Category Archives: Sufleţel

Cel mai valoros cadou de Crăciun

…este un lucru ce se găseşte tot mai rar, după care toţi tânijm, dar ne scapă printre degete. Îl pierdem printre minutele petrecute butonând televizorul, pe wall-ul de pe Facebook sau prin cine ştie ce activitate intensă, care nu ne aduce mulţumire, dar ne anesteziază sau ne gâdilă orgoliul.

Valoarea îi creşte şi mai mult cu ocazia sărbătorilor de iarnă, când se apropie un nou an şi parcă am vrea să înghesuim în aceste ultime zile toate lucrurile pe care ni le-am propus să le facem în restul anului şi n-am reuşit. Se adună o grămadă de chestii de rezolvat, de cumpărat brad, cadouri, mâncare… Facem cumpărături cu frenezie, de parcă se apropie sfârşitul lumii şi magazinele n-ar fi deschise în fiecare zi.

Cel mai preţios cadou este TIMPUL.

De Crăciun, acordă-ţi timp să te bucuri. De familie, de prieteni, de brad, de cadouri, de luminiţe. De toate lucrurile bune care ţi se întâmplă. Continue reading

10 momente de fericire în 2014

Mai sunt 10 zile până se termină anul, dar deja am început să mă gândesc la cele mai plăcute momente prin care am trecut în 2014 şi la cum le-am trăit. Mi-am dorit să fac o retrospectivă din perspectivă proprie, aşa că am scris câteva dintre experienţele minunate de anul acesta, pentru care sunt recunoscătoare. copac-inflorit

Până acum, nu am reuşit să evaluez niciun an prin comparaţie cu cel anterior, adică să spun că a fost mai bun sau mai rău. Dacă ar trebui, totuşi, să dau o etichetă pentru 2014, pot să spun că a fost anul schimbărilor. În bine, aş îndrăzni să zic. O să vedeţi şi de ce.

  1. Deşi îmi formasem obiceiul de a ieşi la alergat încă de anul trecut, în 2014 am reuşit să mă ţin constant de alergările de dimineaţă. Am devenit mai matinală, am reuşit să-mi organizez programul în aşa fel încât să am timp de antrenamente, dar şi de muncă. Erau momentele mele preferate din zi, de „eu cu mine”, pe care nu cred că are cum să le întreacă vreo tehnică de meditaţie sau relaxare. Mi-am îmbogăţit garderoba cu ceva îmbrăcăminte pentru alergarea de toamnă-iarnă, ca să nu fac pauză de parc nici pe timp rece (mă îngrozeşte ideea de a alerga pe bandă, la sală…). Până acum, vremea m-a ajutat, căci n-a fost prea frig, să vedem următoarele săptămâni cum va fi.

Continue reading

Gesturi mici şi orez cu lapte

Gesturile cele mai frumoase sunt cele pe care le faci în tăcere, dar al căror ecou atinge inimile celorlalţi. Sunt gesturile despre care nu auzi vorbindu-se la televizor, pe net sau în revistele de scandal, dar care aduc o adiere proaspătă în viaţa ta şi a celorlalţi. Nu au nimic spectaculos în sine şi nu produc revoluţii, dar fără ele viaţa ar fi mai searbădă. Se aseamănă condimentelor. Poţi să trăieşti fără ele, dar dacă le foloseşti bine, mâncarea devine mult mai gustoasă.

do small things with great love  gesturi mici si orez cu lapte

Gesturile mici sunt ca un praf de scorţişoară în orezul cu lapte: îi dau acea dulce aromă de confort fără de care desertul nu ar fi atât de special. Deşi mărunte, ele fac ca fiecare linguriţă de viaţă să fie mai savuroasă şi să capete înţelesuri noi.

Dacă te sperie schimbările, încurajează-te cu gesturi mici. Dacă îţi lipseşte curajul de a vorbi, exprimă-te cu ajutorul gesturilor. Continue reading

Despre mine şi preferinţele mele în materie de cadouri

Pentru că se apropie sărbătorile de iarnă, apoi ziua mea :D, m-am gândit să scriu un articol mai personal, despre gusturile mele, fiindcă ştiu că uneori e greu să găseşti cadoul potrivit. Voi include atât lucruri concrete, cât şi chestii mai generale – cine ştie, poate chiar inspir şi pe alţii care au nevoie de o idee de cadou, nu doar pe prietenii mei.

cadouri-belle-boutiqueAcest articol cuprinde doar sugestii şi nu îşi propune să oblige pe nimeni la nimic. Lista e în actualizare şi a fost scrisă în avion, în drum spre Paris, cu creionul pe hârtie, când am avut tot timpul din lume să visez cu ochii deschişi.

