Neverbalizate, evident 🙂
-
Băi, ce gambe are tipul ăsta!
- Hai, încă o bucăţică de banană. Şi un pic de apă. Şi să vedem ce mai au…
- Doar 10 km am alergat până acum?!
- Aaaa, ce pantaloni drăguţi pe tipa din faţă! Şi au şi buzunar la spate, how cool!
- Unde naiba e punctul ăla de hidratareeee???
- Inspir, expir, inspir, expir…
- Ah, am tot zis că-mi iau şosete de compresie... Oare chiar ajută la ceva?
- Parcă mă doar un pic genunchiul… Naaah, e doar o impresie.
- Tataie ăla care tocmai a trecut pe lângă mine… Câţi ani să aibă? 60? Mai mult? Şi ia uite cum aleargă!
- Frate, ce-aş mânca un cheesecake! Sau o pizza!
- Haaa, tu parcă mă depăşisei acum câţiva kilometri! Gata energia? 😀
- Ce ditamai butelca are individul ăla la centură!
- Oare de ce nu mi-am pus mai mulţi plasturi la degetele de la picioare??
- 41 km! Încă puţin! După câteva sute de metri: Pfff, parcă 1 km nu era aşa de lung! Oare oamenii ăştia au măsurat bine distanţa?
- Sper ca de data asta să găsesc mai multe poze în care arăt bine, nu încruntată sau cu gura deschisă!
eu de 3-4km nu am mai trecut de multi ani si gandul meu e mereu: “nu era mai bine in casa la caldurica???”, dar colocatarul are 3 marahtoane si un ultramarathon ( 80km) si asculta muzica.
E bine şi aşa, până la urmă nu putem fi toţi pasionaţi de alergare 🙂