Am sărbătorit în avans Ziua Art Nouveau, care e pe 10 iunie, cu o vizită în orașul Subotica, Serbia, o adevărată comoară prea puțin cunoscută.

Acum 2 ani, în 2021, eram în apropiere de Subotica, la Palić, o stațiune drăguță pe malul lacului cu același nume, cu multe case cochete și terase. Nu am reușit să ajung atunci în Subotica, dar nu știu cum am dat peste informația că are multe clădiri în stil Art Nouveau, așa că am pus-o pe lista cu locuri de vizitat. Avantajul principal: e relativ aproape de Timișoara și merge o vizită dus-întors într-o zi.

Anul acesta am pus planul în practică și am pornit sâmbătă de dimineață spre Subotica. Waze ne-a dus prin Ungaria, pe autostradă, dar a fost o alegere neinspirată, pentru că am stat o grămadă la vama dintre Ungaria și Serbia, atât la dus, cât și la întors. În fine, în rest drumul a mers bine, dar data viitoare e de încercat ruta directă, prin Serbia.

Unde e Subotica

Subotica se află foarte aproape de granița cu Ungaria și de orașul Szeged. Influența maghiară explică multitudinea de clădiri în stil Art Nouveau/ Secession, dar și compoziția etnică de maghiari, sârbi, croați etc. Plăcuțele cu numele străzilor sunt foarte cochete și au denumirea în sârbă (cu litere chirilice și latine) și în maghiară.

Parcare în Subotica

Am găsit parcare chiar lângă un spațiu verde cu flori, în spatele căruia se înalță biserica Sf. Tereza de Avila, secționată de două crăpături mari. Din ce am înțeles de pe panoul din parcare, sâmbătă se plătește până la ora 14:00 (și chiar era un nene care verifica plata parcării). Pentru că plata prin SMS ne-a dat bătăi de cap, am cumpărat tichete de 2 ore de la o alimentară de lângă parcare, unde din fericire se putea plăti și cu cardul.

Art Nouveau peste tot

Am plecat apoi la explorat, prin Piața Republicii și apoi Piața Libertății, unde se află minunata clădire a Primăriei, desigur în stil Art Nouveau. Ca să înțelegeți cât de mult a cuprins acest stil orașul, aflați că până și interiorul Mc Donald’s e Art Nouveau :)) Clar merită o vizită pentru admirat, mai ales că se află fix în clădirea Primăriei, la parter. Mi-a fost jenă să fac poze, pentru că nu am stat, doar am intrat la căscat gura.

Prânz… de dimineață

Ce îmi place în orașele astea cu moștenire balcanică este că poți să iei mic dejun sau prânz la aproape orice oră din zi. Deși ora locală era 10:30, chelnerul n-a părut încurcat când am comandat pizza și salată. Și nu eram singurii care mâncau așa ceva 🙂 Am luat prânzul devreme, la Boss, iar pentru cină ne-am oprit vizavi, la Stara Pizzeria, două locuri foarte faine, cu multă lume la mese. Nu am luat nimic tradițional, dar mi-au plăcut mâncarea și atmosfera.

Verdeață multă

Nu am putut să nu remarc cât de verde este Subotica. Străzile micuțe din centru sunt pline de copaci și flori, iar pe o vreme așa caldă umbra prinde tare bine.

Clădiri micuțe și superbe, în stare foarte bună

Recunosc, nu mă așteptam la atât de multe clădiri Art Nouveau într-o stare așa bună. Majoritatea au fost renovate de curând și câteva mai sunt în lucru. Practic centrul este înțesat de mici comori arhitecturale. Nu sunt clădiri foarte înalte (cel puțin în centru), ceea ce dă senzația de oraș aerisit.

Nu o să fac aici o listă cu toate aceste bijuterii, pentru că m-aș lungi, dar las aici site-ul https://visitsubotica.rs/en/, cu o grămadă de informații utile despre oraș, clădiri, parcuri, restaurante, personalități etc.

Hai să menționez totuși două clădiri unde am și intrat:

• Palatul Ferenc Raichle – Găzduiește Galeria de Artă Contemporană, unde era o expoziție cu desene, instalații și un filmuleț scurt, cu atmosferă foarte balcanică. Cred că mă așteptam ca interiorul să fie pus mai bine în valoare, la cum arată exteriorul. Biletul se poate plăti doar cash, în dinari, dar din fericire era un bancomat vizavi. Contravaloarea a fost aprox.15 lei/ persoană.

• Sinagoga – A fost renovată de curând și arată ca în povești, cu vitralii colorate și detalii minunate. Pe suportul electronic din interior am citit istoria orașului Subotica și a comunității evreiești de aici. Intrarea se poate plăti și cu cardul – contravaloarea a fost aprox. 21 lei/ 2 persoane.

Mix, mix, mix

Evident, în Subotica mai sunt și “balcanisme”, adică firme colorate și luminoase pe clădiri cu arhitectură veche, dar până la urmă cred că reflectă bine personalitatea și istoria orașului – un amestec între arome sârbe, austro-ungare și turcești.

Chiar când mă miram ce liniștit e orașul, în piața din fața Primăriei o mică orchestră a început să cânte muzică tradițională la maxim. În rest, însă, pare un orășel calm.

Tur(ism) ghidat

Văzusem că e un tur ghidat gratuit de la ora 13:00, în fiecare sâmbătă, cu pornire de la fântâna albastră, dar nu am reușit să identificăm ghidul (sau poate nu s-a ținut turul), așa că am continuat plimbarea pe cont propriu.

Oricum, nu prea am văzut turiști, deci nici buticuri cu suveniruri kitsch, ceea ce e mereu o plăcere. Pe unele străzi am putut poza clădirile fără mașini care să ia din priveliște – o reușită cu adevărat impresionantă.

Jocurile Olimpice… de la Palić

Lacul Palić și stațiunea cu același nume se află foarte aproape de Subotica și merită o vizită dacă stați 2-3 zile în zonă.

În Palić se află statuia unui domn numit Lajos Vermeš, care în 1880 a avut ideea de a organiza aici un concurs sportiv inspirat de jocurile olimpice din antichitate. Din păcate, primul război mondial a pus capac inițiativei sale.

Suveniruri delicioase

Evident, o vizită în Serbia nu se putea încheia fără provizii de ajvar.

Concluzia

Vă foarte recomand o vizită în Subotica, eventual în combinație cu Palić și Szeged. Și bineînțeles, dacă nu ați fost încă, Timișoara, Arad și Oradea merită de asemenea o oprire 🙂