Să ne păstrăm mintea deschisă :)
Leave a reply
De ce ne plângem?
De multe ori când avem o problemă începem să ne lamentăm în faţa celorlalţi. Nu mă refer aici la situaţiile când avem nevoie de un sfat sau vrem să împărtăşim ceva cuiva apropiat. Toţi avem momente în care suntem nemulţumiţi de ceva, însă unele persoane văd întotdeauna strict doar partea rea a absolut oricărui lucru şi se plâng de la cele mai insignifiante probleme până la cele mai serioase.
Prima impresie este că atunci când vorbim despre ceva care ne frământă ne simţim mai bine. În “Bărbaţii sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus” se spune că femeile vor doar să se plângă când au o problemă, în timp ce bărbaţii sunt orientaţi spre găsirea de soluţii. O să par misogină, dar a te plânge chiar nu face bine. Dimpotrivă.
Cu cât vorbim mai mult despre ceva negativ, cu atât ne va afecta mai tare. Cu cât ne repetăm că ne simţim mai prost cu atât ne vom accentua starea de rău. Ne auto-convingem că situaţia este foarte gravă, chiar dacă de multe ori problema e mai simplă decât pare. Dacă vrem totuşi să împărtăşim cuiva neliniştile noastre, sau o experienţă neplăcută prin care am trecut, să încercăm să o facem cât mai obiectiv posibil, fără a ne lamenta. Când situaţia o permite, chiar să ne încurajăm. Continue reading
Fumuri…
„I give smokers a discount because there’s not as much to tell…”
Nu am nimic cu fumătorii. Pentru că, până la urmă, e problema lor, chiar dacă deciziile pe care ei le iau ne afectează (in)direct pe toţi. Unii se aruncă în faţa metroului, alţii se spânzură, iar alţii fumează. Eu îi respect pe fumători, dar mă aştept ca şi ei să respecte decizia mea de a nu fuma. Asta înseamnă că nu vreau să fiu obligată să devin fumător pasiv. Continue reading
Cum să faci ordine în dulapul cu haine
Aţi încercat vreodată sentimentul de uşurare după ce aţi făcut ordine în şifonier şi aţi scos de-acolo un vraf de haine pe care nu le-aţi mai purtat de secole, le-aţi pus frumos în sacoşe şi le-aţi dat? Este o senzaţie minunată de eliberare, de „alungare a spiritelor rele” chiar, aş putea spune.
Nu e nevoie să faci curat în toată casa dintr-un foc. Poţi să o iei pe rând, azi un dulap, mâine o comodă, apoi sertar după sertar şi tot aşa, pentru ca să nu te simţi copleşit. Pentru cei care se îngrozesc la gândul de a fac ordine în „jungla” lor, câteva sugestii:
- Scoate toate lucrurile din locul respectiv şi sortează-le. Uite-te la fiecare în parte şi vezi ce sentimente îţi trezeşte şi dacă se potriveşte personalităţii tale de acum. Cu ocazia asta poţi redescoperi haine uitate, dar care îţi vin bine şi pe care vei vea să le porţi mai des. Bucură-te de ele!
- Pe cele care îţi plac foarte mult şi le foloseşti des pune-le deoparte, apoi strânge-le şi aranjează-le la locul lor, eventual după culori, utilitate sau anotimp, astfel încât să le poţi găsi uşor când ai nevoie de ele.
Gând de iubire
„Iubirea îi face pe oameni frumoşi”.
O frază citită pe fugă într-o carte poliţistă, dar care mi-a rămas în minte, tocmai pentru că era rătăcită printre crime şi mistere ca o steluţă de mare în deşert.
Într-adevăr, oamenii care iubesc sunt mai frumoşi. Fizic, pentru că zâmbesc mai des şi le strălucesc ochii. Spiritual, pentru că au o alură de bunăvoinţă şi de împăcare cu sine în stare să binedispună pe oricine.
Să iubim, deci 🙂
Mănânc, slăbesc şi mă menţin – Michel Montignac
Asocierea termenului „dietă” cu „a mânca” poate părea surprinzătoare. Ne-am obişnuit cu ideea că pentru a pierde din kilograme este necesară o restricţie cantitativă, în primul rând. Michel Montignac vine să dărâme acest mit, propunând o metodă de slăbire şi menţinere a greutăţii diferită de abordările hipocalorice convenţionale.
„Metoda Montignac este un ansamblu de recomandări nutriţionale care constau, respectând întru totul echilibrul alimentar, în alegerea în mod preferenţial, pentru fiecare categorie, a alimentelor a căror efecte metabolice conduc la prevenirea creşterii în greutate şi a riscurilor cardiovasculare. Ceea ce nu va însemna deloc a mânca mai puţin, ci a mânca mai bine”. Continue reading
Începe Kilipirim!
Kilipirim-ul este unul dintre târgurile de carte pe care le aştept cu nerăbdare, pentru că sunt o grămadă de reduceri şi oferte, iar de fiecare dată am găsit ceva bun. Mai are un avantaj: se desfăşoară într-o locaţie centrală, la Sala Dalles (Bucureşti). Ediţia de toamnă a Kilipirim din acest an se întâmplă între 19 şi 23 octombrie 2011, de miercuri până duminică.
La târgurile de carte, în general, domneşte o atmosferă tare veselă, plină de bună-dispoziţie (sau cel puţin aşa o percep eu), chiar dacă trebuie să te strecori prin mulţime ca să ajungi la standurile editurilor, pentru că în unele zile e cam înghesuială. Continue reading
Infinitea – ceainărie cu dichis
Ce-mi place atunci când sunt în căutarea unei ceainării este că dau peste tot felul de străduţe care mai de care mai liniştite şi pitoreşti. Aşa s-a întâmplat şi în cazul Infinitea, aflată pe undeva pe lângă parcul Romniceanu. De la metrou (staţia Eroilor, ieşirea spre Operă), cel mai comod drum este pe strada Doctor Lister, o zonă cu multe clădiri frumoase, plină de verdeaţă şi speranţe.
Prima dată am ajuns acolo într-o seară răcoroasă şi tăcută de vară. Mânată de curiozitate, o luasem pe lângă parc şi după ce am coborât nişte scări mărginite de vegetaţie am ajuns într-o străduţă mică, unde am descoperit ceainăria. Intrarea de jos este puţin atipică: pare mai degrabă un spaţiu pentru firmă fără biroul de recepţie.
Crosul „Aripi Deschise”, Parcul Al. Ioan Cuza – Bucureşti, 29 Octombrie 2011
Luna trecută mi-am făcut curaj şi am alergat pentru prima dată într-o competiţie, la Crosul Petrom. A fost plăcut şi motivant să alerg alături de alţi oameni în cadru organizat, chiar dacă evenimentul a avut loc dimineaţa, când mă mobilizez mai greu.
O altă „alergătură” la care sper să ajung este „Aripi Deschise”, un cros umanitar care va avea loc sâmbătă, 29 octombrie, în Parcul Al. Ioan Cuza (Titan) din Bucureşti. Evenimentul face parte din campania demarată de Ro Club Maraton, care îşi propune sprijinirea celor 5.000 de copii internaţi anual în Secţia de Pediatrie a Institutului Clinic Fundeni. Pentru ei se doreşte strângerea unei sume de 20.000 euro, în vederea achiziţionării a trei monitoare vitale ce evaluează pulsul, tensiunea, saturaţia de oxigen şi determină EKG-ul în timp real, precum şi trei sisteme de oxigen.