Tag Archives: prieteni

Prietenie şi datorie

În prietenie nimeni nu-i dator cu nimic.

Marc Levy – „În altă viaţă”

Sunt unele momente în care îmi simt prietenii aproape, dar şi perioade în care am senzaţia că nici nu mai există, când de-abia mai păstrăm legătura şi niciunul dintre noi nu dă vreun semn. Cu toate astea, sunt convinsă că între noi există ceva special, o relaţie relaxată, fără constrângeri sau condiţii absurde.

prietenieMi-a luat ceva timp până să înţeleg că prietenii mei sunt şi ei oameni şi au o viaţă care merită respectată.

Nu sunt roboţi la dispoziţia mea, nu trebuie să-şi facă programul după capriciile mele sau să aibă mereu chef de aceleaşi lucruri ca mine. Se întâmplă să aibă poate alte priorităţi, pe care încerc să le respect, chiar dacă, recunosc, uneori îmi vine tare greu.

Nu trebuie să fim de acord întotdeauna, mai important e să ştim să ne armonizăm diferenţele în mod constructiv şi să nu facem din ele sfârşitul lumii.

De-asta prietenia (adevarată) e un sentiment aşa frumos. Pentru că îţi lasă libertatea să oferi atât cât simţi, fără să te simţi constrâns în vreun fel. E o relaţie de bunăvoie, care se consolidează în timp, picătură cu picătură, uneori fără să-ţi dai seama.

Continue reading

Sună un prieten!

Nu doar când ai nevoie de o favoare, de ziua lui ori de sărbători.

Sună-l spontan, într-o zi banală.

Fie că stăm la o coadă, suntem în pauză sau avem un moment de linişte, putem găsi câteva minute pentru a telefona cuiva drag, cu singura intenţie de a-i auzi vocea şi de a vedea ce face, fără să cerem ceva în schimb.

telefoane

Cum facem? Simplu: ne detaşăm de atmosfera de birou, de proiectul la care lucrăm, punem mâna pe telefon şi ne sunăm prietenul. Apoi ne îndreptăm atenţia total spre persoana de la capătul celălalt al firului, fără să facem şi alte zece chestii în acelaşi timp, care ne distrag de la conversaţie. La început, prietenul nostru va fi uimit (Cu ce vrei să te ajut? Ai sunat pur şi simplu?! Nu ai nevoie de nimic?), dar apoi se va relaxa, iar surprinderea se va transforma în bucurie. Poate îşi va da seama de asta de-abia după ce va pune telefonul deoparte, când va zâmbi, se va simţi încurajat şi cu mai mult chef de muncă. Continue reading

Un Crăciun diferit

Christmas_BackgroundDe când mă ştiu, pentru mine Crăciunul a fost cea mai frumoasă sărbătoare din an, fiindcă aduce cu el un conglomerat de alte prilejuri de petrecut: 1 Decembrie, Moş Nicolae, sfârşit de an, început de an, zile de naştere şi de nume.

Când eram mică, îmi plăcea perioada asta pentru că primeam cadouri şi împodobeam bradul. Acum îmi place pentru că oamenii plecaţi se întorc pe-acasă, iar eu la rândul meu merg pe-acasă, chiar dacă mai mult în trecere. Plus că străzile sunt atât de luminate încât se simte sărbătoarea în aer.

În fiecare an, pot să zic că sărbătoresc de două ori Crăciunul: o dată în Bucureşti, cam cu o săptămână înainte de ziua propriu-zisă, şi o dată la Tulcea, alături de familie. Crăciunul înseamnă pentru mine miros de brad şi portocale, zăpadă, drumul cu trenul, cadouri, oamenii dragi, senzaţia de „împreună”, de „acasă”. Continue reading

Pentru oamenii ocupaţi

O povestioară simpatică despre timp şi priorităţi. Citiţi până la sfârşit 😉

Un profesor de filosofie stătea în faţa clasei având pe catedră câteva lucruri. Când ora a început, fără să spună un cuvânt, a luat un borcan mare, gol, pe care l-a umplut cu mingi de golf. I-a întrebat pe studenţi dacă borcanul este plin şi aceştia au convenit că era.

Profesorul a luat atunci o cutie cu pietricele pe care le-a turnat în borcan, scuturându-l uşor.

