Tag Archives: curse de alergare

Jurnal de cursă: Maratonul Internaţional Cluj 2016

maratonul-international-cluj-2016Participarea la Maratonul Internaţional Cluj a fost una din marile mele dorinţe pe 2016, pentru că anul trecut auzisem numai lucruri bune despre acest eveniment. Ca niciodată, m-am înscris cu câteva luni înainte şi am plătit taxa minimă, în tot acest timp fiind nerăbdătoare atât să particip la cursă, cât şi să revăd Clujul meu drag.

De cazare m-am ocupat destul de târziu, dar am reuşit să găsesc totuşi un loc la Hotel Sport, aflat vizavi de Cluj Arena, locul startului. Un hotel cu aspect comunist, mobilă în stil vechi şi decoruri expirate, dar curat şi confortabil. A fost o alegere inspirată având în vedere apropierea de start, n-am mai avut nevoie să las bagaje la garderobă în ziua cursei.

Kitul  Continue reading

13 idei ca să te bucuri mai mult de o cursă de alergare

Sezonul alergărilor s-a deschis şi prinde viteză! În toată ţara se organizează o mulţime de curse, pe distanţe şi trasee variate, cu provocări gata să te scoată din zona de confort. La ele se adună şi competiţiile din afară, care sunt o ocazie grozavă de a combina vacanţa cu alergatul.

13 idei ca sa te bucuri mai mult de cursele de alergareNu ştiu voi cum sunteţi, însă pentru mine participarea la o cursă de alergare e un motiv de entuziasm, bucurie şi, bineînţeles, emoţii. Sunt destul de rezervată înainte de start – ba chiar serioasă -, dar apoi mă relaxez şi savurez (aproape) fiecare kilometru. Şi mai ales endorfinele de la final. Aleg să particip la curse oficiale tocmai pentru atmosferă, pentru a mă bucura alături de alţii de mişcare şi pentru a fi mai motivată să alerg cât pot de bine. Obiectivul meu principal e să termin cursa sănătoasă, fără accidentări, dar nu mă supăr dacă scot şi un timp bun 😛

Aşadar, dacă şi tu participi la curse nu (doar) pentru PB-uri sau performanţă, ci mai ales pentru valurile de plăcere, uite câteva idei ca să apreciezi mai mult evenimentele oficiale de alergare şi să te bucuri de ce se întâmplă acolo. Poţi să: Continue reading

1 Decembrie cu alergare şi sarmale. Cum a fost la Maratonul Reîntregirii Neamului Românesc 2015

Am rămas datoare cu povestea despre semimaratonul la care am participat în prima zi de iarnă 🙂

De 1 Decembrie de obicei nu am un program special. Mă bucur că e zi liberă, dar nu merg la parade, defilări sau alte evenimente unde aglomeraţia e factorul comun. Singurul 1 Decembrie pe care-l ţin bine minte e ăla în care o bancă a inaugurat un brad uriaş la Unirii şi TOT Bucureştiul s-a înghesuit să-l vadă. Dar nu despre asta vreau să scriu acum.

semimaraton-IOR-1-decembrie-2015Anul acesta (2015) am sărbătorit 1 Decembrie printr-o alergare pe cinste: 21 km la Maratonul Reîntregirii Neamului Românesc. Iniţial mă bătea gândul să mă bag chiar la proba de maraton, dar până la urmă am ales semi-ul şi zic că a fost o idee bună. După personal best-ul de la Verona mi-am dorit să fie o alergare maxim de relaxată şi fără vreun target, mai ales că urma să se desfăşoare în parcul “meu” IOR.

Taxa de înscriere a fost de 60 de lei; exista şi opţiunea de 90 lei, având inclusă în plus o bluză de alergare. Mi s-a părut o idee bună această departajare, pentru cei care şi-ar fi dorit să participe, dar nu ţineau neapărat să primească şi tricou. Eu nu am stat pe gânduri să aleg varianta a doua, însă am cam regretat, pentru că S-ul era unul enorm, cu mânecile foarte lungi (sau sunt eu prea mică, poate? :P). În fine, merge purtat iarna pe sub geacă, deci nu e aşa grav. În rest, kit-ul a fost foarte generos; mi-a plăcut tare mult ideea cu fotografia de după, pe care am primit-o printată, pe loc, iar sarmalele cu mămăliguţă şi bombonica raw au fost delicioase. Continue reading

Jurnal de cursă: PB la Maratonul de la Verona

De ce Verona ca destinaţie pentru vacanţă? În cazul meu, răspunsul a fost simplu şi nu are treabă cu Romeo şi Julieta: ca să alerg la (încă) un maraton. La asta se adaugă şi dorinţa de a vedea Italia din nou, după vreo 2 ani în care am ratat-o ca destinaţie de concediu.

