De fiecare dată când termin de citit o carte, îmi notez titlul și autorul într-un carnețel (din categoria “liste”). Acum m-am uitat pe lista cu pricina și mi-am dat seama că sunt cărți care nu-mi spun nimic: nu-mi amintesc despre ce era vorba în ele sau ce am simțit când le-am citit (poate anul viitor ar trebui să le acord steluțe?).
În schimb, altele mi-au trezit o emoție imediată – un zâmbet sau o încrețire a sprâncenelor. Mi-am amintit imediat de plăcerea pe care am avut-o când le-am citit, de cum m-au ținut „în priză” sau cum am stat peste ora obișnuită de culcare ca să mai dau gata încă o pagină… și încă una…

54 de cărți am citit în 2018.
Nu am un reading challenge, în sensul că nu-mi setez un anumit număr de cărți pe care să le dau gata într-un an. Calitatea mi se pare mult, mult mai importantă decât cantitatea în cazul ăsta.
La o primă privire, se pare că am savurat în principal cărți polițiste – Agatha Christie apare de o grămadă de ori. Pe lista sunt și destule thrillere și romane de suspans, semn că atunci când citesc îmi doresc să evadez, să fiu surprinsă și să trăiesc lectura cu sufletul la gură. Poate ăsta e un semn că ar trebui să-mi “condimentez” mai mult viața 🙂 (nu cu crime, desigur :)))
99% dintre cărțile citite sunt literatură; simt că nu mai am răbdare să citesc dezvoltare personală sau business, deși am văzut câteva titluri care sună tare bine.
Așadar, iată ce cărți mi-au plăcut cel mai mult din ce am citit anul trecut:
O mare de lacrimi – Ruta Sepetys
O carte tristă. dar frumos scrisă, despre una dintre tragediile celui de-al doilea război mondial: scufundarea vasului Wilhelm Gustloff, care a dus la moartea a nouă mii de refugiați. Poveștile de viață din carte sunt ficțiune, dar autoarea s-a inspirat din experiențe reale.

Printre tonuri cenușii – Ruta Sepetys
Pentru că mi-a plăcut atât de mult “O mare de lacrimi”, am citit încă o carte de Ruta Sepetys, tot cu al doilea război mondial și la fel de tristă, însă frumos scrisă, sensibilă și crudă în același timp: tragedia unei familii separate și deportate în Siberia. Pe mine m-a prins stilul autoarei, v-o recomand dacă vă plac romanele cu fundal istoric.
Povestea slujitoarei – Margaret Atwood
Am povestit mai multe în acest articol.

Avertisment – Renee Knight
Am fost fascinată de cartea asta și de modul în care e construită acțiunea. Mi-a fost greu s-o las din mână, fiind foarte curioasă să aflu deznodământul. O să spun doar atât: lucrurile nu sunt ceea ce par a fi, la prima vedere, iar în loc să-i judecăm pe alții pentru ceea ce ni se pare că au făcut, mai bine să încercăm să-i înțelegem.
Greșeala fatală – Sophie Hannah
Recunosc că primele pagini din cartea asta mi s-au părut cam dezamăgitoare, un amestec ciudat de umor și suspans, un roman polițist wannabe. Se întâmplă ceva acolo, dar care e treaba, de fapt? Curiozitatea m-a făcut să citesc în continuare și nu am regretat. Titlul mi se pare un pic prea… tragic pentru cum curge acțiunea, presărată cu mici momente hilare, însă acest thriller psihologic m-a captivat, per total.
Născuți pentru a alerga – Cristopher McDougal
Am povestit mai multe în acest articol.

Și am spus da – Elisabeth Gilbert
Pentru că “Lecții de magie” se numără printre cărțile mele preferate, am fost bucuroasă când am găsit la bibliotecă “Și am spus da”, continuarea romanului “Mănâncă, roagă-te, iubește”. Mă așteptam să fie mai anostă, dar Elizabeth a dat din nou dovadă de măiestrie în scris și de un umor fin, având în vedere subiectul: instituția căsătoriei. Presărată cu gânduri despre relații și iubire, lectura asta m-a relaxat și m-a apropiat mai mult de autoare, pentru că în multe privințe gândim asemănător.
O mie de femei albe – Jim Fergus
Pornind de la o inițiativă istorică reală, dar care nu a fost, de fapt, pusă în aplicare, “O mie de femei albe” este povestea vieții unor femei americane trimise în preriile din Vest să devină soții de indieni. Cartea are de toate: iubire, suspans, afecțiune, prietenie, violență, adaptabilitate și te pune pe gânduri cu privire la cât de fină este linia dintre civilizație și “sălbăticie”.
Conspirația – Dan Brown
Am povestit mai multe în acest articol.

Fetița care nu zâmbea niciodată – Lola Lafon
Despre Nadia Comăneci și primul 10 din istoria gimnasticii a curs multă cerneală. Ce mi-a plăcut la cartea Lolei Lafon e modul franc în care e scrisă, prezentând episoade nu tocmai confortabile din viața tinerei sportive – munca, situațiile dureroase și sacrificiile din spatele performanței. Nu mi-e foarte clar dacă toate întâmplările menționate în carte sunt reale sau unele doar inspirate din viața Nadiei. Ca stil, cartea mi s-a părut ușor de parcurs, deși anumite părți sunt mai dure, mai „întunecate”.
Voi ce ați citit fain în 2018? 🙂