Cum ar fi să pleci într-o escapadă a cărei destinație n-o cunoști dinainte? Mie provocarea asta mi-a sunat tare bine, așa că m-am înscris imediat la excursia cu destinație secretă pusă la cale de fetele de la My Secret Romania într-un weekend din decembrie.

Ioana și Gabi organizează excursii inedite prin țară, cu destinații atât rurale, cât și urbane, de 2-3 zile sau mai puțin, cât să-ți iei energie și inspirație și să-ți relaxezi cutele dintre sprâncene. Escapadele propuse de ele sunt o invitație la a te lăsa uimit de personalitatea captivantă a unor locuri prea puțin cunoscute sau promovate. Destinațiile sunt de obicei anunțate participanților, însă acum fetele au vrut să ne surprindă.

Indiciile au fost puține: ieșim din București, dar mergem pe-aproape, vedem un loc de întâlnire, ne facem propriul suvenir de luat acasă etc. Am avut noroc de vreme bună și camarazi faini de drum, așa că fu o sâmbătă pe cinste. Am tras linie și iată ce-a ieșit, pe scurt: 

Oprirea #1: Muzeul Civilizației Gumelnița din Oltenița

• Evident că Oltenița nu se afla pe lista mea de orașe de vizitat în viața asta și habar n-aveam că aici există Muzeul Civilizației Gumelnița, prima noastră oprire din excursie. Aș spune că e vorba de un mini-muzeu – include doar două încăperi. În exterior, clădirea are o arhitectură faină, dar ștearsă de vreme, iar înăuntru frigul domnește în voie.

• Ce mi-a plăcut cel mai mult:
  • Două schelete semi-îngropate în pământ, expuse în lăzi-vitrine – impresionant să vezi niște (resturi de) oameni care au trăit acum multe mii de ani.
  • Lacrimarul – un mic recipient pentru înmormântare. Nu e un suport pentru lacrimi, așa cum sugerează numele, însă are o utilitate ritualică. Practic, aici se strângea simbolic durerea celor în viață, lacrimarul fiind îngropat cu mortul, semn că viața merge mai departe.
• O chestie faină la Oltenția e că străduțele sunt perpendiculare (la fel ca în Sulina, de exemplu), deci mai ușor să te orientezi prin oraș.

Oprirea #2: Vechiul turn de apă din Oltenița

• În drum spre turnul de apă, am zărit un copac cu muuulte bufnițe dormitând printre crengi, o priveliște inedită pentru mine. Nu cred să mai fi văzut atâtea cumetre laolaltă.
• Construit la începutul secolului XX, turnul de apă a fost o bună perioadă dezafectat, dar a prins din nou viață cu ajutorul fondurilor europene. Albul său contrastează cu cenușiul zonei, însă silueta mândră arată tare bine pe fundalul cerului albastru. Acum e loc de expoziții și se vizitează (intrarea este gratuită). Pe o scară în spirală se poate urca până în vârf, pentru o panoramă completă asupra micului orășel. Ceea ce am făcut și noi.
• La parterul turnului am prins o expoziție de fotografie din perioada interbelică, reprezentând cadre de viață cotidiană surprise de fotograful Costică Acsinte în Slobozia și împrejurimi. Frumos de tot.

Oprirea #3: Întâlnirea Argeșului cu Dunărea

• Deși am trăit atâția ani cu ea alături, Dunărea nu-mi produce cine știe ce tresărire. Totuși, m-am bucurat să văd malul Dunării la Oltenița, liniștit și calm, tulburat doar de lătratul unor câini de pripas.
• Romanticul loc de întâlnire – cel al Argeșului cu Dunărea – era păzit de… o mașină de poliție, din motive de frontieră aproape.

Oprirea #4: Casa Comana

• Prin pădure la Comana mai fusesem, dar la Casa Comana, nu. Am adescoperit cu uimire un adevărat resort – un domeniu uriaș, cu multe corpuri de clădire îmbrățișate de natură. Chiar și fără prea multă verdeață (că doar e iarnă), locul e superb. Dacă stau să mă gândesc mai bine, cred că e mai plăcut acum, în extra-sezon, când nu e înghesuială și agitație.

• Când a venit ora prânzului, mi se făcuse deja foame, așa că am înfulecat cu poftă ciorba de legume, ciulamaua cu mămăliguță și clătitele umplute cu (exagerat de) multă dulceață de afine. Am mâncat ca la nuntă, ce mai :)) Meniul a fost inclus în prețul excursiei și la fiecare fel am avut de ales dintre 2 preparate.

• După masă am făcut o plimbare pe domeniu, prin Grădina cu lavandă și alte plante, și pe digul cu stufăriș înalt, admirând delta Neajlovului. 

Oprirea #5: Moara de hârtie și Satul Meșteșugurilor din Comana

• Pentru mine, cireașa de pe tort a excursiei a fost vizita la ansamblul Moara de hârtie – Satul Meșteșugurilor. De mult îmi doream să ajung aici!

• Muzeul cuprinde câteva încăperi dominate de mașini de tipărit, a căror poveste am aflat-o de la gazdă, Ion Georgescu, unul dintre inițiatorii proiectului. Eu am rămas cu ochii căscați la biblioteca improvizată pe pereți din stinghii de lemn. Su-per-bă! Fundalul bej-cald al pereților transformă casa într-un loc prietenos și primitor.
• Am vizitat căsuțele din Satul meșteșugurilor, mini-ateliere dedicate diferitelor meșteșuguri tradiționale: prelucrarea lemnului, a stufului, olărit, fierărie, țesut etc. Ideea acestui loc este de a pune în valoare vechile meșteșuguri și de a le adapta la contemporaneitate, pentru ca oamenii să se bucure în continuare de ele. Iar până acum zic eu că fac o treabă foarte bună. Nu vreau să vă dezvălui mai multe, vizitați Moara și satul ca să vedeți cu ochii voștri ce minunății se creează acolo!

• Am participat la un atelier de hârtie manuală, unde făcut foi de hârtie cu mânuțele noastre 🙂

• La Moara de hârtie au loc ateliere extrem de diverse, pentru toate vârstele, și tot felul de evenimente inedite. Pe site-ul lor găsiți toate detaliile. Există și un magazin cu produse faine, lucrate manual din hârtie și materiale naturale, ideale pentru a fi oferite cadou (agende, vase, jucării, semne de carte, felicitări, globuri, tricouri etc.). Am înțeles că există planuri de a construi un loc de luat masa și de cazare la “corturi” de lemn.
• Ziua s-a încheiat cum nu se poate mai bine, cu un apus colorat.

Pe fetele de la My Secret Romania le găsiți pe site și pe Facebook, cu excursii pe toate gusturile.