De văzut la Roma. 20 de locuri mai puțin cunoscute și vizitate

Nu apar primele pe lista cu locuri de văzut în Roma când cauți pe Google, însă dau savoare acestui oraș atât de eterogen. Eu le consider “condimentele” unei vacanțe la Roma.

Pentru iubitorii de comori și detalii urbane, am pregătit o listă cu locuri de admirat în Roma mai puțin cunoscute și vizitate de turiști. Am inclus aici clădiri, puncte de panoramă, străzi cu iluzii optice, colțuri pitorești, vile și parcuri. Pe unele le-am vizitat în vacanța recentă, pe altele n-am avut ocazia.

1. Palazzetto Zuccari

Ce are special această clădire nouă și cochetă? Ușa simulează o gură masivă, conturată de fața unei ființe fantastice. Se află aproape de Trinita dei Monti și Piazza din Spagna.

2. Parcul Villa Doria Pamphili

Am povestit pe larg despre el într-un articol dedicat, pentru că mi-a plăcut tare de tot.

Villa Doria Pamphili

3. Cartierul Coppede

Continue reading

Buftea Multisport Festival 2019. Take my breath away

Bun, am bifat antrenamentul de viteză pe anul 2019, acum pot să stau liniștită :))

Iar am plecat tare. Dar de data asta a fost scurt, scurt de tot.

Am participat pentru al treilea an la Duatlon Buftea, redenumit acum Buftea Multisport Festival, eveniment care se întinde pe două zile și reunește mai multe probe: sâmbătă – duatlon și semimaraton (7, 14, 21 km) și duminică – triatlon. Tot pentru al treilea an am participat la proba de ștafetă mixt de la duatlon, unde m-am ocupat de partea de alergare -aprox. 4,6 km + 2,7 km. Și n-am plecat cu mâna goală 🙂

Pentru că nu reușisem să ne luăm kiturile în ziua precedentă, sâmbătă am ajuns devreme în Buftea, când atmosfera era calmă. Calmă a rămas pe toată durata evenimentului, probabil că soarele ne-a cam amețit pe cei care eram acolo – destul de puțini, bănuiesc că majoritatea sunt prin vacanțe.

Mai o vorbă, mai o alergare de încălzire, s-a făcut timpul să ne așezăm în spatele porții de start. Nu mi-am făcut nicio strategie, știam că o să alerg cât de tare pot și atât, cu speranța să mă țină cât mai mult și să nu-mi dau duhul pe traseu.

Continue reading

Unde să mănânci în Roma

Mâncarea e ceva serios în Italia. Știam deja asta, dar în vacanța la Roma parcă a fost și mai evident. M-am conformat cutumelor locale și am petrecut câte 2-3 ore la prânz și cam tot atâta la cină. Am avut noroc de companie bună, deci au fost pauze plăcute, printre multele ore de plimbat.

Așadar, iată câteva recomandări de restaurante în Roma:

Continue reading

De văzut la Roma: Parcul Villa Doria Pamphili

Înainte să plec în vacanță, mi-am pus pe Google Maps câteva locuri de văzut în Roma. A fost a doua plimbare în capitala Italiei, după aproape 8 ani de la prima mea întâlnire cu “cetatea eternă”.

Roma mi s-a părut la fel de fascinantă, eterogenă, vie și aglomerată cum mi-o aminteam. Însă de data asta am fost mai temperată în obiective și nu mi-am propus să fac un ultramaraton de vizitat, ci să iau vacanța un pic mai încet. Doar un pic 😀

O să încep povestea despre Roma cu locul care m-a surprins cel mai mult în această vacanță:

Parcul Villa Doria Pamphili

Probabil n-ați auzit despre el, pentru că nu apare în primele rânduri atunci când cauți locuri de vizitat la Roma.

Villa Doria Pamphili

Acest parc imens (184 de hectare) se află aproape de Trastevere, pe Gianicolo. E ușor de identificat pe hartă.

Bine, hai să zic direct ce mi-a plăcut așa de mult.

Continue reading

S24H 2019. Toate zidurile

Toate zidurile de care nu m-am lovit până acum în alte curse mi s-au pus în cale la S24H 2019. Și mentale, și fizice.

M-am înscris pentru a treia oară la S24H și tot pentru a treia oară la proba de 12 ore, o cursă pe gustul meu, nici prea lungă, nici prea scurtă. E timp de alergat, socializat și mâncat, dar apoi poți dormi liniștit într-un pat confortabil, după ce ai stat aproape o oră sub apa fierbinte de la duș.

S24H Family

Mi-am propus să mă bucur de weekendul competiției ca o de mini-vacanță, căci pentru mine asta a ajuns să însemne Timișoara, mulțumită S24H: un loc de relaxare și reîncărcare de baterii, în ciuda efortului. Asta se datorează mai ales oamenilor speciali pe care cursa asta reușește să-i adune an de an pe malul Begăi, în Parcul Copiilor.

