Author Archives: Andra :)

Recomandări de cărți lejere

3 Replies

Știți momentele alea în care tânjești după relaxare și vrei să evadezi din fața laptopului? Dacă ești șoricel de bibliotecă, din instinct întinzi mâna spre o carte. Dar poate că Saramago sau Dostoevsky nu sunt cele mai bune opțiuni în acest caz. Zic și eu 🙂

Am scris mai jos, pe scurt, despre câteva recomandări de lecturi lejere, pentru vară, weekend sau o seară leneșă.

Mica enciclopedie Lykke, Meik Wiking

Încă n-am citit cartea cu Hygge, de același autor, dar am descoperit-o pe asta în biblioteca unei prietene și n-am ezitat să o împrumut. Lykke (“fericire”) este despre cât de fericiți sunt danezii, despre cum dau ei cu bucurie taxe la stat (pe bune, există o statistică despre asta) și cum putem să ne inspirăm de la ei (la partea cu fericirea, nu la plătitul taxelor) pentru propria noastră stare de bine.  Continue reading →

T-bar Bucharest – un loc secret pentru pasionații de ceai

Leave a reply

T-bar nu e tocmai un loc secret, însă nu este foarte popular pentru că se adresează doar celor super-pasionați de ceai. Ceai adevărat, nu mușețel 😛

Se află aproape de Unirii, în cadrul X Hostel Bucharest, unde cobori pe scări spre un loc despre care n-ai zice că găzduiește o ceainărie. 

Într-un colț cu lumină discretă, o bibliotecă delimitează spațiul cu pernuțe și fotolii al T-bar.  T-bar nu e tocmai o ceainărie clasică, e mai mult un loc de relaxare cu ceai, iar “meniul” cuprinde doar câteva sortimente.

t bar bucharest ceai

Ne-am descălțat și am intrat, apoi ne-am așezat pe covor. M-a mirat să văd desenat pe pereții negri ceva ce pare a fi Opera din Sidney, fără legătură directă cu ceaiul, dar se pare că face parte din personalitatea hostelului 🙂

Sunetul bilelor de biliard lovindu-se una de alta și muzica agitată s-au estompat automat când Riku, gazda noastă, a început să pregătească ceaiul după metoda chinezească Gong Fu și să ne povestească despre lumea asta minunată.  Continue reading →

Ne vedem la Semimaraton Buftea 2018! (+ cod de reducere)

Leave a reply

După ce în aprilie am fost jumătate de ștafetă la Pegas Duatlon Buftea, la final de septembrie mă pregătesc să vizitez din nou acest oraș în interes alergător, de data asta pentru 21 km.

Semimaratonul Buftea – a doua ediție se întâmplă în 2018 pe 30 septembrie și vine cu 3 probe: 7, 14 și 21 km. La fel ca anul trecut, partea inedită la această competiție este că participanții de la probele de 14 km sau de 21 km intră și în clasamentul probelor inferioare. Asta înseamnă că dacă te înscrii la 21 km, de exemplu, poți fi premiat și pentru 7 sau 14 km, dacă te clasezi printre primii pe aceste distanțe. Mai multe șanse de a fi câștigător, deci.

semimaraton Buftea 2017

Traseul este format dintr-o buclă de 7 km care se parcurge o dată, de 2 sau de 3 ori, în funcție de proba aleasă. Din ce am văzut pe hartă, o parte din traseu este comun cu cel al duatlonului din primăvară, iar vreo 2 km sunt pe pământ, prin Domeniul Știrbey.  Continue reading →

O zi cu antrenament și aventură în munții Ciucaș

2 Replies

Pentru că se apropie cursa de alergare montană CiucașX3, iar pe mine deja mă mănâncă tălpile gândindu-mă la ea, m-am alipit unui grup de (viitori) ultramaratoniști montani porniți pe recunoaștere de traseu + antrenament.

Într-o zi de sâmbătă ce se anunța a fi însorită, am pornit spre Cheia de Prahova, locul unde în septembrie ia startul aventura CiucașX3. Anul acesta va fi pentru a treia oară când voi zbur(d)a pe coclaurii de la Ciucaș, iar ce s-a întâmplat acum a fost un “aperitiv” binevenit.

peisaje ciucas

Nu știam exact pe unde urma să mergem în recunoaștere, însă m-am bucurat când am aflat că escapada noastră va include porțiuni din traseele de ultra, maraton și semimaraton. Mă așteptam mai mult la o drumeție decât la un antrenament, dar oamenii erau puși pe treabă, așa că ritmul a fost mai alert. Ceea ce a picat tocmai bine: și-așa voiam eu un long run weekendul ăsta, cei 36 km pe drumuri de munte au venit ca super-alternativă la aleile din parc.

