Tag Archives: vin

Terapie cu noroi și ploaie La Petrovaselo în vie (2023)

De multă vreme nu mai alergasem o cursă pe ploaie, dar iată că a venit și acest moment la Petrovaselo în vie, eveniment organizat de Alergotura și Petro Vaselo Winery.

Așa cum spune și numele, se aleargă prin via de la Petrovaselo, dar și prin pădurile din zonă, în trei probe: 5 km, 14 km și 28 km. E o zonă tare frumoasă și atmosfera e mereu animată la acest concurs, și asta nu doar de la vin.

Foto: Eduard Lukinich

În dimineața cursei am plecată de acasă deja însoțiți de picăturile de ploaie și eu eram cu mintea că e luna mai, deci n-are cum să fie frig. În consecință, mi-am luat tricou și pantaloni scurți, fără vreo bluză de alergare mai groasă. În ultimul moment am aruncat în bagaj o pelerină de ploaie.

Când am ajuns la locul faptei, adică Petrovaselo, mai că nu-mi venea să mă dau jos din mașină. Timpul s-a scurs rapid, așa că într-un final mi-am improvizat o bluză din pelerina de ploaie și m-am așezat tremurând la start. A fost o decizie înțeleaptă să îmi iau acest strat suplimentar, pentru că pe unele porțiuni a bătut foarte tare vântul și altfel mi-ar fi fost foarte frig (nu, nu mi-am luat pelerina de ploaie ca să nu mă ud, e inevitabil udatul dacă plouă; mi-am luat-o să-mi țină puțin cald). Știu că aspectul era un pic ciudățel, dar la alergare (și nu numai) pun confortul pe primul loc.

Am luat startul în proba de 28 km cam amorțită și adormită, știind că ne așteaptă o urcare prin vie – pe care unii o numesc “fals plat”, dar să trecem peste asta :))

Continue reading

28 km în urcare la Petrovaselo în vie

Cursele de alergare în natură au ceva special față de cele de asfalt, cred eu. Parcă invită la mai multă socializare, la tihnă și se transformă mereu într-o mică petrecere la final. After-party-ul e și mai plăcut când are loc pe domeniul unei crame, cu vedere spre dealuri verzi.

Așa a fost cazul concursului de alergare La Petrovaselo în vie, unde am participat pentru prima dată. Este organizat de Alergotura și Petro Vaselo Winery și are 3 probe: Bendis 5 km, Ovaș 14 km, PV Gran Cru 28 km. Dacă vă întrebați de unde vin numele curselor, ei bine, am descoperit că de la 3 vinuri Petro Vaselo 🙂

Am ales evident cursa de 28 km, ca să am timp să mă încălzesc, mai ales că auzisem de ceva urcări. Traseul a constat într-o buclă de 14 km pe care am parcurs-o de două ori, însă mi-a plăcut că a doua oară a fost în sens invers, deci ca și cum am fi mers pe un traseu nou.

Teoretic, diferența de nivel n-a fost mare – 275 m/ tură. Teoretic, traseul era complet alergabil. Zic “teoretic” pentru că din cauza lipsei mele de antrenamente cu pante, am simțit cursa cu totul altfel.

Continue reading

La petite bouffe – cărți, vin și pâine bună în Cotroceni

Chipeșul cartier Cotroceni s-a îmbogățit cu încă un loc fain: La petite bouffe sau „La pisicul ghiftuit”, o cafenea-librărie cochetă ce stă sub semnul unei mâțe negre, simpatică foc. Mi-a plăcut ideea Humanitas de a reuni câteva plăceri ale vieții – cărți, vinuri, obiecte frumoase, produse de patiserie și brutărie – într-un spațiu mic, dar cu personalitate.

la petite bouffe cotroceniPredomină albul și bejul, iar mobilerul cu linii curate, limpezi este animat de buchete de flori colorate. Biblioteca e la loc de cinste, cu romane de tot felul.

Pe lângă pisicul negru de care am amintit deja, elementul special al La petite bouffe este o fereastră rotundă, generoasă. Pe care n-am surprins-o în nicio poză, așa că mai bine mergeți s-o vedeți cu ochii voștri.

