Cursa de 50 km din februarie, de pe malul lacului Balaton, este deja o tradiție pentru mine. Ultra Grande Amore, cu startul în Balatonfured, îmi trezește mereu pofta de concurs, după o iarnă cu alergări mai amorțite.

Ca fapt amuzant, la acest concurs se schimbă câte ceva la fiecare ediție – în special distanța de pe ceas :). Cele 14 ture x 3,572 km fiecare, pentru proba de 50 km, dau rezultate diferite, chiar cu peste 1 km extra. Acum traseul a rămas același, dar concursul a avut loc sâmbătă, în loc de duminică, la ora 9:00, în loc de ora 8:00.

Dacă anii trecuți îmi propuneam obiective ambițioase pe distanța de maraton, acum n-am mai avut vreun plan de PB. Am resimțit mai tare amorțeala iernii și gheața din ianuarie, iar antrenamentele de viteză de anul acesta au fost puține tare.

M-am gândit la maratoanele din toamnă, unde am început prudent și mi-am propus să aplic aceeași tactică: voi începe cu pace de 5:10-5:15 și vedem pe parcurs ce va fi. Zis și făcut.

Vremea din ziua cursei a fost bună, cu 7-8 grade dimineață și 11 la prânz, înnorat și câteva raze de soare, din când în când. Bucurie mare că nu a plouat, ca anul trecut.

S-a dat startul și am pornit în prima cursă pe 2026, cu emoție și curiozitate. Am ținut cu dinții de pace-ul propus, deși mă tenta s-o iau la goană. După vreo 2-3 ture, ne-am răsfirat pe traseu, fiind doar noi, alergătorii de la 50 km. Pe parcursul orelor următoare s-au dat și alte starturi, așa că am avut companie rapidă, ceea ce m-a bucurat tare, în special după km 30 încolo.

Tocmai luasem gelul cu cofeină, îmi venise cheful de alergat și am profitat că o alergătoare de la semimaraton era în apropiere, la un pace potrivit. Distracția a durat vreo câțiva km, dar mi-am amintit că 50 > 21 și am mai redus din viteză.

Zona de la start-finish, cu pietricele mărunte, a fost la fiecare tură bomboana de pe colivă. Noroc că pe unele porțiuni pietricelele erau amestecate cu un pic de pământ umed, deci mai tolerabil pentru picioare.

Având în vedere forma traseului și întoarcerile, se vedea clar ce concurente sunt în față și cam ce avans au. După două ore pe locul 5, am trecut pe 4 și pe la jumătatea cursei am văzut că fata de pe locul 3 începuse să meargă. Poate chiar am o șansă să fiu pe podium, deși ca timp nu voi avea cine știe ce rezultat? Am continuat să alerg, deja numărând turele rămase până la final. Nu îmi mai ardea de geluri, iar gustul “neutru” mi se părea și el grețos de dulce. Am început să alerg mai repede doar pentru că nu mai aveam răbdare și voiam să se termine cursa mai repede, așa că ultima tură a fost cam la aceeași viteză cu prima.

Pace-ul mediu oficial a fost 5:11, în timp ce pe ceas mi-a ieșit 5:07, pentru că am avut și o distanță mai mare, de 50,90 km.

Timpul final a fost de 4:20:01, cu care m-am clasat pe locul 3 / 28 la Open Feminin. Anul acesta am primit premii mai consistente, iar pe lângă tradiționala sticlă de vin am plecat acasă și cu niște suplimente, o cremă și produse de nutriție. Nu a lipsit trandafirul roșu :), iar colecția mea de trofee de la această cursă s-a îmbogățit cu unul roz.