Începe aventura!

Am lăsat mașina în Cheia și, după un brunch ad-hoc, am început traseul cu entuziasm. Am alternat mersul cu alergatul și vorbitul, deci atmosfera s-a destins suficient cât să mă simt mai mult ca la drumeție, decât la un antrenament de munte. Până când – bum! am ajuns la urcarea despre care se spune că e cea mai criminală din traseul de ultra: cea spre culmea Gropșoarele. Cu ochii după marcajele bine camuflate de copaci și stânci, am făcut o incursiune neprevăzută într-un “lan” de urzici, să ne pregătim picioarele cum trebuie pentru urcare.  Continue reading →

O provocare, 30 de zile

1 Reply

30 de zile fără zahăr, o săptămână fără social media, o lună în care bei minim 2 litri de apă pe zi.

Poate ai văzut pe Facebook sau ai citit pe diferite bloguri despre provocări pe care oamenii și le asumă pe o anumită perioadă de timp (o săptămână, 30 de zile, 6 luni, un an). Te întrebi probabil ce e cu ele, la ce folosesc. De ce ai renunța la niște lucruri care poate îți aduc bucurie, fie și pentru o perioadă scurtă de timp?

provocare

Anii trecuți am urmat și eu două provocări – fără shopping (2013), apoi fără zahăr (2017), iar ambele m-au pus pe gânduri. Marea revelație? Mi-am dat seama cât de maleabil este comportamentul nostru; după câteva zile, devine tot mai ușor să te adaptezi la o nouă situație și să deprinzi noi obiceiuri.

În cazul meu, lunile fără shopping m-au făcut să fiu mai atentă la cumpăratul hainelor – chiar și acum, după 5 ani de la acest experiment, mă gândesc bine dacă am într-adevăr nevoie de bluza/ rochia/ tricoul/ pantalonii respectivi. Și de obicei răspunsul este nu :))

După provocarea cu zahărul mi-a devenit mai ușor să dau skip unui desert, dacă nu mi-e poftă de el. Acum consum zahăr ocazional, însă mult mai rar și mai conștient decât înainte.

De ce să încerci o provocare pentru 30 de zile? 

Continue reading →

Weekend la Siriu. Două cascade și multe corcodușe

2 Replies

Siriu, județul Buzău. Nu e o zonă turistică și foarte celebră, ca Valea Prahovei, însă dealurile și munții din jur sunt frumoși vara, când se îmbracă în verdeață și lumină caldă. Așa i-am găsit weekendul trecut, când am petrecut aproape două zile în zonă.

siriu

Prima oprire din mini-vacanță a fost la Vulcanii Noroioși – Pâclele mari, unde, la capătul unui drum cu multe denivelări, am descoperit un loc amenajat, cu restaurant, pensiune și parcare, lângă poarta spre rezervație (se plătește ca să vezi vulcanii, dar biletele au un preț mic: 1 leu – elevi, 2 lei – studenți, 4 lei – adulți). M-am bucurat tare că în sfârșit voi vedea cu ochii mei vulcanii, căci din poze arată foarte SF.

Eh, dar ce atâta bucurie? Cum am ajuns, a început o ploaie torențială, care a durat câteva minute bune. Când s-a terminat, domnul de la poartă ne-a zis că nu se poate intra la vulcani până nu se usucă pe jos… Am crezut că glumește. Dar nu, nu glumea. Așa că a trebuit să-mi pun pofta-n cui și să plec fără să fi văzut minunățiile de noroaie.  Continue reading →

Cele mai valoroase lecții învățate de la alergare

Leave a reply

La pachet cu endorfinele, alergarea vine cu o porție de lecții pe care poți să le “furi” și să le aplici în viața de zi cu zi. După câțiva ani de activitate fizică regulată, am descoperit câteva idei care-mi dau curaj și în afara alergării:

lecții alergare

Foto: Irina Anton, Fisheye

  1. Cu pași mici, dar constanți, imposibilul poate deveni posibil

De mult ori am gândit că n-aș putea niciodată să fac lucrul X sau Y. Dar ce-ar fi dacă aș încerca ceva ce mi se pare imposibil și aș reuși? Păi simplu, aș avea mai multă încredere să spun “da” și altor provocări și mi-ar crește încredere în mine. Fără să-mi dau seama, asta am făcut cu alergarea.

