Culori şi relaxare. Quilling

8 Replies

quillingRăsfăţul meu maxim de săptămâna asta a fost un workshop de quilling, la care am participat cu drag, în mansarda primitoare a celor de la incubator107.

Pentru cei care nu ştiu, quillingul este o tehnică de rulare a hârtiei. Se poate spune că face parte din aceeaşi familie cu origami şi este o adevărată formă de artă, care te face să te miri câte lucruri frumoase pot ieşi dintr-o bucată de carton, plus răbdare şi pasiune.

Acum ceva vreme mi-am cumpărat o pereche de cercei şi un pandantiv din hârtie şi am fost încântată de ideea de bijuterii din hârtie (sunt date cu lac, deci nu păţesc nimic când dau de apă). Acum am avut în sfârşit ocazia să mă joc şi eu cu fâşii colorate. Continue reading →

To diet or not to diet? (2)

Leave a reply

[ Prima parte ]

De fapt, ce înseamnă un stil de viaţă sănătos?

Într-un cuvânt, echilibru. Orice aliment poate face parte dintr-un stil de viaţă sănătos, cu condiţia să fie consumat responsabil şi să nu se facă abuzuri. E vorba pur şi simplu de înlocuirea unor reflexe alimentare nocive cu altele care au consecinţe benefice asupra organismului. Oamenii aleg să consume un aliment sau altul pentru că aşa au fost învăţaţi, aşa au auzit că e bine şi, de cele mai multe ori, din obişnuinţă. Deci să ne concentrăm pe schimbarea obişnuinţelor, nu să eliminăm definitiv şi irevocabil o categorie de alimente. Mâncarea nu ar trebui să fie o fântână în care ne înecăm frustrările, ci un ocean în care înotăm liberi, atenţi însă la „rechinii” din jur. Continue reading →

To diet or not to diet? (1)

4 Replies

Dieta.

Un subiect nelipsit din revistele sau site-urile pentru femei (şi mai nou, pentru bărbaţi), unde sunt prezentate cure de slăbire „clasice” sau „exotice” care promit kilograme eliminate peste noapte. Să nu mai vorbim de multele pastile, ceaiuri, creme, aparate, haine etc. care susţin că te slăbesc uşor, fără ca tu să mişti un deget. Mai apar şi „vedete” care se laudă cum au slăbit 15 kilograme într-o săptămână cu supă de varză sau compot de struguri.

Nu-mi prea place termenul „dietă”. Pentru că pur şi simplu manipulează şi încurajează o pseoudo-schimbare, inducând o abordare superficială a actului de „a mânca”.

Ai zis „aşa nu se mai poate”, ai recunoscut că vrei să faci o schimbare, iar apoi acţionezi. Te informezi, pui întrebări, te pregăteşti, eventual cauţi susţinere. Şi dacă te preocupă în special alimentaţia, alegi să mergi la un nutriţionist. Foarte mulţi au o impresie greşită despre acest specialist şi îl percep ca pe un doctor care dă o reţetă, te tratează, tu te faci bine şi după un timp gata cu „medicamentele”. Continue reading →

Boală vs. sănătate

Leave a reply

illness wellnessCarte este diferenţa dintre boală şi starea de bine?

Am găsit imaginea alăturată într-o prezentare pe TED a lui Dean Ornish despre vindecare. Mi-a plăcut mult pentru că scoate în evidenţă o parte esenţială a dobândirii şi păstrării stării de bine: relaţiile apropiate cu ceilalţi.

În limba engleză, termenii pentru „boală” şi „sănătate/stare de bine” sunt „illness” şi, respectiv, „wellness”, iar diferenţa dintre ei constă în primele litere: I (Eu) versus We (Noi). Această mică deosebire simbolică exprimă un mare adevăr: starea de bine este strâns legată de relaţionarea cu cei din jur. Tot ceea ce creează sentimente de apartenenţă, de legătură, de comuniune ne îmbunătăţeşte sănătatea şi putem astfel să ne bucurăm mai intens de viaţă. Continue reading →

De ce-mi place la Schimb de cărţi

20 Replies

SDC Nu mai ţin minte exact când am fost prima dată la Schimb de cărţi (SDC), dar cu siguranţă au trecut de atunci ani buni, timp în care am participat la multe întâlniri şi m-am bucurat de cărţi faine şi oameni frumoşi.

Pentru cei care nu ştiu, SDC constă într-o serie de întâlniri lunare, într-un loc dinainte stablit, de obicei o cafenea sau o ceainărie. Se aşează cărţile pe mese şi, în căutare de ceva interesant, se leagă conversaţii şi se cer păreri. Sunt întâlniri informale, deschise tuturor. Nu trebuie să aduci neapărat cărţi şi nu trebuie să iei neapărat cărţi. Poţi veni şi pleca oricând. Organizatorii trec numele şi cărţile luate de fiecare pe o listă şi astfel se ţine evidenţa.