Sunt convinsă că există nenumărate alte cadouri care nu se află pe listă, dar pe care aş fi încântată să le primesc. Aşadar, dragii mei prieteni&colegi, simţiţi-vă în continuare liberi să fiţi creativi şi să-mi faceţi surprize 😉

Un cadou uşor de luat, cu care nu ai cum să dai greş, este Continue reading

Cel mai fain loc din Bucureşti: Seneca AntiCafe

După aproape 10 ani de stat în Bucureşti şi zeci de locuri speciale descoperite, am dat peste unul care de la prima vizită a ajuns în top, direct pe prima poziţie: Seneca AntiCafe. Am fost tare încântată de prezentarea citită pe net, aşa că i-am făcut o vizită la scurt timp după deschidere. Ideea, deign-ul, gazdele, cărţile, ceaiurile – toate creează o lume confortabilă şi primitoare, unde te simţi ca acasă.

seneca-anticafe-bucuresti luna-seneca-anticafe

Locul mi-a plăcut de cum am intrat, căci m-a copleşit o senzaţie de bine, amestecată cu o curiozitate febrilă de a explora fiecare colţişor. N-am avut stare, am studiat şi mângâiat toate obiectele întâlnite în cale, minunându-mă de fiecare centimetru pătrat de creativitate şi am făcut fotografii peste fotografii. O singură cameră imensă este împărţită în mai multe spaţii aranjate uşor diferit, dar parte din aceeaşi poveste, cu drag de bun gust, de cărţi şi dichis. Continue reading

Un altfel de detox

În ultimii ani, se pare că a apărut o nouă modă în materie de alimentaţie: curele de detoxifiere pe bază de sucuri, care îţi purifică organismul şi elimină toxinele. Mai ales primăvara, când nevoia de a face curăţenie se resimte şi în organism, nu doar în casă, revistele şi site-urile sunt doldora de astfel de sfaturi care îţi promit mai multă energie şi mai puţine kilograme.

gradina OAR bucuresti

Ei bine, acum este toamnă, sezonul asteniilor pentru unii, aşa că dacă vreţi să luptaţi împotriva tristeţii sau a lipsei de chef, eu vă propun o altfel de dietă: „detoxifierea” inimii, o cură în 7 zile, de urmat cât mai des: Continue reading

Munchen văzut de la înălţime – 4 panorame de neratat

Data trecută când am vizitat Munchenul nu eram cuprinsă de febra panoramelor, aşa că am rămas cu picioarele pe pământ. Acum însă nu am ratat ocazia de a admira oraşul de la înălţimea unor turnuri celebre.

La câteva ore după ce am aterizat la Munchen, m-am îndreptat spre centrul vechi, în Marienplatz, pentru a-mi îndeplini dorinţa de a mă urca în două dintre clădirile-simbol ale oraşului.

Primăria Nouă

Prima pe listă a fost Primăria Nouă, cu faţada ei gotică şi turnuleţele croşetate în piatră. După ce am făcut câţiva paşi în curtea interioară, aflată parcă departe de agitaţia din Marienplatz, am căutat locul de acces spre turn. Nu a fost deloc greu să-l găsesc, mai ales că în faţa mea erau şi alte persoane cu aceeaşi „destinaţie”. Biletul a costat 2,50 euro. Deşi eram pregătită să urc multe scări, n-a fost nevoie, deoarece în turnul primăriei se ajunge cu un lift. Aşadar, în scurt timp am ieşit pe terasa bătută de vânt din cel mai înalt turn al clădirii, de unde am privit nerăbdătoare în jur.

primaria-noua-munchen Continue reading

Galeria Artfooly, o felie delicioasă de artă în Bucureşti

Săptămâna trecută am avut parte de o surpriză dulce: Anca mi-a trimis o invitaţie inedită la deschiderea Galeriei de Artă Artfoolyo prăjiturică simpatică, personalizată special pentru această ocazie. Mi-au plăcut mult numele şi logo-ul năstruşnic, diferite de imaginea pe care o aveam eu despre galeriile de artă.

 invitatie-vernisaj-artfooly

După ce am savurat invitaţia, la propriu şi la figurat :D, mi-am notat în agendă evenimentul, iar miercuri, pe 8 octombrie, m-am îndreptat spre Palatul Ştirbei de pe Calea Victoriei, unde se află galeria, alături de Ioana.