Când mă antrenam pentru primul semimaraton (21 km), mi se părea teribil de greu (= imposibil) să alerg un maraton (42 km). Din curiozitate mai mult, am continuat să mă antrenez și până la urmă am reușit. Ba chiar am trecut de maraton. Mi-am dat seama atunci că multe dintre lucrurile pe care ni le dorim se pot dobândi prin exercițiu, făcând pași mici, dar siguri în acea direcție. Așa se construiesc obiceiurile și se antrenează noi abilități.  Continue reading →

Fără motivație? Câteva idei antidot

Leave a reply

Aud uneori întrebări de genul: Cum te motivezi să…

  • …faci mișcare?
  • …te apuci de lucru?
  • …te trezești de dimineață?

Am stat să mă gândesc care e motivația mea și cum funcționează ea zi de zi. Mai ales că uneori mă trezesc plictisită și dezorientată și nu găsesc sens în activitățile mele. Există perioade când pierd vremea la greu și nu mă pot concentra. Cred că cei mai mulți dintre noi se confruntă cu astfel de momente.

Cum sa te motivezi

Personal, văd motivația ca un dressing gustos care leagă “salata” și o face mai bună. Iar când lipsește, parcă nu-ți vine să mănânci ce ai în farfurie. Dressingul ăsta nu vine la sticlă, de-a gata, ci trebuie să-l prepari tu.

Totuși, sunt zile când motivele acelea minunate care altădată te fac să sari din pat dimineața nu mai fac “click” cu starea ta și nu reușesc să te mobilizeze la acțiune. Lipsește dressingul. Deci cum faci atunci?

Dacă vrei să afli mai multe despre mecanismul motivației, îți recomand cartea asta. Însă până una-alta, am zis să notez câteva lucruri care funcționează la mine când motivația e în vacanță.  

Continue reading →

La petite bouffe – cărți, vin și pâine bună în Cotroceni

2 Replies

Chipeșul cartier Cotroceni s-a îmbogățit cu încă un loc fain: La petite bouffe sau „La pisicul ghiftuit”, o cafenea-librărie cochetă ce stă sub semnul unei mâțe negre, simpatică foc. Mi-a plăcut ideea Humanitas de a reuni câteva plăceri ale vieții – cărți, vinuri, obiecte frumoase, produse de patiserie și brutărie – într-un spațiu mic, dar cu personalitate.

la petite bouffe cotroceniPredomină albul și bejul, iar mobilerul cu linii curate, limpezi este animat de buchete de flori colorate. Biblioteca e la loc de cinste, cu romane de tot felul.

Pe lângă pisicul negru de care am amintit deja, elementul special al La petite bouffe este o fereastră rotundă, generoasă. Pe care n-am surprins-o în nicio poză, așa că mai bine mergeți s-o vedeți cu ochii voștri.

Meniul cuprinde o listă generoasă de vinuri, alături de beri, cafea, ceai, ciocolată caldă, cidru, sucuri. În plus, La petite bouffe se aprovizionează de la Rue du Pain cu prăjituri, tarte și pâinici, așa că dacă aveți poftă de un desert mai deosebit, ați nimerit în locul perfect (am înțeles că Millefeuille-ul e genial). Mai au salate și sandvișuri, deci nu există riscul să pleci nemâncat.  Continue reading →

Ce să vizitezi în Palermo și împrejurimi. Ziua 6 – Mondello, rezervația naturală Capo Gallo

Leave a reply

O nouă zi de vacanță, o nouă aventură!

La plaja Mondello voiam să mergem inițial duminică, dar era așa de agomerat autobuzul (două autobuze, de fapt, în care n-am reușit să ne urcăm) încât am amânat pentru luni. Și atunci a fost destul de multă lume, dar oricum mai suportabil.

Autobuzul 806, care ajunge la Mondello, are stație în Piazza Don Sturzo, undeva în spatele Teatrului Politeama, iar biletul costă 1,4 euro/ călătorie. Mondello este o suburbie a orașului Palermo, recunoscută pentru plaja unde vin atât turiști, cât și localnici (am nimerit în autobuz cu ditamai gașca de puști italieni – probabil luaseră vacanță de curând și s-au gândit să petreacă la plajă).

mondello

Ajunsă la Mondello, era o așa căldură, că n-am avut chef să zac pe plajă sau să intru în apă, deci mi-am făcut drum direct spre rezervația naturală Capo Gallo. Biletul de intrare este de 1 euro pentru pietoni, iar scuterele, bicicletele și mașinile plătesc ceva mai multicel. Însă zic eu că merită.  Continue reading →