De ce-mi place la Schimb de cărţi

SDC Nu mai ţin minte exact când am fost prima dată la Schimb de cărţi (SDC), dar cu siguranţă au trecut de atunci ani buni, timp în care am participat la multe întâlniri şi m-am bucurat de cărţi faine şi oameni frumoşi.

Pentru cei care nu ştiu, SDC constă într-o serie de întâlniri lunare, într-un loc dinainte stablit, de obicei o cafenea sau o ceainărie. Se aşează cărţile pe mese şi, în căutare de ceva interesant, se leagă conversaţii şi se cer păreri. Sunt întâlniri informale, deschise tuturor. Nu trebuie să aduci neapărat cărţi şi nu trebuie să iei neapărat cărţi. Poţi veni şi pleca oricând. Organizatorii trec numele şi cărţile luate de fiecare pe o listă şi astfel se ţine evidenţa.

Nu se vorbeşte doar despre cărţi :). Cărţile sunt un bun pretext pentru a face schimb de opinii, de a cunoaşte oameni şi de a afla tot felul de noutăţi, din cele mai diverse domenii. Împărtăşeşti cu alţii pasiunea pentru lectură, afli sugestii interesante de citit şi poţi pune întrebări despre cum a fost o carte sau alta. Iar toată această interacţiune eu, cel puţin, o simt mult mai vie decât o comunicare pe internet sau decât nişte simple recenzii. Apreciez că într-un timp în care ne îndreptăm cu cărţi cu tot spre laptop şi internet, mai există şi întâlniri offline care ne permit să ne bucurăm în continuare mirosul paginilor şi de zâmbetele reale ale oamenilor, dincolo de smiley-face-uri.

Pentru că, în afară de cărţi, cea mai frumoasă parte a SDC sunt oamenii. La primele ediţii nu cunoşteam pe nimeni aproape, însă am rămas uimită de cât de uşor şi natural se leagă discuţii, iar pe parcurs m-am împrietenit cu multe persoane simpatice. Chiar dacă nu păstrăm cu toţii legătura, în fiecare lună – ca un ritual – ne întâlnim să povestim ce am făcut şi ce am mai citit. Poate de-asta SDC este pentru mine un fel de tabără, ca cele în care mergeam atunci când eram mică, unde ne adunam în jurul focului şi stăteam la poveşti. Cam aşa e şi aici, doar că în loc de foc sunt mese cu cărţi.

SdC_1Cred că SDC cultivă cumva şi un sentiment de încredere faţă de oameni. Foarte mulţi aduc cărţi la care chiar ţin, iar asta cred că presupune şi o doză de curaj şi încredere că, în cazul în care le vrei înapoi, le poţi recupera „nevătămate”.

Bineînţeles că sunt şi beneficii mai practice. Dacă ai cumpărat o carte, ai citit-o şi nu prea ţi-a plăcut, o poţi pune în circuitul SDC, iar alte persoane se pot bucura de ea. Mulţi poate ridică din sprâncene la auzul acestei sugestii, însă eu zic că decât să laşi o carte să zacă în bibliotecă, deşi nu îţi place, mai bine o redai celorlalţi cititori. Dacă nu ai destul loc unde să pui cărţile, SDC e iar o soluţie. Pentru cei care se plâng că este scump să citeşti, ai ocazia să împrumuţi cărţi gratuit, pentru o perioadă destul de mare de timp.

SDC se organizează în mai multe oraşe, deci nu trebuie să fiţi neapărat din Bucureşti pentru a participa. Dacă în oraşul vostru nu se organizează încă şi vă place ideea, puteţi să luaţi iniţiativa şi să vă ocupaţi voi.

Mai multe informaţii găsiţi aici 

—————

Surse imagini:

1. Camelia

2. Schimb de cărţi

20 thoughts on “De ce-mi place la Schimb de cărţi

  1. Anca M

    Andra, si tu participi la SdC?
    Si eu particip in Iasi, organizez SdC impreuna cu Raisa! Tocmai am avut prima intalnire din aceasta toamna.

    Reply
  2. Andra :)

    Nu stiu daca te referi la Andra Silivestru sau la mine, dar pot sa-ti zic ca amandoua participam cu placere la SdC (in Bucuresti) 🙂

    Reply
  3. Pingback: Schimb de haine sau cum să-ţi reînnoieşti garderoba « Zâmbet şi sănătate

  4. Ninulescu

    Am organizat si eu la mine in localitate de doua ori ” Schimb de carti” odata am fost doar eu singur, si altadata a mai venit un cetatean ca sa schimbe cartile de scoala ale fiului sau pe o sticla de votca… dar cum am fost doar noi doi..nu a avut succes :(…
    La Deva nu am auzit de asa ceva ca incercam si eu sa merg (stau la 22 km de Deva daca merg cu avionul si putin mai departe daca merg cu masina) E o initiativa buna, am un amic care la intrunirile “Schimb de carti” din orasul lui si-a intilnit toate cele 9 prietene pe care le-a avut si pe cele 3 sotii.

    Reply
      1. Ninulescu

        Banuiesc ca da, sper sa nu ma insel… in ori ce caz era vorba de schimb de ceva… :(…
        Dar sincer mi-ar place sa particip si eu, m-as multumii cu 2 prietene si o sotie ca eu nu sant nesatul ca altii :(… 😀

        Reply
  5. Pingback: Cât mai costă să citeşti o carte? | Zâmbet şi sănătate

  6. Pingback: Unde citim cărţi gratis? | Zâmbet şi sănătate

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *