În prietenie nimeni nu-i dator cu nimic.
Marc Levy – „În altă viaţă”
Sunt unele momente în care îmi simt prietenii aproape, dar şi perioade în care am senzaţia că nici nu mai există, când de-abia mai păstrăm legătura şi niciunul dintre noi nu dă vreun semn. Cu toate astea, sunt convinsă că între noi există ceva special, o relaţie relaxată, fără constrângeri sau condiţii absurde.
Mi-a luat ceva timp până să înţeleg că prietenii mei sunt şi ei oameni şi au o viaţă care merită respectată.
Nu sunt roboţi la dispoziţia mea, nu trebuie să-şi facă programul după capriciile mele sau să aibă mereu chef de aceleaşi lucruri ca mine. Se întâmplă să aibă poate alte priorităţi, pe care încerc să le respect, chiar dacă, recunosc, uneori îmi vine tare greu.
Nu trebuie să fim de acord întotdeauna, mai important e să ştim să ne armonizăm diferenţele în mod constructiv şi să nu facem din ele sfârşitul lumii.
De-asta prietenia (adevarată) e un sentiment aşa frumos. Pentru că îţi lasă libertatea să oferi atât cât simţi, fără să te simţi constrâns în vreun fel. E o relaţie de bunăvoie, care se consolidează în timp, picătură cu picătură, uneori fără să-ţi dai seama.
