Belgrad 6 ore de alergare – a fost bine până când n-a mai fost

Iată-mă pentru a nu știu câta oară la Belgrad, gata de o nouă alergare pe insula Ada Ciganlija.

Am participat de atâtea ori la acest concurs, Maraton Maratona, ca alergător sau suport, că deja cunosc traseul de 2 km ca pe propriile buzunare. Acesta este și principalul motiv pentru care tot revin aici, pe lângă locația apropiată de Timișoara. E un traseu plat, cu o formă aproximativă de pană, astfel că eroarea ceasului față de rezultatul oficial este foarte mică.

Anul acesta am ales proba de 6 ore, cu startul de la ora 15:00, adică 16:00 ora României. Toate probele (6 ore, 24 ore, 100 mile și 24 ore ștafetă) au avut startul la această oră.

Deși amenințarea unor ploi plutea în aer și pe site-urile de prognoze meteo, nu avea să fie ceva serios. Vremea a fost perfectă de alergat, cel puțin pentru gusturile mele. Am avut parte de un scurt “duș”, dar a durat doar câteva minute și aș zice că a fost binevenit. Nici vântul nu mi-a dat bătăi de cap.

O parte a traseului, fiind și mai îngustă, era destul de aglomerată, dar nu m-a deranjat, că nu alergam cu cine știe ce viteză. Când s-a întunecat, deja lumea se rărise și mai erau doar câțiva oameni la plimbat sau la alergat. Mi-a plăcut că traseul a fost foarte bine luminat și nu am avut deloc nevoie de frontală, nici chiar după ce s-a întunecat.

Mă gâdila orgoliul să fac un Personal Best la 6 ore, așa că am pornit cu 5:05 min/ km. La început, nutriția a mers bine, dar parcă mi s-a părut că e un pic prea mult și, mai ales, prea dulce.

Am alergat perfect vreo 26 de km și chiar și la km 30 eram ok cu viteza, însă totul devenea mai greu. Nu mă refer neapărat la picioare, ci la stomac, care probabil era nemulțumit de geluri și voia ceva sărat. I-am servit crackerși, dar nu a fost satisfăcut și s-a gândit să protesteze în continuare.

Mi-am dat seama că e ceva în neregulă, dar cam târziu, când deja mi se luase de orice aș fi putut mânca, sărat sau dulce, lichid sau solid. Ce pot să zic, noroc că au fost doar 6 ore. Mai alergând, mai mergând, am păcălit timpul să treacă.

Rezultatul meu a fost de 58,73 km pentru 6 ore, nu prea soi față de PB-ul meu de 66+ km, făcut anul trecut pe căldură și fără suport.

Partea bună este că am avut ocazia să testez din nou planul de nutriție și acum sper să-l pot ajusta ca să evit problemele la următoarele concursuri. E interesant totuși că acest plan nu a fost foarte diferit de cel de la Ultra Grande Amore, unde am reușit o cursă bună la 50 km. Probabil că startul de la amiază nu mi-a prins bine, adunând prea multă foame peste zi.

Edi a făcut și el un ultramaraton de suport + condus și îi sunt foarte recunoscătoare pentru toată susținerea.

Cred că la acest concurs mi-a lipsit relaxarea, am fost prea setată pe ce mi-am propus și am pierdut din vedere plăcerea de a alerga, pur și simplu. Nu-mi iese deloc să echilibrez gânditul pozitiv cu alergatul în concursuri. Mai exersez 🙂

2 thoughts on “Belgrad 6 ore de alergare – a fost bine până când n-a mai fost

  1. happy

    Felicitări pentru parcursul de 59 km în 6 ore și pentru abordarea deschisă în ajustarea planului de nutriție. Succes în viitoarele curse!

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.