La ora la care scriu aceste rânduri, Facebook-ul meu e plin de postări despre Semimaratonul București, cu medalii, oameni încântați, felicitări, PB-uri și zâmbete cât cuprinde. Pe 15 mai 2016, capitala s-a colorat în voie bună, alergare și endorfine. Au existat, probabil, și… nervi 😀 din partea unora care n-au fost încântați să afle că traficul a fost blocat pentru câteva ore.
În rest, mare parte din populația cu chef de mișcare din București s-a mobilizat duminică să alerge sau să susțină participanții la cursa populară, cros 10 km, ștafetă și semimaraton. Eu mă înscrisesem la semi (21 km) de ceva vreme, în ideea de a plăti taxa de participare mai mică, așa că, la nici o săptămână după Maratonul Regal, iată-mă din nou la startul unei alergări, de data asta pe asfalt.
Cu ceva febră musculară (deh, nu alerg în fiecare zi 42 km pe munte…), ambiția de PB a fost înlocuită cu dorința de a termina cu bine cursa. Kitul mi s-a părut modest, dar măcar tricoul are o culoare super-faină și îmi vine tocmai bine. Asta e partea bună la Semimaratonul și Maratonul București, că tricourile sunt de calitate, cu mărimi potrivite tuturor, inclusiv celor mai mici. Continue reading
Nu ştiu voi cum sunteţi, însă pentru mine participarea la o cursă de alergare e un motiv de entuziasm, bucurie şi, bineînţeles, emoţii. Sunt destul de rezervată înainte de start – ba chiar serioasă -, dar apoi mă relaxez şi savurez (aproape) fiecare kilometru. Şi mai ales endorfinele de la final. Aleg să particip la curse oficiale tocmai pentru atmosferă, pentru a mă bucura alături de alţii de mişcare şi pentru a fi mai motivată să alerg cât pot de bine. Obiectivul meu principal e să termin cursa sănătoasă, fără accidentări, dar nu mă supăr dacă scot şi un timp bun 😛
