Tag Archives: copilărie

5 lecţii învăţate de la copii

6 Replies

1. Dacă ai căzut, ridică-te şi continuă

Atunci când cad, copiii mici sunt dezorientaţi pe moment, însă nu-şi pierd curajul. Plâng un pic, apoi se ridică şi parcă sunt şi mai determinaţi să obţină ceea ce-şi doresc. Cu o răbdare de invidiat, nu se dau bătuţi, ci perseverează până reuşesc, indiferent că e vorba de a prinde o jucărie, de a sta în picioare sau de a face primii paşi. Nu le pasă că se fac de râs sau că adulţii chicotesc spunându-le “Nu poţi”. Sunt surzi la orice tentativă de demotivare şi îşi asumă inconştient faptul că a greşi face parte din lecţie şi nu e o tragedie sau un motiv de abandon.

2. Ai nevoie de puţin ca să fii fericit

copilarieChiar dacă au la dispoziţie doar un pahar de plastic, copiii ştiu să se bucure de el ca şi cum ar avea cea mai cool jucărie. Dacă sunt în metrou, se amuză privind la umbra reflectată în geam sau experimentează moduri originale de a sta pe scaun.

Ştiu să aprecieze un zâmbet şi îl întorc înapoi. Se bucură de o îngheţată, de mingea cea nouă sau de vederea unui animăluţ. Îşi doresc mereu alte jucării, dar asta nu-i împiedică să se bucure de ce au. Continue reading →

Crăciunul şi aromele copilăriei

13 Replies

Crăciunul mă duce cu gândul la copilărie mai mult decât orice altă perioadă a anului. De această sărbătoare îmi sunt legate atâtea bucurii şi speranţe, încât inevitabil când se apropie iarna, mă copleşesc amintirile. Aromele Crăciunului de demult, pe care le simt şi acum furişându-mi-se în nări, capătă intensitate chiar şi după ani buni:

sarbatori-fericite

Friptura la cuptor. Dintre toate bunătăţile gătite de ai mei, mâncarea asta mi-a rămas cel mai bine întipărită în minte prin aroma ei. Iar senzaţia aia plăcută când vii de afară din frig şi intri în bucătăria caldă, mirosind divin, a mirodenii şi vin alb, e priceless. Şi dacă tot suntem la capitolul culinar, mai e de menţionat şi mirosul de cimbru de la sarmale, de asemenea delicios.

Piaţa. E poate un pic ciudat să zic că-mi place mirosul de piaţă, însă când eram mică îmi amintesc cu mare drag cum cu cateva zile înainte de Crăciun mă trezeam de dimineaţă ca să merg cu tata la cumpărat brad şi tot felul de bunătăţi pentru perioada sărbătorilor. Continue reading →

Amintiri din copilăria mea: cărţi şi reviste

25 Replies

Weekendul trecut am poposit pe la Tulcea („acasă B”), prilej cu care am făcut puţină ordine în sertarele cu amintiri. În dulapuri şi cutii uitate am dat peste tot felul de cărţi, caiete, suveniruri, jurnale şi jucării. Din teancul de cărţi şi reviste mi-au atras atenţie câteva, uitate într-un colţ al amintirilor din copilărie, care mi-au stârnit un zâmbet.

revista PIF

În primul rând au fost PIF-urile, unele moştenite, altele cumpărate ulterior. Am renunţat însă destul de repede la ele şi m-am reprofilat pe reviste româneşti, care începuseră să apară de curând (asta prin anii 90).

Continue reading →

Ce-ţi şopteşte copilul din tine?

5 Replies

copilarieCopilăria reprezintă o sursă inepuizabilă de aventuri şi boacăne care, rememorate la întâlniri cu prietenii, stârnesc hohote de râs chiar după ani buni. Aproape că nu ne vine să credem ce zvăpăiaţi şi fără griji eram odată, cât de liber ne manifestam şi cum a trecut vremea.

Un copil este mereu cu ochii larg deschişi, curios, gata să cunoască lumea. Spune pe loc ce crede, într-un exerciţiu extrem de sinceritate, fără a-i menaja pe ceilalţi. Găseşte răspunsuri la întrebările cele mai dificile, care ar pune pe gânduri chiar şi un adult. Când nu ştie ceva, nu se sfieşte să întrebe, fără să se ruşineze de lipsa sa de cunoaştere, dar afişând o dorinţă sinceră şi puternică de a afla. Este mereu dispus să încerce, chiar dacă e posibil să nu reuşească. Cade, plânge puţin, dar apoi se ridică şi continuă să exploreze lumea ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Continue reading →