După mai bine de 13 ani de când făceam cunoștință pe-ndelete cu frumusețile Moldovei, am revenit la Iași într-un weekend călduros de vară. Țineam minte vag parcul Copou și Palatul Culturii, dar în rest, atmosfera și spiritul orașului mi se șterseseră din memorie. Așa că de data asta am zis să le întipăresc mai bine în suflet și în fotografii.

Am petrecut la Iași o zi și un pic, suficient cât să mă împrietenesc cu orașul, dar prea puțin ca să-l descopăr în întregime. L-am găsit efervescent, plin de viață și mai tineresc decât mi-l închipuiam. Nu e cu nimic mai prejos de studențescul Cluj sau chiar de turisticul Sibiu. Nu știu dacă acest avans pozitiv se datorează faptului că aspiră la titlul de Capitală Culturală Europeană pentru 2021 sau pur și simplu lucrurile se mișcă și acolo, însă e de bine.

Am avut norocul de gazde excepționale, de la care am aflat tot felul de ponturi despre oraș și am sorbit poveștile care plutesc în aer, printre străzile și clădirile vechi. Multe mulțumiri pentru ospitalitate & deschidere! 🙂

Așadar, iată ce locuri am explorat în Iași și vă doresc și vouă să vizitați:  

Palatul Culturii și complexul Palas

Palatul Culturii apare ca un castel de basm, iar în spatele său ascunde o surpriză wow: un spațiu verde și un mall, integrate plăcut în peisajul urban. Seara, zona e foarte animată, în timp ce sâmbătă dimineața am găsit-o liniștită în mângâierea soarelui.

Palatul găzduiește 4 muzee + Turnul cu Ceas, așa că în funcție de interes poți opta pentru unul sau mai multe obiective. Eu am ales Turnul – cu gândul la panoramă, desigur 😀 Însoțiți de un ghid ce semăna izbitor cu A. I. Cuza, am urcat cu liftul până în turn, unde ni s-a povestit despre mecanismul ceasului, într-un miros înțepător de var (probabil se va duce cu timpul). Am ascultat cum clopotele intonează melodia de la Hora Unirii, apoi am admirat Iașiul de la ferestruicile turnului. Mi-a plăcut ce-am văzut.

Străduțele pietonale din centru

Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt și str. Lăpușneanu au fost transformate în loc de promenadă, având alături magazine, restaurante, cafenele și… biserici. Mi-a făcut plăcere să mă plimb pe aici și să admiri detaliile clădirilor și denumirile simpatice, gen „Mămuca”, sau descrierea neaoșă de la Cârciuma Veche.

Că veni vorba de mâncare și localuri, mi-a plăcut mult Cinema Bistro, unde am mâncat o delicioasă salată Red Carpet.

Copoul

O vizită la Iași nu e completă fără o plimbare prin Copou și un selfie cu teiul lui Eminescu. Mă rog, partea a doua puteți s-o săriți 😛 O salbă de parcuri urcă de la Piața Mihai Eminescu (La Fundație) spre vârful dealului, îmbinându-se cu clădirile universității și campusurile studențești.

În Parcul Expoziției am luat masa la Casa Vânătorului, unde am așteptat o eternitate să vină comanda, dar a meritat. Focaccia cu mozzarella a fost aproape ca o pizza și a făcut echipă de vis cu salata de vinete!

Grădina Botanică

Iașiul se mândrește cu cea mai mare și mai veche grădină botanică din țară. Era la amiază și se făcuse foarte cald, așa că după o plimbărică pe alei am renunțat să mai caut serele și am tras la umbră, pe o bancă de lângă Rozarium. Aici am descoperit că fiecare soi de trandafiri avea câte o denumire specială, fie nume de vedete sau atribute funny.

Sage

Datorită gazdelor, am aflat de micuța ceainărie Sage din Piața Eminescu (Str. Păcurari nr. 4), unde am intrat în căutare de odihnă după trei sferturi de zi de hoinăreală. Camera cu tavan înalt și aspect uitat de vreme mi s-a părut încântătoare, iar ceaiul cu rom și berea românească cu merișoare au mers la fix după o zi plină.

Râpa Galbenă

Îmi trecusem pe listă încă de acasă acest loc cochet, cu numele oficial Esplanada Elisabeta. Face trecerea dinspre Copou spre Gară și constă într-un fel de balcon larg, cu niște trepte maiestuoase ce coboară la o mini-grădină. Așa cum aveam să constat și singură, locația este foarte căutată pentru fotografiile de nuntă. Noaptea este animată de o lumină gălbuie, care o îmbracă într-o haină misterioasă, însă mie mi-a plăcut mai mult pe timp de zi, când detaliile și culorile sunt mai ușor de remarcat.

Piața Unirii

Pe mozaicurile pieței se plimbă nestingheriți porumbei gălăgioși, având în spate mărețul hotel Unirii, care găzduiește un restaurant panoramic la ultimul etaj. Nu am ajuns aici, dar sunt sigură că merită o vizită, măcar pentru priveliște.

Pe străzile orașului am remarcat tramvaiele pe ecartament îngust, o apariție de poveste.

Gara

Inițial am crezut că e vorba de o mănăstire, din cauza acoperișului ce părea că se termină cu niște cruci; apoi am zis că e spital, văzând un semn “H.” De-abia când am ajuns mai aproape am constatat că mă aflu în fața gării, cu o arhitectură inspirată de fațada Palatului Dogilor din Veneția – poate nu la fel de măreață, dar plăcută și elegantă.

La releu

După ce noaptea și-a intrat în drepturi, am urcat cu mașina pe dealul Bucium, „la releu”, de unde se văd luminițele orașului. Până să ajungi la punctul de panoramă e beznă totală, așa că dacă ai de gând să mergi aici, e bine să ai cu tine o lanternă 😉

Ce am învățat din vizita la Iași

• E tare plăcut să cunoști un oraș prin ochii unui localnic! Acum mi-am dat seama cât de mult contează să știi să-ți prezinți orașul, să faci cunoștință și altora cu farmecul lui. Și aici nu mă refer doar la înșiruirea obiectivelor turistice, ci și la folclorul urban local, la poveștile care plutesc în aer și sunt cunoscute doar celor care trăiesc zi de zi în acest oraș: Fundația, Casa de Cultură a Studenților cu treptele unde se adună tinerii, vreun restaurant de când lumea, cei mai buni burgeri, căminele de studenți, haine la prețuri bune, locuri de chill și party etc.
• Oriunde poți să ai parte de surprize, dacă îți păstrezi mintea deschisă. Dincolo de ce pare un oraș la prima vedere sau ce ai auzit despre el, sunt multe unghere speciale de descoperit. Mă refer inclusiv la locurile nu neapărat frumoase, în sensul obișnuit al cuvântului, însă care sunt interesante și incitante.

Desigur, și în Iași mai sunt multe clădiri care au nevoie de renovare pentru a-și recăpăta aspectul șic de odinioară, iar unele construcții neinspirate mușcă din esteticul orașului. Cu toate astea, Iașiul trăiește frumos și își vede netulburat de viața sa, cu gânduri optimiste de viitor.

Articol publicat pe România Pozitivă