Am intrat în atmosfera magică încă de vineri, când am fost să-mi iau kitul și să stau la ședința tehnică & pasta party. Mi-a fost ușor să mă conectez cu oamenii de acolo, cu alergătorii și echipa, deși pe mine scrie mare “introvertit”. Eram trează de la 3:30 dimineața și totuși am avut energie toată ziua, până seara târziu, livrând și primind îmbrățișări. Ca să vezi ce face atmosfera ultra dintr-un om 🙂

Continue reading

Alergare de vară la Semimaratonul București 2019

În fiecare an, Semimaratonul București e un fel de sărbătoare locală pentru mine, un prilej de întâlnit cu mulți prieteni și cunoscuți într-ale alergării. Bonus, luăm în stăpânire străzile (mai) libere de mașini din capitală.

M-am refăcut bine după cursa de la Moieciu, deși am fost cam obosită și somnoroasă în săptămâna dintre cele două competiții. Oricum, la Semimaratonul București nu mi-am propus să scot vreun PB sau să trag tare, dar am zis nici să nu dorm pe mine. Dacă tot m-am înscris, hai să profit și să alerg mai repede decât la antrenamentele mele în stil de melc.

Îi bănuiesc pe organizatori că au pile la meteo, altfel nu-mi explic cum de toată săptămâna în București a fost frig și ploaie, iar duminică, ditamai soarele și multe grade în termometru, de m-am și bronzat.

Continue reading

EcoRun Moieciu 2019. Coborârile sunt mișto

Un câine lățos și negru mi se pune în cale, dar îl evit în ultima clipă și pășesc pe covorul de finiș, cu gura până la urechi când văd timpul reușit.

O infuzie serioasă de încredere – cu asta am plecat acasă de la EcoRun 2019. Am trăit atâtea emoții și mici victorii la cursa asta, că de-abia aștept următoarea alergare montană!

A fost pentru mine a treia participare la competiția de alergare atât de celebră de la Moieciu, care a sărbătorit anul acesta a zecea ediție. Cu toată că și-a schimbat numele – din EcoMarathon în Salomon EcoRun, atmosfera a rămas la fel de efervescentă.

Continue reading

Tu de ce te plângi?

Ți s-a întâmplat să auzi oameni care se plâng non-stop, de toate lucrurile posibile și imposibile? De trafic, șefi, prieteni, vacanțe, vreme (indiferent că e cald sau frig) etc.

Ah, stai, ești unul dintre ei? 😀

De ce se plâng oamenii?

cactusi-in-santorini

Pentru că e un mod de a ne conecta cu ceilalți, de a căuta alinare, de a ne elibera de o povară. De multe ori nu vrem soluții, ci doar să fim ascultați. În plus, lucrurile care ne nemulțumesc ne unesc adesea mai ușor decât pasiunile (vezi mobilizările masive când vine vorba de anumite probleme grave).

Acum, vreau să fie ceva clar: consider că nu e nimic rău în a te plânge! E bine că-ți externalizezi sentimentele, că reușești să spui și altora prin ce treci, că-ți lași emoțiile să iasă la suprafață.

Ce e nasol e că, adesea, după episodul ăsta de lamentări nu urmează nimic, nicio acțiune care să schimbe sau să îmbunătățească subiectul plângerii tale.

Treptat, făcând asta constant, lamentările ajung să se tranforme întru-un obicei. Așa că ajungi să găsești o problemă în orice soluție, cum se spune, în loc să fie invers. Iar asta lasă de obicei în urmă o senzație ca după o mahmureală și un gust amar.

Continue reading

Zăpadă numai bună de alergat la Brașov Marathon 2019

Pentru mine, combinația munte + zăpadă este minunată de admirat online, nu de trăit live. Servesc munte cu mare bucurie pe vreme bună, în special vara, în timp ce iarna zic „pas” la ture montane. Nu mă deranjează deloc să alerg la temperaturi sub zero, dar asta în parc, nu pe coclauri.

Așadar, ideea de a participa la un maraton montan pe zăpadă, la temperaturi cu minus, mi-a dat ceva emoții, dar am acceptat totuși provocarea Brașov Marathon 2019.

Surpriză! Cursa asta mi-a schimbat părerea despre alergatul la munte, pe zăpadă 🙂

Continue reading

Recomandări de cărți cu suspans și crime

În ultima perioadă am devorat multe pagini de romane, probabil din dorința de a compensa orele petrecute la laptop. Am preferat să citesc în loc să scriu pentru blog :), ca un fel de odihnă pentru creier, dar iată că a venit timpul să pun pe hârtia virtuală o parte dintre ultimele mele lecturi, poate vă inspiră.

Voi ce-ați mai citit interesant?


“Veghea” – Sarah Waters

Viața continuă chiar și pe timp de război. Oamenii luptă pentru mici bucăți de fericire chiar și când în jurul lor cad bombe și nu se știe niciodată dacă mai apuci să te întorci acasă. “Veghea” este o carte în care se întrepătrund viețile mai multor oameni și demonii lor, o carte despre secrete, despre cum poți să supraviețuiești în ciuda lipsurilor, cu moartea care pândește la fiecare pas. Relațiile dintre personaje sunt descrise cu candoare, cu grijă, deși situațiile prin care trec abundă în dramatism.

Continue reading