Category Archives: Lovely places

Surprizele din Deva

La Deva mai fusesem acum ani buni (în 2016) – mai exact la Cetate, când de-abia se renovase, și am povestit într-un articol despre panorama superbă și dealurile verzi care se văd în jur.

Acum am revenit în oraș și bineînțeles că am urcat din nou la cetate.

Fiind weekend și vreme cu soare, mulți plimbăreți îi explorau zidurile. Mi s-a părut că față de data trecută s-au mai făcut lucrări și s-au deschis și alte zone publicului, alături de tăblițe explicative. Mi-ar fi plăcut un pic mai multă poveste și istorie, care să îmbrace datele seci despre construcție, însă e de apreciat ce s-a făcut până acum. Mai sunt porțiuni care probabil urmează să fie deschise pentru vizitare.

Continue reading

Bistro Naru sau cum să încetinești ritmul

Nu mai știu cum am dat peste bistroul Naru din Timișoara, dar țin minte că m-au cucerit pozele cu mâncăruri delicioase. Mi-am programat o vizită și, după o tentativă eșuată (nu văzusem că luni e închis), a doua oară a fost cu noroc și multă încântare.

Naru e fix în centru, pe str. Matei Corvin 3, la un zâmbet distanță de domul galben din Unirii (acum în renovare). Intrată pe poarta discretă, am ajuns într-o curte de vis, cu o grămadă de detalii care mi-au luat ochii.

De prima oară când m-am aflat în curtea de la Naru, am simțit că vreau să pun pauză la timp. Să pun pauză și să-mi folosesc simțurile mai conștient, mai profund.

Continue reading

Cu picioarele goale în Parcul Dendrologic Simeria

Ce poate fi mai plăcut într-o zi de sâmbătă decât o plimbare în natură?

O plimbare în natură în picioarele goale 🙂

Aveam pe listă încă de anul trecut Parcul Dendrologic Simeria (sau Arboretum Simeria), aflat în apropiere de Deva, așa că într-un weekend am profitat de vremea bună pentru o ieșire în aer liber.

Parcul Simeria are o suprafață de 70 ha, iar zonele amenajate alternează cu cele sălbatice. Am plătit biletul de intrare (costă 4 lei pentru adulți) și ne-am aventurat în marea de verdeață din fața noastră.

Prima oprire a fost în fața vechii clădiri ICAS (Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice), care nu știu dacă e funcțională, însă este înconjurată de ghivece de plante, care îi dau un aspect boem. Așa mi s-a părut mie.

Mi-au plăcut mult cele două mici sculpturi sub formă de anghinare, de la scările de vizavi. Mă rog, în realitate s-ar putea să fie conuri de brad, dar eu m-am gândit la ele ca anghinare cu dorul de Italia în suflet.

Continue reading

Domeniile Murani – Natură și relaxare aproape de Timișoara

Murani e un mic sat la vreo 25 km de Timișoara, în comuna Pişchia. Are câteva case, grădini, un lan uriaș de rapiță pe fundal și multă liniște în jur. Așa l-am găsit eu la început de mai, când am vizitat Domeniile Murani, locul perfect de evadare mai aproape de natură.

vizita Domeniile Murani

Domeniile Murani sunt un spațiu de relaxare (sau centru de agrement, cum se prezintă ei) amenajat ca la carte, creat în jurul unui vechi conac. Construit în 1781 de Josep Kulterer, care a primit ulterior titlul de Baron de Murany, conacul se afla pe o moșie cumpărat de la Fiscul Austriac. Aici, baronul a amenajat un parc dendrologic cu specii exotice, iar unii dintre arbori există și astăzi.

Domeniul a avut mai mulți proprietari de-a lungul timpului, care au ridicat aici diferite construcții. Confiscat în 1949 și ajuns în proprietatea statului român, domeniul a fost retrocedat în anii 2000, iar apoi vândut actualilor proprietari în 2018, care l-au deschis publicului.

Dar să o luăm cu începutul.

Continue reading

Vizită la Casa Memorială George și Agatha Bacovia din București

Luna trecută pe vremea asta vizitam “Casa Memorială George și Agatha Bacovia” din București, într-o zi însorită, în contrast cu atmosfera sumbră din poeziile autorului.

Cred că Bacovia e ușor de ținut minte printre alți poeți studiați în școală tocmai datorită morbidității și a funebrului său. Scriind articolul ăsta, îmi dau seama că nu cunosc alte poezii de Bacovia în afară de „Plumb”, „Lacustră” și încă unul cu ceva cadavre care se descompun în căldură (“Cuptor” se numește, noroc cu profu Internet). Totuși, e clar că atunci când spui Bacovia e greu să-l confunzi cu scriitori care vorbesc despre lucruri mai romanțioase, mai soft.

De fapt, și Bacovia are poezii în culori mai vesele (verde crud, mugur alb și roz și pur etc.), dar imaginea pe care a lăsat-o în mintea mea – și cred că nu numai – e aceea a unei ambianțe deprimante.  

Continue reading

Papile în extaz la NOUA bucătărie românească

Unii merg la spa, alții fac maratoane de seriale, alții își fac o coafură nouă. În cazul meu, când vreau să mă răsfăț, ador să trec pragul unui restaurant mai diferit.

Despre NOUA, restaurantul cu preparate inspirate din bucătăria românească și reinterpretate, citisem mai demult în DoR. Am admirat în poză hartă României sub formă de “platou”, cu feluri miniaturale de mâncare, pe care trebuie să le așezi în zona de unde provin. Așa că atunci când o prietenă mi-a propus să mergem la NOUA, am zis “Da!”. Sau, ca s-o citez pe ea “Da!, apoi Poate.. apoi Mbine, hai, apoi Mda, apoi Wow :))”.