Pietricelele au umplut golurile dintre mingile de golf. I-a întrebat din nou pe studenţi dacă borcanul era plin, iar aceştia au fost de acord că era.

Profesorul a luat după aceea o cutie cu nisip pe care l-a turnat în borcan. Firesc, nisipul a umplut de tot borcanul. I-a întrebat din nou pe studenţi cum stătea treaba, iar aceştia au răspuns în cor “Pliiin!”

Profesorul a scos de sub catedra doua ceşti cu cafea pe care le-a turnat în borcan, umplându-l de aceasta dată definitiv. Studenţii au râs.

“Acum” a spus profesorul dupa ce hohotele s-au domolit, “aş dori să înţelegeti că acest borcan reprezintă viaţa voastră. Mingile de golf reprezintă lucrurile importante pentru voi: familia, copiii, sănătatea, prietenii şi pasiunile voastre. Dacă totul ar fi pierdut în afară de acestea, viaţa voastră ar fi tot plină.”

“Pietricelele sunt celelalte lucruri care contează pentru voi: serviciul, casa, maşina, iar nisipul e restul lucrurilor mărunte.”

“Dacă veţi începe cu nisipul,” a continuat el, “nu veţi mai avea unde să puneţi mingile de golf şi pietricelele.”

“La fel şi în viaţă, dacă îţi iroseşti tot timpul şi energia pentru lucrurile mici, nu vei avea niciodată timp pentru lucrurile importante pentru tine. Acordă atenţie lucrurilor importante pentru fericirea ta. Ai, în primul rând, grijă de mingile de golf, ele contează cu adevărat. Stabileşte-ţi priorităţile, restul e doar nisip.”

Unul dintre studenţi a ridicat mâna, interesându-se ce reprezentau cele două ceşti de cafea.

Profesorul a zâmbit. “Mă bucur că întrebi asta, ele vor doar să arate că, oricât de plină ar părea viaţa ta, e loc întotdeauna pentru două ceşti de cafea, împreună cu un prieten…”

ceai-la-infinitea

Altfel de cadouri pentru Crăciun

altfel de cadouri pentru craciunA mai rămas mai puţin de o lună până la sărbătorile de iarnă. Ca de obicei în fiecare an, apare întrebarea: ce cadouri să cumpăr pentru cei dragi? Urmează tururi frenetice prin magazine, cercetări insistente ale memoriei în căutarea vreunei idei originale, sentimentul „oare ce am luat anul trecut?, să nu mai iau şi anul ăsta…”, căutare pe net, frunzărit reviste, întrebat (subtil) prietenii ce-şi doresc să le aducă Moşul.

Recunosc, pentru mine e o relaxare să cumpăr cadouri pentru sărbători, să-mi folosesc imaginaţia în căutarea darurilor potrivite. Şi ador atmosfera aia când ninge, când sunt aprinse luminiţele, chiar dacă e frig şi lumea e mai grăbită ca niciodată. Ce mă cam nelinişteşte este că poate prietenilor mei n-o să le placă ce le-am luat. Iar de multe ori nici nu prea pot să aflu, că, deh, „calul de dar nu se caută-n dinţi”. Deci cum facem să luăm cadouri potrivite şi, eventual, să nu cheltuim o avere? Continue reading

De ce-mi place la Schimb de cărţi

SDC Nu mai ţin minte exact când am fost prima dată la Schimb de cărţi (SDC), dar cu siguranţă au trecut de atunci ani buni, timp în care am participat la multe întâlniri şi m-am bucurat de cărţi faine şi oameni frumoşi.

Pentru cei care nu ştiu, SDC constă într-o serie de întâlniri lunare, într-un loc dinainte stablit, de obicei o cafenea sau o ceainărie. Se aşează cărţile pe mese şi, în căutare de ceva interesant, se leagă conversaţii şi se cer păreri. Sunt întâlniri informale, deschise tuturor. Nu trebuie să aduci neapărat cărţi şi nu trebuie să iei neapărat cărţi. Poţi veni şi pleca oricând. Organizatorii trec numele şi cărţile luate de fiecare pe o listă şi astfel se ţine evidenţa.

Nu se vorbeşte doar despre cărţi :). Continue reading