Nu se vorbeşte doar despre cărţi :). Continue reading →

Mi-e teamă de linişte

6 Replies

Trăim în ritm alert într-o lume atât de gălăgioasă şi aglomerată, încât am ajuns să tânjim după puţină linişte. Ne frământăm în continuu, uitând de noi, în încercarea de a face cât mai multe lucruri şi cât mai repede. Totuşi, toată alergătura asta începe cumva să ne placă. Eu, cel puţin, cred că am devenit dependentă de agitaţie, pentru că mi se pare ciudat să fie totul calm şi să nu se audă nici musca.

bratislava-stradute

Vi s-a întâmplat vreodată să mergeţi pe o stradă pustie-pustie? Să nu circule nici maşini, să nu fie nici oameni, să nu se audă niciun zgomot, nici măcar un câine? Ei bine, chiar şi în Bucureşti există astfel de locuri şi momente, iar când mă aflu într-o situaţie de genul ăsta, inima îmi devine cât un purice: mă simt ca şi cum aş fi singura supravieţuitoare a unui cataclism nemilos. Continue reading →

În apărarea mâncării. Manifestul unui gurmand – Michael Pollan

3 Replies

in apararea mancariiMichael Pollan nu este nutriţionist şi nici doctor. Este, însă, aşa cum se declară şi în titlul cărţii, un gurmand. Şi reuşeşte să ofere argumente credibile, poate mai clare şi mai simplu explicate decât un specialist. Cartea este bine documentată, iar dacă vă place vă recomand „Dilema omnivorului”, de acelaşi autor, tot pe tema alimentaţiei, dar cu o tentă mai jurnalistică: prezintă un reportaj de investigaţie asupra surselor de hrană actuale.

„În apărarea mâncării. Manifestul unui gurmand” ne îndeamnă să preluăm din nou controlul asupra mâncării. Cartea oferă o perspectivă critică asupra modului de alimentaţie actual, bazat pe nutrimente şi nu pe alimente şi arată limitele unei înţelegeri strict ştiinţifice atunci când este vorba despre hrană. Continue reading →

De ce-mi place Jamie Oliver

Leave a reply

Primul lucru pe care îmi vine să-l fac când îl văd pe Jamie Oliver gătind este să dau fuga la piaţă (la PIAŢĂ, nu la supermarket), să cumpăr un braţ de legume proaspete şi să-mi fac din ele o salata uriaşă. Nu ştiu dacă e datorită accentului britanic, al zâmbetului sau al pasiunii cu care povesteşte, dar e magic. E atât de plin de energie şi de bună dispoziţie, că te motivează să te ridici şi să spui: Pot să o fac şi eu! Să găteşti e plăcut, e uşor, e cool, e o joacă. Mai rar bucătari aşa dinamici, care să umple spaţiul cu personalitatea lor şi nu cu abdomenul voluminos.

Când am răsfoit cărţile lui de reţete, dincolo de pozele apetisante cu feluri de mâncare pentru toate gusturile, cu sfaturi şi secrete, mi s-a părut că lipsea ceva. Pentru că, de fapt, toată vraja stă în modul în care învârte el tigăile, prezintă ingredientele, amestecă salate cu mâinile şi se linge pe degete la modul cel mai inocent posibil. Practic, Jamie transformă gătitul în ceva savuros, care poate produce cel puţin la fel de multă plăcere ca actul de a mânca. Continue reading →

Noapte Bibliotecilor: 1-2 Octombrie 2011

Leave a reply

Noaptea-BibliotecilorAvem aşa: Noaptea muzeelor, noaptea institutelor culturale, noaptea galeriilor, noaptea filmului românesc. În timpul acestor „nocturne” împrăştiate de-a lungul anului, Capitala îşi ia un aer mai boem, numai bun pentru a experimenta forme diverse de cultură la lumina lunii. De acum, şi bibliotecile au o noapte a lor : ). Se întâmplă sâmbătă, 1 spre 2 octombrie 2011, în mai multe biblioteci din Bucureşti şi din ţară.

Am prins gustul bibliotecilor vrând-nevrând, prin facultate, când mergeam la Biblioteca Naţională, spre deosebire de majoritatea colegilor mei, care preferau mai primitoarea BCU. Uşa mare şi grea, nenea de la poartă, care mă lăsa să intru cu ditamai geanta în sala de lectură, dar îmi spunea mereu să vin cu una mai mică, custodele drăguţe şi zâmbitoare, sălile înalte-înalte şi teancurile de cărţi: cam ăstea sunt amintirile mele de la Biblioteca Naţională, din timpul studenţiei. Continue reading →