au decis să pornească în această alergare (au luat startul 61 de persoane din cele aproximativ 80 înscrise).

După prima tură completă am renunțat la ideea de a alerga pentru PB, având în vedere că traseul era plin de bălți și a fost nevoie să alergăm pe margine, pe iarbă și pământ (a se citi noroi). Totuși, am alergat constat și am reușit să fiu printre primele alergătoare.

La fiecare trecere prin zona de cronometrare, alergătorii primeau încurajări din partea organizatorilor și, mai ales, din partea celui desemnat pe post de counter. A fost o atmosferă tare frumoasă și prietenoasă, antrenantă, chiar și pe ploaie.

Apa și noroiul mi-au luat cu asalt pantofii încă din primele ture, dar datorită alergării nu mi-a fost deloc frig la picioare. M-am simțit ca și cum alergam printr-o supiță caldă, iar când mai călcam într-o baltă adâncă, supița din pantofi se răcea brusc și apoi se încălzea iar. Partea bună e că nu am făcut deloc bășici.

Piesa de rezistență a ținutei mele de alergare a fost un sac de gunoi, pe post de al treilea strat care să-mi țină de cald. (Mulțumesc, Alexandra!) Deși după primele 2-3 ture am vrut să-l abandonez, m-am răzgândit repede și l-am păstrat pe mine până la final. A fost o decizie bună, și-a făcut treaba excelent!

Marele avantaj a fost că l-am avut din nou pe Edi ca suport de încredere, așa că n-a trebuit să zăbovesc pentru geluri, apă și electroliți, ci le-am primit din alergare. Stomacul meu s-a simțit foarte bine de această dată, deși ar mai fi ajutat niște energie în plus spre orele de final.

În ultimele două ore am cam încetinit, dar chiar și așa am reușit 64,220 km – locul 1 la Open Feminin din 14 participante și locul 7 la General, din 61 de alergători care au luat startul. Cei 50 km i-am parcurs în 4:33:30.

Desigur, la 10 minute după finișul competiției, s-a oprit și ploaia. În așteptarea premierii am mâncat paste și bunătăți puse la dispoziție de organizatori și am mai povestit cu alergătorii – inclusiv cu unii cu origini române 🙂

Cu toate că a fost o experiență înecată în ploaie, cursa de 6 ore și weekendul prelungit pe care l-am petrecut la Munchen rămân o amintire dragă mie, trăită ca o mini-vacanță relaxată.