Văd în jurul meu tot mai des tendința de a idealiza o pasiune, o profesie sau o carieră, ca și cum ar fi răspunsul perfect la orice. De parcă atunci când îți găsești „acel ceva” vei fi fericit tot timpul, iar în jurul tău vor pluti inimioare pufoase și roz.
Un pic de realitate:
Indiferent cât de pasionat ești de ceea ce faci, vor mai exista părți inconfortabile care te fac să te iei cu mâinile de păr. Da, îmi place să scriu, să lucrez pe cont propriu din confortul casei mele, dar și sunt și momente când mă lasă inspirația, nu reușesc să comunic cu un client sau simt nevoia de companie.
Sâmbetele încep de obicei pentru mine cu alergare. Îmi place să mă trezesc de dimineață, mai ales primăvara, când lumina e matinală, iar copacii înfloriți îmi dau și mai multă energie cu mirosul lor dulceag. Sunt avidă de aceste dimineți călduțe, parfumate, când îmi dau seama ce norocoasă sunt cu ce sunt acum.
La fel de mult entuziasm am și
pentru prânzurile bune, într-o
companie pe măsură. De data asta, a fost rândul unui local micuț și prietenos,
al cărui meniu promitea o experiență culinară savuroasă: Avido Bistro.
Urmărisem bunătățile Avido doar online, așa că acum m-am bucurat să le am în
fața mea, la dispoziția papilelor gustative. Am împărțit bucate bune și povești cu două
ladies minunate și am putut să admir și alte feluri din meniu: platoul generos
de mic dejun și sandvișurile calde cu bacon, brânză, salată și muguri de pin.
Mai sunt 13 minute până când se
încheie cele 12 ore de alergare de la
Belgrad. Le văd marcate cu roșu pe cronometrul de la poarta de start și-mi
zic în gând că se poate. Am tot timpul din lume să parcurg încă o dată bucla de
2 km și să ajung la 120 km alergați,
o distanță rotundă și frumoasă.
Foto: Mića Ignjatović
Ultramaratonul de la Belgrad are numele oficial Maraton Maratona / Marathon of Marathons și se desfășoară pe aleile peninsulei Ada Ciganlija. Am descoperit cursa din întâmplare (sau poate nu) prin iarnă și mi-a încolțit în minte gândul participării la proba de 12 ore. Încet-încet, am pus la cale un weekend prelungit în capitala Serbiei la început de martie, încurajată de faptul că mai fusesem aici acum câțiva ani într-o vacanță și mă impresionase locația asta plină de verdeață.
Înainte de cursă
Am ajuns la Belgrad joi noapte, cu gândul să am timp de odihnă până la alergare. Vineri a fost relaxare toată ziua, iar pe seară am mers să iau kit-ul și să mai aflu detalii despre cursă. Pentru curioși, kitul a constat în tricou și numărul de concurs.
Dacă mergi în vacanță într-un
oraș mare, probabil că ai deja o listă cu obiective turistice de văzut,
mai mult sau mai puțin celebre. Îți propun în cele ce urmează 4 tipuri de locuri
inedite pe care le găsești în orașe mai mari și pe care poate nu le-ai lua
în calcul la prima vedere. Însă eu cred că merită puțină atenție, s-ar putea să
ai surprize plăcute.
O grădină botanică
Pe lângă parcuri, grădinile botanice sunt locuri ideale pentru relaxare și conexiune cu natura, mai ales dacă orașul respectiv nu are multe spații verzi răspândite pe suprafața sa. Am vizitat destule grădini botanice în vacanțe și de fiecare dată m-am simțit bine acolo, atmosfera e mai calmă decât în parcuri. Poți să te plimbi în voie, să iei o gustare, să admiri priveliștea sau să descoperi plante neobișnuite.
Preferata mea a fost Grădina
suspendată a Universității din Varșovia, o bijuterie care îmbină vegetația
cu suprafețe moderne de sticlă și metal. Cireașa de pe tort a fost panorama
vizibilă de aici, cu clădirile mai înalte conturându-se la orizont. Să mai zic
că intrarea a fost gratuită?
Aici găsești
articolele în care am povestit despre grădinile botanice văzute în
vacanțe/ excursii.
Astăzi mi-am propus să scriu
despre un instrument util când te confrunți cu tristețe, stres, indispoziție sau lipsă de productivitate. Este vorba despre o listă self-care, cu
activități care îți fac plăcere și te ajută să-ți „restaurezi” starea de bine.
Așadar, când ești într-o
dispoziție bună, ia-ți câteva minute să faci un brainstorming și să notezi câteva
dintre activitățile care te bucură. De preferat să:
fie ușor de făcut
nu solicite multe resurse sau energie
aibă
o conotație pozitivă (să nu
încurajeze excesele sau comportamentele nocive)
Și nu, nu e musai să incluzi mersul
la spa sau masaj, dacă acestea nu sunt pe placul tău.
Pentru unii, răsfăț înseamnă o vizită la spa, o zi de shopping sau lenevit în
pat la un film pe Netflix.
În cazul meu, răsfăț înseamnă, printre altele, o masă bună într-un loc unde pot să încerc gusturi noi și, eventual, preparate mai neobișnuite. Dacă am ocazia să ghicesc anumite ingrediente, cu atât mai bine, pentru că ritualul ăsta mă face să fiu atentă la ce mănânc și prelungește plăcerea gastronomică.
La restaurantul Kunnai fusesem acum mulți ani și încă de atunci am rămas cu un gust plăcut – la propriu și la figurat. Așa că am decis să-mi fac cadou de ziua mea o ieșire cu o prietenă la savurat delicatese thailandeze.
Sâmbătă la prânz, când am ajuns
acolo, se auzea deja zumzet plăcut de conversație și muzică și surdină. Pe masă
ne-a întâmpinat un mic coșuleț cu scorțișoară,
anason și… usturoi. Mi s-a părut foarte amuzantă și îndrăzneață prezența
usturoiului printre condimentele exotice, așa că prânzul a început într-o notă
veselă.
Prima dată când au auzit de ASMR mi s-a părut o ciudățenie ezoterică
și nu i-am dat atenție. Cum însă mi-a mai apărut prin feed-ul de Facebook, am
zis să investighez conceptul.
La un search pe Youtube,
am constatat cu uimire că ASMR este
un fenomen mai popular decât aș fi crezut (peste 13 milioane de clipuri pe
acest subiect), cu o comunitate mare, deși pe la noi nu am auzit aproape deloc
de el. Deci ce e cu ASMR-ul ăsta?
Ce este ASMR
ASMR vine de la Autonomous Sensory Meridian Response și se referă la o senzație fizică plăcută care apare când asculți anumite sunete, șoapte sau când privești pe cineva care face o acțiune cu mare grijă. Este atunci când simți furnicături plăcute și relaxante, ce pornesc din partea din sus a capului, apoi coboară spre ceafă și umeri. Poate de aici expresia “a se ridica părul pe ceafă”?
Nu e ceva “inventat” de curând, însă Internetul
a făcut cunoscute aceste experiențe senzoriale, contribuind la conștientizarea
lor. Denumirea oficială de ASMR a apărut în 2010, fiind
introdusă de Jennifer Allen, însă fenomenul există pe Youtube
dinainte de acest an.
În ultima perioadă am văzut multe
clipuri despre productivitate și time
management. Are legătură cu faptul că sunt freelancer, deci pentru mine e
important să-mi organizez bine munca, astfel încât să duc la bun sfârșit fiecare
task, la o calitate ridicată, într-un
timp cât mai scurt.
M-a interesat mai ales „startul”, pentru că adesea mi se întâmplă
să amân la nesfârșit începerea unui task.
Am scos niște concluzii din căutările mele într-ale productivității, care sper
să vă ajute și pe voi 🙂
Dacă tot amâni să te apuci de lucru, iată câteva idei ca să te
mobilizezi:
La început de 2019 s-a deschis în
București un loc nou cu și despre ceai.Matcha Bar Bucharest se află lângă rondul de la Piața Romană și m-a atras de cum i-am
văzut pozele pe Instagram.
Linii simple și delicate, alb, lemn și culori pastelate. Asta am
găsit când am pășit în micul spațiu Matcha Bar Bucharest. O atmosferă diafană
și calmă, tocmai bună pentru a sta la povești, a lucra sau a te relaxa la
finalul zilei.
În camera de la intrare se află un mini-magazin, cu boluri, ceainice, lumânări parfumate, alte accesorii și matcha, atât pentru ceai cât și pentru gătit.
De fiecare dată când termin de
citit o carte, îmi notez titlul și
autorul într-un carnețel (din categoria “liste”). Acum m-am uitat pe lista cu pricina și mi-am dat seama că
sunt cărți care nu-mi spun nimic: nu-mi amintesc despre ce era vorba în ele sau
ce am simțit când le-am citit (poate anul viitor ar trebui să le acord steluțe?).
În schimb, altele mi-au trezit o emoție imediată – un zâmbet sau o
încrețire a sprâncenelor. Mi-am amintit imediat de plăcerea pe care am avut-o
când le-am citit, de cum m-au ținut „în priză” sau cum am stat peste ora obișnuită de
culcare ca să mai dau gata încă o pagină… și încă una…
54 de cărți am citit în 2018.
Nu am un reading challenge, în sensul că nu-mi setez un anumit număr de cărți pe care să le dau gata într-un an. Calitatea mi se pare mult, mult mai importantă decât cantitatea în cazul ăsta.
La o primă privire, se pare că am savurat în principal cărți polițiste – Agatha Christie apare de o grămadă de ori. Pe lista sunt și destule thrillere și romane de suspans, semn că atunci când citesc îmi doresc să evadez, să fiu surprinsă și să trăiesc lectura cu sufletul la gură. Poate ăsta e un semn că ar trebui să-mi “condimentez” mai mult viața 🙂 (nu cu crime, desigur :)))
