Category Archives: Sufleţel

Weekend cu delicatese şi voie bună

Weekendul trecut a stat sub semnul delicateselor. N-am mai trăit de mult o sâmbătă atât de plină de momente simple şi frumoase, presărată cu tot felul de lucruşoare mici, aparent nesemnificative, dar care mi-au alintat sufletul. Am petrecut o zi delicioasă, cu multe răsfăţuri culinare, culori, plimbare sub soarele timid şi companii plăcute.

Am început dimineaţa cu un ceai bun, ceva scris, apoi am pregătit salata de năut pentru prânzul de la Tea, din cadrul The Big Lunch, fondurile donate fiind direcţionate către Decât O Revistă. Pentru că vremea n-a ţinut cu noi, n-am mai plecat la grădina de la Corbi, ci am prânzit în bucătăria cozy a Teei. Mâncarea ne-a adus împreună: 5 fete/feţe vesele în jurul unei mese cu buline şi poveşti. Am avut în meniu goodies pregătite cu mâinile noastre (sau de cofetărie, în unele cazuri :D), relaxare, o mini-şezătoare şi o plimbare în parc.

the-big-lunch-bunatati Continue reading

5 lecţii pe care mi-ar fi plăcut să le învăţ în liceu

Astăzi sună din nou clopoţelul! Chiar dacă şcoala am terminat-o acum un număr de ani, agitaţia din presă şi de pe stradă mă face să-mi amintesc în fiecare toamnă de momentele din liceu. 4 ani frumoşi, finalizaţi cu un examen de bac. Apoi facultatea. Apoi ceva orbecăit pe drumurile carierei. Un mare blank.

amintiri-din-liceuNu cred că am fost singura un pic nehotărâtă asupra viitorului meu profesional. Mi-a plăcut să învăţ cam de toate şi mi-a fost greu să mă decid. Acum ştiu că pe lângă română, istorie sau filosofie mi-ar fi fost de folos să învăţ mai multe lecţii pentru viaţă. La unele se pare că am lipsit ori am fost neatentă. Sau poate că nu au fost predate.

Nu-ţi fie teamă să greşeşti!

În primul rând, mi-aş fi dorit să fiu încurajată să greşesc mai mult. Da, sună cam ciudat să vrei să greşeşti, când toată lumea este avidă de perfecţiune şi vânează un 10 rotund plus reuşite pe toată linia. Însă greşelile sunt calea de a evolua, de a fi mai bun, sunt inevitabile până a ajunge la performanţă. Şi nu e nimic rău în asta! Este ok să greşeşti, să pui întrebări pe care unii le consideră stupide, să dai rateuri sau să pici probe. Greşelile îţi dau posibilitatea să creşti, de asta nu ar trebui stigmatizate, ci respectate şi tratate ca o lecţie, nu un motiv de pedeapsă. Mi-aş fi dorit să nu mă tem de greşeli, ci să învăţ din ele. Continue reading

Jurnal de weekend slow şi creativitate la iarbă verde

Weekendul trecut a stat sub semnul relaxării şi al lenei. După o porţie de alergare, pentru energizare, apoi ceva curăţenie, am încetinit ritmul şi m-am dedat la activităţi mai asortate cu finalul de săptămână. Am mai şi lucrat printre picături, ce-i drept, însă am făcut şi chestii pentru sufleţel, să-mi ajungă pentru toată săptămâna asta.

creative est gradina botanica relaxare in hamac cu carte

Am început amalgamul de răsfăţuri încercând un ceai bun de la d’Oro Tea din multele sortimente primite, care îşi aşteaptă nerăbdătoare rândul la testare. Verdictul: cocos şi migdale e o combinaţie pe cinste! Continue reading

Te enervezi din orice?

Într-o vreme, mă enervam incredibil când cineva întârzia, mai ales neanunţat. După ce, într-un final, persoana în cauză apărea, îmi manifestam iritarea în modul cel mai… sincer. Mi-am dat seama, în timp, că deşi eu mă consumam şi eram prost dispusă pentru tot restul zilei, oamenii întârziau oricum. Plus că nu ştiu de ce, dar am senzaţia că izbucnirile mele nu făceau decât să încurajeze lipsa de punctualitate… Aşa că am luat măsuri.

