Între abordarea pătimaşă a ecologiştilor, abuzurile companiilor şi nepăsarea celor mai mulţi dintre noi, Daniel Goleman propune în cartea “Inteligenţa ecologică“ o alternativă pragmatică a preocupării pentru mediu. Abordarea sa poate părea utopică la momentul actual, dar perspectiva propusă ar putea fi realizabilă într-un viitor responsabil.

«Ecologic» este un miraj

M-a uimit acest titlul de capitol: sună cam descurajant pentru o carte intitulată „Inteligenţa ecologică”. Însă ceea ce vrea autorul să sugereze este că, asemenea ecosistemelor naturale, elementele din industrie se află într-o strânsă legătură, interacţionând şi influenţându-se reciproc la foarte multe niveluri. Chiar dacă un produs este considerat ecologic, în urma analizei ciclului de viaţă se observă că din fabricarea oricărui articol rezultă cel puţin un fel sau altul de substanţe toxice, la un moment dat pe parcursul lanţului proceselor industriale. Aşadar, concluzionează autorul, nimic fabricat prin procese industriale nu poate fi complet ecologic, ci doar relativ mai puţin dăunător mediului.

Faptul că un produs este ecologic înseamnă un plus pentru unii cumpărători şi tocmai de aceea multe firme mizează pe această calitate ca o strategie de marketing. Greenwashing, impresia de produs ecologic, presupune a scoate în evidenţă unul sau mai multe atribute pozitive ale unui produs pentru a crea impresia că acel produs este în totalitate bun. Punându-se accentul pe bumbacul organic dintr-un tricou sau pe absenţa grăsimilor dintr-o gogoaşă, se abate atenţia asupra cumpărătorilor de la aspectele negative pe care acel produs le-ar putea avea şi se scoate în evidenţă o calitate care impresionează. Bineînţeles, aceasta este doar partea vizibilă a aisbergului. Continue reading →