To diet or not to diet? (1)

Dieta.

Un subiect nelipsit din revistele sau site-urile pentru femei (şi mai nou, pentru bărbaţi), unde sunt prezentate cure de slăbire „clasice” sau „exotice” care promit kilograme eliminate peste noapte. Să nu mai vorbim de multele pastile, ceaiuri, creme, aparate, haine etc. care susţin că te slăbesc uşor, fără ca tu să mişti un deget. Mai apar şi „vedete” care se laudă cum au slăbit 15 kilograme într-o săptămână cu supă de varză sau compot de struguri.

to diet or not to diet 1Nu-mi prea place termenul „dietă”. Pentru că pur şi simplu manipulează şi încurajează o pseoudo-schimbare, inducând o abordare superficială a actului de „a mânca”.

Ai zis „aşa nu se mai poate”, ai recunoscut că vrei să faci o schimbare, iar apoi acţionezi. Te informezi, pui întrebări, te pregăteşti, eventual cauţi susţinere. Şi dacă te preocupă în special alimentaţia, alegi să mergi la un nutriţionist. Foarte mulţi au o impresie greşită despre acest specialist şi îl percep ca pe un doctor care dă o reţetă, te tratează, tu te faci bine şi după un timp gata cu „medicamentele”.

Eu văd nutriţionistul ca pe un fel de mentor de la care înveţi să ai un stil de viaţă sănătos pe termen lung, nu doar pentru cât timp te duci la el. Chiar dacă primeşti un meniu cu recomandări bazate pe preferinţele tale alimentare, deci personalizat, acesta poate fi perceput, inconştient poate, ca ceva impus din exterior şi nu ca un sistem pe care îl înţelegi şi, ulterior, internalizezi. Iar dacă eşti un subiect pasiv, slăbeşti sănătos, dar apoi, oricât de bun, motivant şi profesionist ar fi nutriţionistul, revii la stilul de alimentaţie anterior. Pentru că în interiorul tău nu s-a produs de fapt nicio schimbare.

După ce se supun unor regimuri restrictive, cu acelaşi inevitabil efect yo-yo, multe persoane se încarcă de frustrări şi ajung să considere hrana un adversar, un element nociv şi pervers. Aşa că, din păcate, plăcerile culinare sunt asociate automat cu vinovăţia, iar savurarea unui desert delicios devine un păcat capital, care va fi, eventual, răscumpărat a doua zi cu o porţie de înfometare cruntă.

prajituri-cremeria-emilia

Cei care doresc să slăbească caută cu înfrigurare diete care mai de care mai neobişnuite şi te privesc cu dezamăgire când le spui că nu la asta se reduce totul. Fiind bombardaţi cu atâtea informaţii care susţin sau sugerează că trebuie să te abţii şi să te înfometezi ca să slăbeşti, e dificil să concepem că surplusul de kilograme poate fi eliminat fară „dietă”. Este o prejudecată atât de adânc implantată în creier, încât suntem setaţi să fim extra-sceptici la ceva atât de… blând şi ne-spectaculos: un stil de viaţă sănătos. Ca şi cum soluţia se află sub ochii noştri, dar e prea simplă ca să funcţioneze.

Şi mai e prejudecata despre stilul de viaţă sănătos: „Decât să mănânc numai salate şi să trăiesc 100 de ani, mai bine trăiesc mai puţin, dar mănânc numai bunătăţi”. Sună cunoscut? Aici este de fapt o problemă de percepţie: o viaţă sănătoasă nu presupune să mănânci doar salate, dacă nu asta vrei tu, iar bunătăţile nu sunt în niciun caz excluse.

[Partea a doua]

——–

Sursă imagine

4 thoughts on “To diet or not to diet? (1)

  1. cristinaralu

    Asa gandeam si eu pana mi-am impus un stil de viata sanatos si o viata activa cu sport cel putin de 3 ori pe saptamana…Acum numai e un chin sa poftesc pt ca stiu ca lucrurile la care poftesc imi fac rau, so, ispita piere instant! E un lucru simplu sa-ti controlezi organismul si mintea. Just hard work, and a long time results!

    Reply
  2. Pingback: To diet or not to diet? (2) « Zâmbet şi sănătate

  3. Pingback: E cool să fii „la dietă” (?) | Zâmbet şi sănătate

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *