Category Archives: Ceai

Artă într-o cană cu apă: ceaiul care înfloreşte

Unul dintre cele mai frumoase cadouri primite cu ocazia Crăciunului a fost un minunat ceai înfloritor, pe care de-abia acum mi-am făcut curaj să-l încerc.

ceai-infloritor-orrla-blooming-tea-angel-loveCeaiul care înfloreşte („blooming tea”) este o adevărată bijuterie: un boboc creat manual din frunze de ceai şi alte plante, pus în apă caldă, se desface şi scoate la iveală o floare. E un spectacol să urmăreşti cum, încet-încet, floarea prinde contur şi se eliberează din „cuib”.

Mai băusem o dată un ceai înfloritor, la un restaurant din Braşov. De data aceasta, am avut ocazia să mă bucur de ceaiul-minune acasă la mine, în linişte. Este de preferat ca infuzia să aibă loc într-un ceainic transparent, dar cum n-am avut, am folosit o cană obişnuită de sticlă transparentă. Am scufundat bobocul în apa caldă, nu foarte fierbinte, şi am privit cu încântare minunea:

Continue reading

Il Villaggio dei Popoli, magazin fair-trade în Florenţa

Colindând străzile Florenţei, în căutarea sinagogii care se încăpăţâna să se joace de-a v-aţi ascunselea cu noi, am dat întâmplător peste un magazin fair-trade, Il Villaggio dei Popoli (Satul Popoarelor).

magazin-fair-trade-in-florenta

Numele i se potriveşte de minune, pentru că aici găsiţi produse din toate colţurile lumii, unele dintre ele bio, promovând comerţul echitabil.

Continue reading

Ceaiul în lume – curiozităţi

  • Ceremonia ceaiului este asociată de cele mai multe ori cu Japonia, care a adus-o la rang de adevărată artă, însă cei care au descoperit beneficiile acestei băuturi au fost chinezii, aproximativ prin anul 2.700 î. Hr., potrivit legendei. Spre deosebire de ceremonia japoneză a ceaiului, cea chineză durează mai puţin, deoarece în acest caz accentul se pune pe savurarea băuturii.
  • Ceremonia ceaiului Kung Fu, o specialitate din provincia chineză Fukien, presupune gesturi rafinate şi graţioase, dar precise. Durata sa este scurtă: de la fierberea apei până la servirea primei ceşti de ceai nu trec mai mult de 10 minute, iar cei cu experienţă în prepararea ceaiului fac aceste  în doar 5 minute.

cescuta-cu-ceai-infinitea

  • Când China a început să exporte ceai, cuvântul folosit pentru ceai, „ch’a”, a fost preluat de mai multe ţări. Asfel, portughezii l-au adoptat ca atare, „ch’a”, ruşii l-au numit „ceai”, hinduşii şi perşii îl pronunţau „cha”, arabii îi spuneau „shai”, iar turcii „chay”. Însă în dialectul din Fukien, cuvântul pentru ceai este „te”, iar negustorii străini care făceau comerţ în portul X’iamen din această zonă au preluat această variantă. De aceea, englezii numesc ceaiul „tea”, olandezii şi nemţii – „tee”, francezii „thé”, iar italienii, spaniolii, danezii, norvegienii şi suedezii folosesc cuvântul „te”.

Continue reading

Yogi Tea: frumuseţea stă în detalii

Se spune că detaliile fac totul. Când vine vorba de ceai, pe lângă gust, îmi face plăcere să cunosc şi povestea din spatele lui.

Despre Yogi Tea am citit acum ceva vreme într-un articol scris de Raluca, iar pozele şi descrierea îmbietoare m-au făcut să-mi doresc să gust din acest ceai deosebit. După câteva luni bune, am reuşit în sfârşit să-mi concretizez dorinţa şi mi-am cumpărat o cutie de Yogi. Am stat mult timp în faţa raturilor cu ceaiuri de la Ki-Life, am mirosit pliculeţe, am citit ingrediente, pentru că îmi propusesem să iau o singură cutie. Iniţial mă gândeam la un Choco Chili, dar până la urmă am ales alt sortiment interesant: Jamaica Spices.

yogi-tea-jamaica

Continue reading

Zâmbete de februarie

Deşi scurtă, februarie a fost o lună frumoasă. Puţin capricioasă, schimbătoare şi nehotărâtă, dar frumoasă.

Câteva mici plăceri care mi-au înseninat sufletul şi zilele:

Am primit o vedere romantică din Veneţia, care mi-a trezit dorul de ducă…

vedere-venetia

La Schimb de cărţi am împrumutat o carte pe care n-am putut s-o las din mână, m-a captivat şi m-a impresionat: „Un viitor stralucit”, despre viaţa unei femei fugite din România comunistă în SUA şi despre relaţia cu fiul, soţul şi nora ei. Şiii, la concursul de la SdC am câştigat “Hobbitul” 😀 (pe care încă n-am apucat s-o citesc)

carte-un-viitor-stralucit

Continue reading

Plante aromatice – cultivare, gastronomie, cosmetică, efecte terapeutice

plante-aromaticeAnul trecut pe vremea asta am avut o tentativă de a-mi face o mini-grădină cu plante aromatice pe balcon. Vroiam să plantez muşeţel, mentă, busuioc şi alte asemenea. Nu ştiu dacă a fost din cauza lipsei mele de cunoştinţe şi atenţie, a vremii sau a destinului potrivnic :D, dar încercarea a fost un eşec total. Au apărut doar câteva frunzuliţe care s-au uscat foarte repede.

Primăvara asta am de gând să repet experienţa, aşa că mi-am propus să mă documentez puţin despre cum se îngrijesc plantele, ca să nu mai am surprize neplăcute. Campania vALLuntar a picat la ţanc şi nu am stat prea mult pe gânduri să aleg cartea „Plante aromatice”, un ghid despre cum se cresc şi se folosesc aceste minunate verdeţuri.

Cartea cuprinde 70 de plante aromatice, iar pentru fiecare sunt date informaţii despre origini, caracteristici, zonă de creştere, cultivare, recoltare, utilizare şi precauţii. Descrierile sunt însoţite de imagini cu planta respectivă, plus reţete pentru prepararea unor mâncăruri sau băuturi.

Am rămas uimită de câte plante comestibile există, plante de care nu am auzit până acum sau am auzit, dar nu le-am încercat niciodată. Cartea mi-a trezit curiozitatea pentru gustat şi alte plante decât cele clasice, gen busuioc, pătrunjel, tarhon, rozmarin (descrise şi ele în ghid). Am aflat că nalba poate fi folosită atât la ceaiuri, cât şi la salate. Angelica, cresonul, lingurica, iarba lămâioasă, iarba mare, cătuşnica, luminiţa de seară, colţunaşii, sorbestreaua de salată – sunt doar câteva din plantele de a căror existenţă nu ştiam, dar care au multiple utilizări, atât în bucătărie, cât şi în scopuri medicinale sau ca produse cosmetice.

Nu cred că toate se cultivă la noi, dar cu siguranţă o să fiu mai atentă la verdeţuri şi ierburi când voi merge la piaţă. Şi sper ca anul ăsta să reuşesc să cultiv pe balcon măcar câteva plante de bază 🙂

Continue reading

Bunătăţi din Istanbul

Gurmanzii au de lucru la Istanbul. Bucătăria turcească este un obiectiv turistic în sine, cu mâncăruri pentru toate gusturile şi buzunarele.

dulcegarii-in-istanbul

Nu mică mi-a fost mirarea să constat că la Istanbul kebap-ul este de cel puţin 2 ori mai mic decât pe la noi şi seamănă mai mult cu o clătită. Diferă nu doar mărimea, ci şi umplutura şi textura lipiilor – mai subţiri şi fragede. Pe lângă carnea de miel sau pui, kebapul turcesc mai conţine doar cartofi prăjiţi şi un mix de varză şi morcovi, fără sosuri. Preţul variază; în centrul Istanbulului un kebap poate fi cumpărat şi cu 7-8 lire turceşti (LT).

kebap-in-istanbul

În restaurante se pot servi platouri tradiţionale de tot felul, care îmbină carnea cu legumele. Preferatul meu a fost un mix cu carne de miel, pui, mici şi chiftele, ciuperci, roşii, ardei şi vinete coapte, plus cuşcuş şi smântână. Carnea a fost foarte fragedă, preparată la gratar cu condimente, iar legumele perfecte. Continue reading

Ceai de ghimbir împotriva răcelii

Iarna se pregăteşte încet să-şi facă apariţia şi deja aud în jurul meu, online şi offline, omuleţi care se plâng că au răcit. Cu vremea asta capricioasă nici nu-i de mirare.

Primul lucru pe care îl recomand când vine vorba de răceală este ceaiul (infuzia) de ghimbir. Are un gust uşor iute şi revigorant, care te trezeşte din amorţeală, îţi dă energie şi te pune pe picioare într-o clipă. Eu îl beau de obicei preventiv, când simt că se apropie o răceală, dar este foarte de ajutor şi în caz că deja aţi răcit.

ceai de ghimbir

De la planta de ghimbir se foloseşte rizomul, adică partea aceea rădăcinoasă şi contorsionată; o găsiţi sub formă de praf sau ca atare. Vă recomand a doua variantă, la Mega Image de exemplu costă vreo 3,5 lei caserola, iar în hipermarketuri am văzut şi la kilogram.

Ca să preparăm ceaiul, ghimbirul se curăţă de coajă, se taie în feliuţe sau se dă pe răzătoare şi se lasă la infuzat în apă fiartă câteva minute. Apoi se savurează, eventual acompaniat de puţină miere. În ceaiul de ghimbir prefer să pun şi muşeţel sau un ceai de fructe, simplu mi se pare că are gust doar de apă picantă 😛 Scorţişoara e o altă combinaţie potrivită, care amplifică aroma de iarnă.

Continue reading