Pentru al treilea an la rând am alergat 50 km pe malul lacului Balaton din Ungaria, la Ultra Grande Amore 2025. Este concursul cu care încep oficial sezonul de alergare și mă bucur că am putut participa și anul acesta.

Concursul urma să se desfășoare duminică dimineața, în localitatea Balatonfüred, așa că am pornit de acasă sâmbătă, cu o oprire în Veszprem, oraș din apropiere, pentru prânz și plimbare. Veszprem a fost Capitală Europeană a Culturii în 2023, la fel ca Timișoara. Am revăzut cetatea, care este încă în renovare; lucrările au avansat față de acum doi ani și am înțeles că anul acesta se vor încheia. Chiar și așa, scurta plimbare pe străzile din cetate a fost foarte plăcută, ocazie cu care am descoperit o mică statuie pe care o ratasem la vizita anterioară (sau poate nu era acolo, atunci?).

Am ajuns după-amiază în Balatonfüred, unde a urmat o altă mică plimbare, iar apoi relaxare. Am avut cazare foarte aproape de zona de start, așa că dimineața cursei a fost tihnită și fără grabă.

Se anunțau temperaturi în jurul a zero grade, ba chiar cu minus, dar din fericire nu a bătut vântul și nici nu au fost precipitații (anul trecut a plouat cam tot evenimentul). Pentru cursele mai rapide, prefer vremea mai răcoroasă, deci s-a potrivit perfect.

Pentru cei 50 km mi-am propus un pace de 5:05, pe care să-l țin cât de mult pot. La start m-a furat entuziasmul și am pornit un pic mai repede (sau cel puțin așa am crezut). În fața mea se strânsese deja un puhoi de alergători și alergătoare, dar mi-am promis să rămân în ritmul meu. Edi a fost și anul acesta la susținere și mi-a prins tare bine ajutorul lui. Mai un gel, mai o apă, mai zâmbit la fotografi, timpul și kilometrii s-au scurs destul de repede.

M-am simțit foarte bine pe parcursul alergării, fizic și mental. Asta până pe ultimele trei ture, când am încetinit ritmul mai mult decât mi-aș fi dorit. Totuși, sunt mulțumită de cursa pe care am făcut-o și m-am bucurat că nu mi-am ieșit din formă peste iarnă.

Bucla este de aproximativ 3,57 km, iar pentru cei 50 km se parcurge de 14 ori. Partea simpatică este că la fiecare ediție traseul se modifică în câteva puncte mici – o întoarcere, o schimbare de direcție, o mică ocolire – astfel că distanța pe ceas variază. Practic, în cei 3 ani în care distanța oficială a rămas de 50 km, eu am avut: 49,93 km, 50,84 km, iar anul acesta… 51,31 km. Știu că GPS-ul nu este exact, dar sunt tare curioasă dacă anul viitor voi trece de 52 km pe ceasul meu :))

Așadar, chiar dacă pe ceas am avut un pace mediu de 5:00 pentru cei 51,31 km, pentru cei 50 km oficiali pace-ul calculat a ieșit 05:07.

Timpul oficial a fost cam același ca anul trecut – 04:16:15, cu care acum m-am clasat pe locul 8 din 35 de participante care au luat startul și 30 / 91 la general. Anul acesta concurența a fost mai mare și au venit alergători foarte bine pregătiți.

Partea frumoasă a fost că, pe lângă medalie și tradiționalul trandafir roșu, anul acesta am primit și panglică de finisher, cu numele meu pe ea. E prima dată când primesc așa ceva la un concurs și sper să urmeze și alta 🙂