A întârzia mi se pare în continuare o lipsă de respect. Dar s-a schimbat ceva: nu mă mai enervez dacă cineva întârzie şi îmi păstrez calmul.

apus-de-soare-pe-plaja

Nu, nu m-am transformat într-un călugăr zen 😛 Nici nu intenţionez. Desigur că mai am momente în care mă manifest nu tocmai prietenos, însă per total am o reacţie mai relaxată faţă de atitudinile care altă dată mă făceau să-mi ies din pepeni. Şi mi-am dat seama că mă simt mai bine aşa.

De multe ori, furia este declanşată de pierderea controlului. Atunci când atitudinea celorlalţi oameni nu coincide cu aşteptările noastre, parcă se dezlănţuie un uragan.

Ne manifestăm iritarea şi le cerem direct socoteală sau închidem enervarea în noi, lăsând-o să ne macine, în timp ce afişăm o faţă acră. Sună cunoscut? Am încercat ambele variante şi am ajuns la concluzia că sunt la fel de ineficiente. Continue reading

Decor pentru birou din cărţi poştale

Îmi place să trimit şi să primesc cărţi poştale, aşa că de fiecare dată când plec pe undeva îmi fac provizii serioase cu vederi de trimis prietenilor (nu tututor, desigur, nu fac spam :P). La rândul meu, am ocazia ca din când în când să găsesc în cutia poştală câte o surpriză plăcută: o scrisoare sau o vedere colorată.

În ultimii ani am strâns ceva cărţi poştale care-mi sunt dragi, aşa că m-am gândit să profit de ele şi să decorez un pic camera. Iniţial, le-am pus pe un şnur prins orizontal, însă le-am reorganizat pentru că “sistemul” nu era foarte stabil 😀 Acum le-am pus pe verticală şi îmi însoţesc orele de lucru la biroul de acasă, unde îmi petrec mare parte a timpului. Îmi ridic privirea, le văd şi îmi vine să-mi fac noi planuri de vacanţă.

carti-postale

Continue reading

5 experienţe de încercat vara asta

Pentru că vara ne gâdilă deja entuziasmul, iar pofta de vacanţă e dată la maxim, îţi propun câteva experienţe care să-ţi aducă zâmbetul pe buze, indiferent cât de aproape sau de departe îţi este concediul:

Savurează un ceai rece

Pentru multe persoane, ceaiul se bea doar cald, fiind asociat cu răcelile, ierburile amare şi zilele friguroase de iarnă. Ei bine, află că ceaiul este deosebit de gustos şi rece, într-o combinaţie minunată pentru vară. Şi nu mă refer la ice-tea-ul din supermarketuri, plin de zahăr, ci de infuziile de fructe, plante şi flori din care îţi poţi face chiar tu acasă un ceai rece perfect, adăugând cuburi jucăuşe de gheaţă şi fructe proaspete pentru culoare.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Continue reading

Filosofie de pisică

Dacă aş putea să mă transpun într-un animal, mi-ar plăcea să am trăsăturile unei pisici.

pisic-la-Brukenthal

Pentru că este un animăluţ independent, care ştie să se descurce pe stradă, însă nu abuzează de agresivitate, ci se bazează pe instinct şi pe agerime. Nu prea îşi bagă în seamă stăpânul, dar se alintă când vrea să fie mângâiată. Ţi se bagă pe sub piele, însă nu supusă, ci mândră şi senzuală. Se caţără cu abilitate prin copaci folosindu-se de gheruţele ascuţite, sare peste garduri, se strecoară cu uşurinţă prin găuri şi spaţii înguste, mlădiindu-şi corpul elastic. Îi place să exploreze şi se avântă în tot felul de aventuri, dar cade mereu în picioare. Şi o ia de la capăt, că doar are şapte vieţi.

Dar mai este şi partea „soft”: dincolo de a fi neastâmpărată, este o fiinţă care ştie să se relaxeze. Continue reading