maratonul-de-la-verona-2015-medalie

Povestea a început prin vară, când am aflat că Maratonul de la Bucureşti se va suprapune cu un alt eveniment la care voiam să ajung. Am început atunci să-mi pregăresc revanşa în ale alergării. Mi-am pus pe wishlist cele câteva condiţii – maraton în Italia, într-o destinaţie accesibilă ca preţ şi locaţie (adică să existe zboruri low-cost măcar spre un oraş din apropiere). Am căutat şi-am căutat, iar cea mai potrivită cursă mi s-a părut a fi Maratona di Verona, de pe 15 noiembrie. A ieşit deci una bucată vacanţă formată din 4 zile la Verona + 5 zile la Bologna, aşa, de „recuperare” (dacă tot aveam să ajung prin zonă, mi-am zis să revăd pe îndelete oraşul roşcat, care mi-a fost atât de drag la prima vizită). Continue reading

Cindrel ÎnAlergare 2015 – prima mea cursă de alergare montană

Pe lângă endorfine şi limite depăşite, alergarea mi-a dat ocazia să experimentez o grămadă de senzaţii incitante, savurate trup şi suflet. Weekendul trecut am trăit o aventură în mişcare la cote înalte: mi-am făcut iniţierea în cursele montane la Cindrel ÎnAlergare (Păltiniş, judeţul Sibiu).

cindrel-in-alergare-2015-medalie-si-tricou

Anul ăsta am început să aud tot mai des în jurul meu despre mirajul competiţiilor de trail, care combină verdeaţa, sălbăticia şi aerul curat de munte cu entuziasmul alergării. Tânjeam de multă vreme după o alergare la munte, însă nu-mi făceam curaj să mă înham la o astfel de cursă, având în vedere că până acum am alergat exclusiv pe plat. În plus, mi se părea complicat să ajung în locurile cu pricina, având în vedere că nu am maşină. La asta se adaugă şi echipamentul special de alergare montană, pe care, din nou, nu-l aveam. Continue reading

Maratonul Internaţional Braşov, prima ediţie – jurnal de cursă

Când mi-am propus să alerg un maraton (42 km), am zis că o să-mi fac pofta şi după – gata, revin la distanţe mai scurte. Ei bine, aşa cum am înţeles că se întâmplă de obicei în astfel de cazuri, după terminarea primului maraton am ştiut că acesta va fi doar începutul.

Aşadar, după ce în octombrie 2014 am bifat primii mei 42 km în 4 ore şi 11 minute, acum a venit rândul maratonului nr. 2. S-a întâmplat mai devreme decât îl plănuisem iniţial şi am ezitat dacă să risc o participare sau nu, pentru că anul ăsta nu prea făcusem alergări lungi. Însă după Semimaratonul de la Bucureşti din mai, unde am reuşit să scot un timp de mai puţin de 2 ore, mi-am luat inima-n dinţi şi m-am înscris la Maratonul Internaţional de la Braşov, maraton de şosea aflat la prima ediţie. Recunosc că decizia mi-a fost influenţată şi apropierea faţă de Bucureşti, deci o deplasare lejeră.

maraton brasov 2015

După prima călătorie cu un tren privat în România (o experienţă foarte plăcută, chiar recomand RegioTrans) am ajuns în gara de la Braşov şi m-am îndreptat spre mall-ul Coresi să-mi ridic kit-ul de participare. Tricou pe măsura mea nu mai aveau (de ce nu mă miră…), aşa că m-am mulţumit cu unul un pic mai mare. Kit-ul a fost tare sărăcuţ, însă am trecut peste, că doar evenimentul e la prima ediţie 🙂 Continue reading

Impresii de la Semimaratonul Bucureşti 2015

Pentru că am tot citit impresii despre Semimaratonul OMV Petrom, care a avut loc la Bucureşti pe 17 mai, m-am gândit să scriu şi eu câteva gânduri după cursă, mai ales că a trecut ceva timp, iar experienţa a avut timp să se aşeze.

A fost prima mea participare la acest eveniment, căci până acum alergasem doar la Maratonul din toamnă, celălalt mare eveniment sportiv din Capitală. Am început să prind gustul alergărilor oficiale şi îmi place tot mai mult să particip la astfel de curse, unde mă pot bucura de mişcare alături de alţi oameni.

omv petrom semimaraton 2015

Kitul de la Semimaratonul Bucureşti 2015 a fost destul de sărăcuţ (spre deosebire de Wings for Life, de exemplu), dar măcar XS-ul de la tricoul tehnic chiar a fost XS, faţă de alte competiţii unde mărimile nu prea coincid cu dimensiunile autohtone. În plus, tricoul e confortabil, vine bine şi cu siguranţă îl voi mai purta la multe alergări.

