Din păcate, timpul nu poate fi cumpărat, că altfel s-ar da ca pâinea caldă. În schimb, avem la dispoziţie tot felul de metode pentru a profita la maxim de el. Vă propun câteva idei pe care le putem aplica pentru a ne organiza mai bine şi a „cheltui” eficient cele 24 de ore din fiecare zi:
- Valorifică timpul petrecut la cozi. Vezi câteva lucruri pe care le poţi face în timp ce stai la rând.
- Nu merge la cumpărături dacă nu ai nimic de luat. Faci economii şi de bani, şi de timp. Window-shopping-ul pare o activitate plăcută, dar dacă stai bine să te gândeşti, e doar pierdere de vreme. Poţi încerca şi o provocare: 6 luni fără shopping.
- Plăteşte facturile online. Stabileşte-ţi o zi în care te ocupi de toate, ca să fii sigur că nu uiţi niciuna.
- Verifică-ţi e-mail-ul personal doar de 2 ori pe zi, nu din 5 în 5 minute. Păstrează Inboxul cât mai curat şi şterge mesajele inutile. Organizarea mail-urilor pe foldere te poate ajuta să le gestionezi mai eficient.
- Identifică perioada din zi când eşti mai productiv şi ocupă-te atunci de sarcinile cele mai dificile şi urgente.
- Ţine evidenţa orelor alocate pentru task-uri (mai ales dacă lucrezi ca freelancer), îţi va fi mai uşor să estimezi durata diferitelor activităţi, ceea ce-ţi va permite să te organizezi mai bine.
- Nu ţine reţelele de socializare deschise când ai treabă şi vrei să lucrezi. Exclus dacă ai un job în social media, evident. Nu sta pe chat non-stop, indiferent că e vorba de Messenger, Facebook sau Skype. (din capitolul „Uşor de spus, greu de făcut”…)
- Profită de călătoriile cu metroul, autobuzul, trenul etc. pentru a citi sau a rezolva sarcini mărunte, care nu necesită concentrare prea mare.
- Redu timpul petrecut la televizor. Alege mai bine un site de ştiri pentru informare şi citeşte doar materialele care te interesează.
- Planifică-ţi activitatea pentru ziua/zilele următoare măcar în linii generale şi ţine o agendă (în ce format vrei tu, fizic sau electronic) în care să-ţi notezi toate întâlnirile şi evenimentele la care participi.
- Evită multitasking-ul, e un mare consumator de timp şi energie.
Mă tem că nu există rețetă general valabilă pentru “a câștiga timp destul”. Nici mie nu-mi plac oamenii care par a nu mai avea timp de nimic în afară de job, de exemplu, dar pe de altă parte, realitatea chiar este că unii intră într-un birou dimineața la 8 și mai ies seara la 8, timp în care sunt 100% conectați la ce fac. Este destul de aiurea, dar este și aceasta o perspectivă asupra timpului nostru 🙁
Mie îmi place să am puțin timp dimineața, pentru mine. În ultima jumătate de an m-a ajutat și faptul că am început programul la job ceva mai târziu, asta însemnând că seara ajung târziu acasă și nu știu de ce să mă apuc 🙂 Dar dimineața, aaah dimineața prefer să mă trezesc mai repede, să-mi beau cappuccino-ul în tihnă, să pot răsfoi măcar o oră blogurile mele preferate, dacă sunt în good mood poate scriu ceva, să mă pregătesc să ies pe ușă liniștită și uite așa, parcă plec la lucru mai cu spor. Cert este că renunț poate la două ore de somn în plus pentru asta, dar jur că acest timp liniștit cu mine, în fiecare dimineață, îmi salvează de multe ori ziua.
Sigur că oamenii care muncesc 12 ore/zi sunt o realitate, iar dacă asta le face plăcere, nu e nicio problemă 🙂 Însă există şi multe persoane care au o problemă cu timpul pur şi simplu din cauză că nu şi-l organizează bine.
Şi mie îmi place să-mi încep dimineaţa cu ceva plăcut (eventual cu alergare), reuşesc să mă concentrez mai bine după şi cumva asta mă ajută să câştig timp.
Rețelele de socializare erau pentru mine un mare time killer, de doi ani mi-am șters aplicația de Facebook de pe telefon, nici de la calculator nu mai intru decât o dată la câteva zile. În rest, am mai încercat și tehnica Pomodoro, care presupune să lucrezi în intervale de câte 25 de minute, separate de câte o scurtă pauză. Presupune multă autodisciplină, dar funcționează. 🙂
Fix ăsta e motivul pentru care nu vreau net pe telefon, aş fi tentată să stau non stop online. Şi-aşa pe laptop folosesc cam mult Facebook…
Am încercat şi eu Pomodoro, a fost interesant ca experiment, dar parcă nu mă încântă cronometrările la sânge 🙂