Prima dată la operă

De mai bine de 4 ani, pe lista mea cu dorințe se afla o seară la operă. Dacă stau acum să mă gândesc bine, habar n-am de ce am amânat atât să încerc experiența asta, când locația e la îndemână, prețurile – accesibile, iar spectacole sunt destule. Însă nu mai contează ce-a fost, pentru că am reușit într-un final să-mi îndeplinesc dorința și am văzut prima mea operă live, la Opera Națională București!

prima-data-la-opera

M-am hotărât foarte repede. Era într-o seară de luni, când m-am uitat întâmplător pe wishlist-ul pentru 2016 și am văzut acolo opera. Mi-am dat seama că e foarte posibil să n-o bifez nici anul ăsta, așa că am acționat. Am intrat imediat pe site-ul operanb.ro și m-am uitat vreo câteva minute la spectacole ca mâța-n calendar, neștiind ce să aleg.

Am rugat-o pe Andra, tiza mea pasionată de operă, să-mi recomande ceva ușor de digerat pentru începători, ca să nu mor pe-acolo de prima dată. Dintre operele recomandate, am găsit bilet la Boema, și ca să nu cumva să mă răzgândesc, l-am cumpărat online, pe loc. Nu mi-aș fi imaginat că spectacolele devin sold out cu atât de mult timp înainte – la unele nu mai erau deloc bilete sau mai rămăseseră doar 1-2.

Biletele la operă sunt cam pentru toate buzunarele și variază de la 12 la 80 de lei, în funcție de amplasarea în sală a locului. Partea faină e că poți să-ți alegi ce loc vrei și există chiar și câte un mic print screen cu modul în care se vede scena din zona respectivă. Eu am mers pe un bilet de 35 de lei la lojă, cât să fiu mai în față și să văd o bucată din scenă. Surpriza cam neplăcută a fost existența unui mic comision de procesare la plata biletului cu cardul – nu ar trebui să fie mai ușor și mai ieftin online? Se pare că nu. În fine, acum după toată experiența pot să spun că a meritat, deci nu-i așa un capăt de lume. Am primit biletul pe mail, l-am printat, mi-am notat data în agendă și am așteptat cu nerăbdare să se facă duminică, 13 noiembrie.

opera-nationala-bucuresti

În seara cu pricina am ajuns devreme la clădirea Operei de la Eroilor, în ideea de a avea destul timp să-mi găsesc locul. N-a fost deloc complicat, și asta datorită domnițelor drăguțe, îmbrăcate elegant, ce se aflau pe coridoare cu misiunea de a îndruma lumea. Am intrat la loja mea, un spațiu mic, cu câteva scaune și vedere completă spre orchesta din fața scenei. Se vedea și scena destul de binișor. Acompaniate de bătăi de gong, la câteva minute, luminile s-au stins treptat, până când în sală s-a făcut întuneric complet. Și a început (cu 5 minute întârziere).

Orchestra s-a pus în mișcare, cortina purpurie s-a dat la o parte, iar vocile artiștilor de operă au umplut sala. La început mi s-a părut dificil să urmăresc ce se întâmplă pe scenă, să fiu atentă și la supratitrare și să trag cu ochiul și la orchestră, însă m-am obișnuit. Îmi place să mă uit la orchestră ca să văd gesturile dirijorului și ale instrumentiștilor, mi se pare fain să aud sunetele și în același timp instrumentele care le produc.

public-opera-boema

Ce este supratitrarea? Opera este interpretată în limba originală – dialect italian, în cazul de față, astfel că pe un mic monitor orizontal amplasat deasupra scenei apare scrisă traducerea replicilor în română, concomitent cu rostirea lor de către actori.

Mi-a fost ușor să urmăresc acțiunea pentru că citisem înainte sinopsisul, însă m-a derutat faptul că în anumite momente orchestra acoperea total vocile artiștilor de pe scenă. Nu știu dacă așa se întâmplă mereu și e normal, mi-ar fi plăcut să aud mai bine cuvintele și amuzantul grai dialectal italian.

Întâmplările din Boema au loc în Cartierul Latin din Parisul secolului al XIX-lea, așa că gândul mi-a zburat la vacanța mea franceză de acum doi ani, când am hoinărit pe străzile acestui oraș fermecător.

Spectacolul a durat 2 ore și jumătate, cu două pauze de 30 și, respectiv, 15 minute (nu am cronometrat, deci timpul s-ar putea să nu fie exact). Pe culoare, în pauză, era o atmosferă elegată, aristocratică, însă nu apăsătoare. Am admirat ținutele cochete ale doamnelor, majoritatea în negru, însă am zărit și persoane îmbrăcate mai casual. Majoritatea spectatorilor s-au îndreptat spre bar, de unde poți cumpăra apă, sucuri, șampanie și alte băuturi, alături de niște mici gustări (batoane de ciocolată, covrigei, sticks-uri etc.).

pauza-opera

Seara asta mi-a trezit gustul pentru operă, iar acum parcă m-aș duce și la un balet. Am văzut că majoritatea biletelor pentru spectacolele din perioada următoare s-au epuizat deja, dar vreau să repet experiența, așa că voi trece din nou opera pe lista dorințelor mele. Sper ca de data asta să nu mai aștept câțiva ani :))

2 thoughts on “Prima dată la operă

  1. denisa1999

    Eu am fost la multe piese de balet, Anna Karenina, Corsarul, Lacul lebedelor, cu alte interpretari, am fost si in culise sa cunosc balerinele. Costumele si decorurile sunt superbe. Bilete se gaseau relativ usor in timpul saptamanii cu ceva zile inainte. Poti sta si la loja si la etaj si in primele randuri datorita asezarii salii. Recomand sa ai parte de un spectacol de balet, parca intri in alta lume!

    Reply
    1. Andra :) Post author

      Să știi că baletul chiar e pe listă! Și mă bucur să aflu că se găsesc bilete și cu câteva zile înainte de reprezentație 🙂 Mulțumesc!

      Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *