La final de 2016 am zis să fac o altfel de evaluare a anului. Mi-au fost de mare ajutor postările scrise pe blog, care mi-au amintit de experiențele prin care am trecut în ultimele 12 luni. Așadar, un mic review al anului 2016 în amintiri de tipul “cel mai/cea mai” 🙂
Am povestit deja cum miroase Crăciunul și cum aromele sale mă duc cu gândul la copilărie. Anul acesta m-am gândit să explorez un pic lumea sunetelor care însoțesc sărbătoarea asta minunată și care pentru mine sunt parte din atmosfera de iarnă.
Zăpada care scârțâie. În cazul fericit în care există. Se alătură de minune plăcerii de a fi primul care calcă pe zăpada netedă, într-o dimineață rece, imediat ce a nins. O senzație de milioane să simt cum pașii mei decupează forme de tot felul pe suprafața albă.
Vocile oamenilor de care mi-a fost dor și cu care mă văd (doar) la sărbători. Cu muzică pe fundal, zumzetul ăsta face tare bine la suflet. Ai stat vreodată să asculți cu atenție modul fiecăruia de a pronunța cuvintele, ritmul, accentul? Ai observat expresiile preferate și gesturile care le însoțesc? Vei descoperi un adevărat joc de armonii acolo. Continue reading
Îmi place zăpada și nici frigul nu mă deranjează prea tare, așa că iarna e un anotimp pe sufletul meu. Unde mai pui că vine la pachet cu sărbători, luminițe și un strop de magie. Paradoxal, după nebunia dinaintea Crăciunului, urmează multe zile liniștite, când Bucureștiul e cuminte-cuminte, iar străzile se golesc de tot. Așa cum toamna e despre dovleci, gutui și ceaiuri cu lapte, și iarna am câteva chestii care nu-mi lipsesc.
Portocale și scorțișoară
Clasic, nu? Când zic portocale, includ aici mai multe fructe din familia citricelor portocalii, minone, mandarine, clementine etc., pe care nu mă prea pricep să le diferențiez, dar le mănânc cu plăcere. Tai feliile în bucățele mai mic, le prăfuiesc cu niște scorțișoară și bum! o gustare delicioasă.
Nu apar la TV, nu țin prima pagină a ziarelor și nici nu se scrie despre ei pe Facebook. Sunt super-eroii care nu schimbă lumea din temelii, ci o fac mai frumoasă prin gesturile lor, printr-un zâmbet sau un cuvânt bun spus atunci când trebuie. Uneori, printr-o tăcere plină de sens. Sunt oamenii care fac fapte bune pur și simplu, poate fără să-și dea seama. Fără să țină cont de vreo ocazie specială, de Crăciun sau de Paște.
Sunt anonimi nu pentru că nu au nume, ci pentru că identitatea lor se pierde într-o mare de griji și nemulțumiri. Nu sunt ca un urgan care creează revoluții și aduce schimbare, fie ea și pozitivă, ci mai degrabă se aseamănă cu un vânticel cald de primăvară, care îți adie prin păr și te înfioară de plăcere.
De mai bine de 4 ani, pe lista mea cu dorințe se afla o seară la operă. Dacă stau acum să mă gândesc bine, habar n-am de ce am amânat atât să încerc experiența asta, când locația e la îndemână, prețurile – accesibile, iar spectacole sunt destule. Însă nu mai contează ce-a fost, pentru că am reușit într-un final să-mi îndeplinesc dorința și am văzut prima mea operă live, la Opera Națională București!
M-am hotărât foarte repede. Era într-o seară de luni, când m-am uitat întâmplător pe wishlist-ul pentru 2016 și am văzut acolo opera. Mi-am dat seama că e foarte posibil să n-o bifez nici anul ăsta, așa că am acționat. Am intrat imediat pe site-ul operanb.ro și m-am uitat vreo câteva minute la spectacole ca mâța-n calendar, neștiind ce să aleg.
Am rugat-o pe Andra, tiza mea pasionată de operă, să-mi recomande ceva ușor de digerat pentru începători, ca să nu mor pe-acolo de prima dată. Dintre operele recomandate, am găsit bilet la Boema, și ca să nu cumva să mă răzgândesc, l-am cumpărat online, pe loc. Nu mi-aș fi imaginat că spectacolele devin sold out cu atât de mult timp înainte – la unele nu mai erau deloc bilete sau mai rămăseseră doar 1-2. Continue reading
Da, ați citit bine. De PRIMIT, nu de oferit.
Dacă la capitolul “Dăruit” avem destule surse de inspirație pe net, am impresia că la “Primit” situația e cam în ceață. Altfel nu-mi explic reacțiile nefericite din perioada sărbătorilor, dar nu numai, când primirea unui cadou se lasă cu fraze ca: “Nu era cazul să te deranjezi”, “Mă faci să mă simt prost, eu nu ți-am luat nimic”, “Vai, dar nu trebuia!”. Uneori, prin gând ni se derulează idei de tipul “Ah, de ce nu i-am luat nimic??”, “Hm, oare ce așteaptă de la mine?”, “Nu știam că ne oferim cadouri…”
Acum câțiva ani, pe la început de primăvară, am primit la un eveniment niște mici cadouri cu ocazia zilelor de 1-8 Martie, deși eu nu pregătisem nimic. La replica mea: “Mă simt prost, am primit atâtea chestii frumoase!”, mi s-a oferit un răspuns pe măsură: Continue reading
Avem haine “bune”, pe care le păstrăm pentru ocazii speciale, cum ar fi o ieșire în oraș, o aniversare, o petrecere. La fel, avem seturi de farfurii puse bine, care văd lumina zilei o dată la câțiva ani sau… deloc. Ce-ar fi să le scoatem mai des din dulap și să le etalăm așa cum MERITĂ(M)?
Pentru că fiecare zi este o ocazie specială. Fiecare zi în care respiri, te miști, trăiești, merită să-ți scoți hainele cele mai frumoase din dulap și să-ți pui în valoare frumusețea. Să te lași mângâiat de atingerea lor, să te bucuri de combinațiile îndrăznețe de culori și de texturile plăcute. Meriți să ai în jurul tău haine și obiecte care îți plac. Nu, nu spun să te lași dominat de lucruri și să-ți concentrezi atenția pe ele, ci să le folosești cu drag, apreciindu-le valoarea.
Fiecare zi e o ocazie specială pentru a le mulțumi oamenilor din jurul nostru că ne sunt aproape. Nu aștepta Crăciunul, aniversarea sau mai știu eu ce zi “specială” pentru a le spune celor pe care îi iubești cât înseamnă pentru tine. Cine știe ce va fi mai târziu sau mâine? Continue reading
Printre frunze colorate, mere, gutui și alergări răcoroase, toamna mi-a intrat pe sub piele. Se întâmplă cumva că în acest anotimp mă trezesc la realitate: aproape a trecut anul! Așa că devin mai atentă la ce mi-am dorit să fac și încă n-am apucat, încep să croiesc deja planuri pentru lunile următoare și exersez lecția toamnei.
Toamna mi-a adus din nou momente speciale. După ce anul trecut povesteam despre “mărunțișurile” prețioase care mi-au înseninat zilele, acum a venit rândul altor amintiri frumoase să fie consemnate aici.
Așa spune Gmail-ul când apăs butonul din dreapta sus. Un reminder înțelept, deși neintenționat.
Când ieșim de pe mail, cât de deconectați suntem, de fapt? De muncă, de temeri, de gânduri neplăcute?
Sfatul de azi e simplu: ascultă-ți mail-ul și deconectează-te mai des. La propriu, nu doar de la căsuța poștală virtuală. Lasă pasiunile să-și facă de lucru și pune în stand by grijile profesionale sau de altă natură. Scrie-le pe ceva și nu te teme: când ai terminat cu deconectarea, vor fi tot acolo, așteptându-te.
Fă acel ceva care te încântă de te înnebunește, care îți face pielea de găină sau îți duce zâmbetul până la urechi.
Oferă din timpul tău oamenilor dragi – ăia reali, din spatele profilelor de Facebook sau a mail-urilor, cu care nu te-ai mai văzut de o groază de vreme. Ascultă-i cu inima deschisă, privirea atentă și urechile ciulite, fără interferențe digitale. Fără să stai cu nasul în telefon sau pe tabletă, adică. Continue reading