Duminică dimineaţa, în ziua cursei, Continue reading

Jurnal de cursă: cum a fost la Wings for Life 2015 – Bucureşti

Dacă anul trecut, pe vremea asta, pedalam spre Corbeanca printre lanuri galbene de rapiţă, acum weekendul prelungit de 1 mai m-a prins cam în acelaşi tablou, dar cu alt „mijloc de transport”: am participat pentru prima dată la alergarea internaţională Wings for Life*, în Bucureşti. Am scos distanţa de 18,34 km, mai mult faţă de cei 15 pe care mi-i propusesem eu. Mi-am fixat deja un obiectiv pentru la anul: 21 km 😀

Pentru că din orice experienţă cred că e bine să rămânem cu (cel puţin) o lecţie, o să încep cu ce am învăţat eu de la această cursă: Hidratarea este super-importantă în alergare! Sigur că ştiam deja asta, citisem&auzisem de x ori, însă pentru a şi băga la cap iată că am avut nevoie să mă lovesc de situaţie pe cont propriu.

wings-for-life-bucuresti-2015

Foto: facebook.com

Duminică, pe 3 mai, am ajuns foarte uşor la „locul faptei”, adică Selgros Pantelimon, cu metroul, apoi cu autocarul pus la dispoziţie de organizatori. La zona de competiţie atmosfera era foarte faină şi oamenii – relaxaţi şi cu chef de mişcare. Am salutat ceva cunoscuţi, mi-am lăsat lucrurile la garderobă, iar după ce timpul de aşteptare s-a scurs, în sfârşit, am pornit în alergare pe şoseaua spre Feteşti, acompaniaţi de bicicletele cu voluntari şi fotografi. Continue reading

Primul meu maraton – povestea

La momentul la care scriu aceste rânduri, euforia primului maraton e încă prezentă, cu tot cu energia de rigoare. Încă nu-mi vine să cred că am alergat 42 de kilometri! Sau, mai bine zis, nu-mi vine să cred că mă simt atât de bine după distanţa asta şi că sunt cu genunchii întregi şi zâmbetul larg pe buze!

După experienţa primului semimaraton de anul trecut, tot la Bucharest International Marathon, mi-am propus să cresc distanţa şi am ţintit spre celebrii 42 km. Discret, în sensul că nu am anunţat prea mulţi oameni de intenţia mea – nu mă întrebaţi de ce, pur şi simplu aşa am simţit… probabil că nu-mi place să simt presiunea celorlalţi şi prefer să fiu doar eu cu emoţiile mele. Îmi doresc ca de la anul să schimb chestia asta.

După aproape un an de ture infinite prin IOR, de data asta m-am bucurat de o cursă dublă prin centrul Bucureştiului, cu atmosfera frumoasă a evenimentului, compania alergătorilor şi încurajările celor de pe margine.

Bucharest International Marathon 2014 - primul maraton

Dar să începem cu începutul. De dimineaţă, mi-am dat seama că nu am stare. După ce s-a luminat puţin, am văzut că apărea, timid, soarele şi am ştiut că va fi o zi perfectă pentru alergat. Şi chiar aşa a fost. Am plecat de la 8 de acasă şi am ajuns la Unirii cu metroul, 20 de minute mai târziu. Am trecut pe la toaleta de la metrou (tips&tricks: e mereu liberă, faţă de toaletele ecologice din Piaţa Constituţiei, unde se face o coadă imensă), apoi m-am îndreptat spre “locul faptei”. Şi lucrurile au început să se precipite. Pe la vreo 9 fără 10 minute căutam, încă, garderoba, iar apoi culoarul de start. Am nimerit iniţial la cursa populară :D, dar am sărit la timp gardul spre zona de semi şi maraton. N-am apucat să mă dezmeticesc, că deja se dăduse startul. Continue reading

Primul meu semimaraton

semimaraton bucuresti 2013Duminica asta am trăit o experienţă tare frumoasă la Bucharest Marathon: am participat pentru prima dată la o cursă de semimaraton (21,0975 km), pe care am şi terminat-o cu bine.

Ideea de a mă înscrie la un astfel de eveniment a încolţit prin primavară, când cineva entuziasmat mi-a povestit cât de fain s-a simţit alergând la o cursă din cadrul Bucharest Half-Marathon. M-am gândit atunci că aş putea să mă înscriu şi eu la ediţia din toamnă, că şi-aşa aveam luni bune la dispoziţie pentru antrenament, iar de alergat aş fi ieşit la alergat oricum. N-am vrut să mă bag direct la maraton, prefer paşii mici şi siguri. Mai alergasem la crosuri, curse de 4-5 sau de 10 km, dar niciodată pe o distanţă de 21 km.

Aşa că după o vară de alergat prin parc, eu cu mine, am avut de data asta ocazia să zburd în compania altor câteva mii de iubitori de mişcare, pe străzile unui Bucureşti un pic cam adormit, dar cu suporteri însufleţiţi. Vremea a fost destul de rece pentru gustul meu, noroc cu soarele care a salvat situaţia.

Continue reading