Am ajuns la restaurant într-o duminică seara. Aici totul e o poveste, de la blănițele moi cu care este tapetat un perete, până la tacâmurile de pe masă și vesela lucrată manual din ceramică, de la Poemi. Atmosfera asta te îmbie să guști mai pe-ndelete mâncarea, să simți aromele și fiecare textură și să încerci să ghicești bucatele misterioase care îți sunt puse în față.

Umblă vorba-n târg despre restaurantele de acest fel că porțiile sunt prea mici și că pleci fără să te saturi. În cazul meu, ce am luat mi-a fost suficient și cred că asta se datorează și faptului că am admirat și mirosit din plin, iar apoi am savurat cu atenție fiecare îmbucătură. Adică am mâncat așa cum e recomandat să mâncăm la fiecare masă.

Continue reading

Plimbare la Cetatea Șoimoș, Mănăstirea Maria Radna, Restaurant Roca Brună (județul Arad)

Când dorul de plecat hai-hui trebuie să se adapteze la condițiile actuale, pot ieși totuși experiențe minunate. Asta a fost mantra mea weekendul trecut, la o ieșire în câteva locuri din județul Arad, la aproximativ o oră de mers cu mașina de Timișoara.

Surpriza a fost cu atât mai plăcută cu cât nu sunt neapărat obiective turistice foarte cunoscute (cel puțin nu erau pentru mine, locuind mulți ani în alt capăt de țară).

Cetatea Șoimoș

Aproape de orașul Lipova, pe un deal mândru, Cetatea Șoimoș își flutură tricolorul nou-nouț, în contrast cu zidurile zbârcite, arse de timp.

Urcarea pe pietre spre ruinele cetății m-a făcut să-mi fie dor de concursurile de alergare montană. Urcușul este destul de abrupt, dar scurt, așa că n-am apucat să transpir prea tare că am și ajuns sus. Încă de pe urcare se vede tare frumos Mureșul, iar priveliștea a fost completată de lumina primăvăratică.

Continue reading

Bucegii văzuți de la Castelul Cantacuzino din Bușteni

De fiecare dată când treceam pe lângă Castelul Cantacuzino din Bușteni îmi spuneam că o să intru să-l vizitez, cu gândul la priveliștea munților de vizavi. Într-un final, s-au aliniat planetele, așa că am profitat de o zi leneșă ca să-mi îndeplinesc dorința.

Castelul a aparținut prințului Gheorghe Grigore Cantacuzino, fost prim-ministru, supranumit și „Nababul”, care mai deținea, printre altele, și Palatul Cantacuzino din București, de pe Calea Victoriei, unde acum se află Muzeul Național „George Enescu”.

Noroc că am citit înainte pe site despre program: vizitele în clădire se fac din oră în oră, cu ghid. Am ajuns cu câteva minute înainte de ora 11 și am luat bilete pentru castel (etajul 1) + parc, iar prețul a fost 30 lei/ persoană (adult). Se pot face fotografii gratuit, dacă sunt pentru uz personal. Pentru ședințe foto (semi)profesioniste se plătește separat.

Am intrat alături de un mic grup de vizitatori în castel, unde ne-a întâmpinat ghidul. Ne-a spus despre cum va decurge turul și despre reguli (purtat mască, distanță etc.), apoi a început vizita propriu-zisă.

Continue reading

QuestoApp, o aplicație cool pentru vânători de comori urbane

Despre QuestoApp am aflat chiar înainte de starea de urgență din primăvară, când ieșitul în oraș la plimbare era doar un vis frumos. Mi-am pus însă o notă mentală (și fizică, undeva prin laptop) ca atunci când voi avea ocazia, să parcurg unul dintre tururile propuse de aplicație, care promiteau aventuri palpitante pe străzile din București, dar și alte orașe din țară și din lume.

Coincidența a făcut ca prin toamnă să aud din nou povestindu-se cu entuziasm despre această aplicație și ce faine sunt tururile, așa că de data asta m-am mobilizat și am bifat 3 “vânători”: 2 în București și 1 în Timișoara.

“Vânătoarea de comori” se face pe cont propriu, cu ajutorul aplicației QuestoApp. Poți porni în explorare oricând dorești, singur sau însoțit.

Cum funcționează:

Continue reading

HoT: Cum să descoperi la pas clădiri și povești din Timișoara

O plimbare pe străzi, cu ochii la clădiri și detalii, este pentru mine unul din cele mai plăcute moduri de a-mi reîncărca bateriile.

Așa că după câteva flirturi cu Timișoara, am zis să mă apropii mai mult de miezul acestui oraș, de secretele și poveștile sale. Am fost super-entuziasmată când am aflat despre evenimentele Heritage of Timișoara, un proiect care își propune să promoveze patrimoniul cultural din cartierele istorice ale orașului.

Piata-Unirii-Timisoara

Dacă vă tentează o “vânătoare” de clădiri faine din Timișoara, pe cont propriu, pe site-ul https://heritageoftimisoara.ro găsiți o grămadă de idei, cu fotografii și o scurtă istorie. Eu chiar așa am descoperit proiectul – frunzărind Internetul, am dat peste acest site.

Organizate anul acesta în cartierul Cetate, evenimentele culturale HoT au inclus vernisaje, ateliere, concerte și tururi ghidate și au avut loc între 21 și 26 septembrie 2020.

Nerăbdătoare, m-am înscris imediat la două tururi ghidate.

Continue reading