Câteva din cărțile faine citite în ultima perioadă, pe care vi le recomand și vouă.
Se numea Sarah – Tatiana de Rosnay
Am citit această carte cu sufletul la gură, nerbdătoare să aflu deznodământul. Autoarea pleacă de la un fapt istoric real – razia nazistă de la Vel’ d’Hiv din 1942, când mai mulți evrei au fost arestați în masă – și construiește o poveste sensibilă despre destinul unor familii unite de întâmplări tragice. Ca stil, cartea m-a dus cu gândul la romanele lui Kate Morton. Pentru mine a fost o lectură captivantă. Dacă îți plac cărțile cu secrete de familie, incursiuni în trecut, Holocaust, planuri narative care alternează, “Se numea Sarah” te va prinde cu siguranță.
Croitoreasa de la Dachau – Mary Chamberlain
Tot o carte despre al doilea război mondial, însă nu din perspectiva unui evreu, ci a unei tinere londoneze, al cărei destin zbuciumat pare că stă sub semnul ghinionului. Sau poate al naivității? Nota istorică de la finalul romanului explică anumite crâmpeie din contextul în care se desfășoară acțiunea. Apreciez cărțile cu final realist, neîndulcit, dar în cazul ăsta parcă a fost prea crud și deprimant. Nu o să dau spoilere, însă pe mine m-a întristat deznodământul.
Labirintul – Serge Brussolo
Nu puteam rata o carte scrisă de Serge Brussolo, unul dintre autorii mei preferați de SF (cred că și singurul, dacă stau bine să mă gândesc :))) “Labirintul” povestește despre o familie ciudată, un domeniu misterios cu un labirint vegetal ce ascunde secrete înfricoșătoare și o eroină care le dezvăluie treptat. Merge de minune într-o seară de weekend, eventual când viscolește sau vântul șuieră pe-afară.
Și dacă aș mai trăi o dată – Marc Levy
Pe Marc Levy îl știam ca un autor dulceag, ale cărui cărți te pun pe gânduri fără să fie prea întortocheate sau complexe. “Și dacă aș mai trăi o dată” se prevedea ușurică, însă este presărată cu scene dure și tragedii istorice sud-americane. Totuși, se citește ușor și suspansul este menținut până la final. Final care e în coadă de pește.
Ucide-l pe Tată! – Sandrone Dazieri
O carte polițistă grosuță, cu experimente dubioase, intrigi cât cuprinde, răsturnări de situație și crime urâte. Ce mi s-a părut amuzant e că personajele principale trec prin tot felul de situații-limită, dar scapă “la mustață” de fiecare dată. Încasează bătăi peste bătăi, sunt prinse în explozii, ajung prin spitale, sângerează maxim, dar tot au energie să fugă sau să se apere când dau de probleme. Ah, plus că au și un psihic mai fragil, din cauza unor traume din trecut.
Indicii anatomice – Oana Stoica-Mujea
Din nou un roman polițist, scris interesant, cu elemente de mystery&thriller. Mi s-a părut simpatic că în “Indicii anatomice” sunt utilizate numele unor oameni reali ca personaje. Mă întreb cât din relațiile descrise e ficțiune și cât e adevăr 😀 Cartea ne pune în față situații mai puțin obișnuite, o investigatoare agorafobă, drame și, bineînțeles, răsturnări de situație.
Interesante titluri . Eu am gasit intamplator in supermarket ”Vise de pe Bunker Hill ” ,scrisa de John Fante . Am cumparat-o si am ramas placut surprinsa de lectura . Am facut o precomanda la ” Insomnii ” ,noua carte a Irinei Binder . Abia astept sa-mi ajunga .
Nu am auzit de prima carte, dar coperta pare interesantă 🙂
E o adevărată nebunie cu Irina Binder. Am tot citit despre cartea ei precedentă, Fluturi, o s-o pun pe listă pentru la anul, sunt curioasă dacă e așa faină cum se spune.
Spor la lectură! 🙂
Mai am putin si termin Born to Run, de Christopher McDougall. Avand in vedere activitatile tale sportive, probabil ai citit-o 🙂 Daca nu, cred ca ti-ar palcea. Imbina o poveste interesanta a unor ultramaratoane cu multe teorii despre alergat. Pe scurt, arata ca suntem nascuti sa fim alergatori, nu de viteza, ci de anduranta si ca nu e nimic mai natural pentru fiinta umana decat sa alerge. Aici gasetsi detalii http://www.chrismcdougall.com/born-to-run/
Daaaaa, am tot auzit de cartea asta, dar n-am citit-o. Mulțumesc că mi-ai reamintit de ea, sună bine teoria cu anduranța 😀 N-am citit așa multe cărți despre alergare, nici teorie și nici jurnale… Cred că singura citită este Ultramaratonistul de Dean Karnazes – foarte inspirațională, un pic la limita cu nebunia (în sensul bun).