Galeria Artfooly a fost inaugurată prin vernisajul expoziţiei de pictură şi sculptură „Tango Diagonal au chocolat”, cu lucrări ale artiştilor plastici Arina Gheorghiţă şi Cristian Orza. Continue reading

„Bucharest Today” – Bucureştiul prin ochii unui fotograf japonez

Marţi, pe o zi cu ploaie, mi-am făcut curaj şi am ieşit din casă, în compania umbrelei, pentru a respira un pic de aer proaspăt de toamnă. De obicei, când plouă, îmi place să lenevesc în casă, însă de data asta de-abia aşteptam să ies, după câteva ore de muncă neîntreruptă.

Sub picăturile de ploaie, toate culorile oraşului parcă prind viaţă, mai ales vegetaţia, iar aroma de toamnă se simte din ce în ce mai puternic. Trotuarele sunt pustii, iar peisajul urban se transformă într-un cadru romantic, unde cenuşiul blocurilor pare desprins dintr-un film vechi.

De la Victoriei, mi-am îndreptat paşii spre Galeria IX, pe bulevardul Aviatorilor, nr. 9, pentru a vizita expoziţia de fotografie „Bucharest Today” a lui Tomo Minoda. Tomo este un fotograf japonez care locuieşte în Bucureşti de ceva vreme şi care suprinde cadre inedite din oraş în nuanţe alb-negru. Am avut ocazia să stau de vorbă cu el despre pasiunea lui, fotografia, şi am admirat lucrările sale, bucăţi autentice de viaţă cotidiană surprinse pe străzile din Bucureşti. Tomo consideră că termenul care descrie cel mai bine capitala este „haos”; fotografiile lui reuşesc să surprindă frânturi din acest puzzle complicat, ameţitor, însă care dă naştere unor adevărate tablouri pline de armonie.

galeria-IX Continue reading

Primul meu maraton – povestea

La momentul la care scriu aceste rânduri, euforia primului maraton e încă prezentă, cu tot cu energia de rigoare. Încă nu-mi vine să cred că am alergat 42 de kilometri! Sau, mai bine zis, nu-mi vine să cred că mă simt atât de bine după distanţa asta şi că sunt cu genunchii întregi şi zâmbetul larg pe buze!

După experienţa primului semimaraton de anul trecut, tot la Bucharest International Marathon, mi-am propus să cresc distanţa şi am ţintit spre celebrii 42 km. Discret, în sensul că nu am anunţat prea mulţi oameni de intenţia mea – nu mă întrebaţi de ce, pur şi simplu aşa am simţit… probabil că nu-mi place să simt presiunea celorlalţi şi prefer să fiu doar eu cu emoţiile mele. Îmi doresc ca de la anul să schimb chestia asta.

După aproape un an de ture infinite prin IOR, de data asta m-am bucurat de o cursă dublă prin centrul Bucureştiului, cu atmosfera frumoasă a evenimentului, compania alergătorilor şi încurajările celor de pe margine.

Bucharest International Marathon 2014 - primul maraton

Dar să începem cu începutul. De dimineaţă, mi-am dat seama că nu am stare. După ce s-a luminat puţin, am văzut că apărea, timid, soarele şi am ştiut că va fi o zi perfectă pentru alergat. Şi chiar aşa a fost. Am plecat de la 8 de acasă şi am ajuns la Unirii cu metroul, 20 de minute mai târziu. Am trecut pe la toaleta de la metrou (tips&tricks: e mereu liberă, faţă de toaletele ecologice din Piaţa Constituţiei, unde se face o coadă imensă), apoi m-am îndreptat spre “locul faptei”. Şi lucrurile au început să se precipite. Pe la vreo 9 fără 10 minute căutam, încă, garderoba, iar apoi culoarul de start. Am nimerit iniţial la cursa populară :D, dar am sărit la timp gardul spre zona de semi şi maraton. N-am apucat să mă dezmeticesc, că deja se dăduse startul. Continue reading