Meniul cuprinde o listă generoasă de vinuri, alături de beri, cafea, ceai, ciocolată caldă, cidru, sucuri. În plus, La petite bouffe se aprovizionează de la Rue du Pain cu prăjituri, tarte și pâinici, așa că dacă aveți poftă de un desert mai deosebit, ați nimerit în locul perfect (am înțeles că Millefeuille-ul e genial). Mai au salate și sandvișuri, deci nu există riscul să pleci nemâncat.  Continue reading

Degustare de pâine şi vin la My Maia

Pâinea are în general imaginea unui aliment controversat. E bine s-o consumi, nu e bine? Dacă da, în ce cantitate şi de care? Îngraşă? Sunt multe întrebări care planează în jurul ei, iar răspunsurile nu sunt întotdeauna clare şi răspicate.

Relaţia mea cu pâinea a variat de-a lungul timpului în fel şi chip, de la sentimente de profund ataşament pâna la unele mai puţin prietenoase. Despre propria legătură cu pâinea o să vorbesc mai pe larg cu altă ocazie, acum vreau să împărtăşesc cu voi bucuria unui eveniment delicios, la care am participat de curând: o degustare de pâine şi vin la My Maia.

degustare-de-vin-si-paine-my-maiaÎn seara cu pricina am pornit cu nerăbdare la drum, lăsându-mă ocolită de agitaţia străzii. Pe Calea Floreasca am trecut prin faţa unor restaurante de unde se simţea puternic mirosul de condimente arăbeşti. Am înghiţit în sec, iar cu gândul la un platou cu tot felul de bunătăţi, am ajuns pe o străduţă întunecată şi am reperat imediat mica brutărie My Maia. Nu era foarte multă lume înăuntru, dar mi-am făcut curaj să intru. Am fost întâmpinată de gazdă cu un zâmbet prietenos, apoi m-am aşezat la mesele din lemn, alături de ceilalţi omuleţi, sub lumina caldă a lămpilor aninate în tavan. Continue reading

21 de nocturne: seară la înălţime cu poezie, vin şi muzică

Plus o privelişte fantastică asupra bulevardului Magheru, scânteind în luminiţe.

Poezia nu prea are lipici la mine. În ultimii ani nu-mi amintesc să fi citit prea multe versuri, fie ele albe sau “colorate”, preferând de fiecare dată consistenţa romanelor. Însă când am văzut nocturna cu poezie organizată de cei de la ARCEN, n-am stat pe gânduri să mă înscriu, având în vedere experienţa plăcută avută cu tururile ghidate făcute de ei. Şi, recunosc, a mai fost ceva.

Mi-a atras atenţia locul unde se desfăşoară evenimentul: terasa clădirii Magheru One. Blocul are undeva la 7 etaje, deci nu este foarte înalt, însă m-am lăsat sedusă de ideea de a putea admira inima Bucureştiului, pe înnoptat, de la ceva altitudine. Mă bucur că am decis să merg, pentru că seara a fost cum nu se putea mai reuşită.

vedere-spre-bulevardul-magheruÎncă din lift am fost întâmpinaţi cu gânduri despre poezie, într-un schimb de replici rapide care pe mine, cel puţin, m-a luat pe nepregătite şi mi-a adus un zâmbet mare pe chip. De cum am ajuns sus, m-am îndreptat spre marginea terasei să văd minunea; de aici, bulevardul părea un râu de lumină, pe care maşinile alunecau cu viteză, sub privirile blocurilor cenuşii, parcă indignate de atâta curaj. Continue reading

De vizitat în Santorini: Muzeul Vinului

Santorini este o insulă săracă în vegetaţie, iar viţa-de-vie se numără printre puţinele plante cultivate aici. Vinul reprezintă un simbol al acestui colţ de lume şi face parte din istoria insulei, contribuind la dezvoltarea acesteia. Sunt multe podgorii şi crame, iar una dintre cele mai cunoscute este cea a familiei Koutsoyannopoulos, care a amenajat şi muzeul vinului.

Contra unei sume de 7 euro, puteţi vizita muzeul şi puteţi pătrunde astfel în lumea producerii vinului pe această insulă bătută de vânt şi arsă de soare. În taxa de intrare este inclus un audioghid disponibil în mai multe limbi, printre care şi română, iar la sfârşit aveţi parte de o degustare de 4 vinuri ale cramei.

Să vă povestesc mai întâi despre cum decurge degustarea 😀

degustare-de-vin-santorini Continue reading

Montepulciano, cetatea vinului

Ziua în care am vizitat Montepulciano a fost foarte solicitantă, însă nu doar din cauza străzilor abrupte din micul oraş.

Am văzut că din Siena sunt destule trenuri spre Montepulciano, aşa că am decis să-i facem o vizită. De-abia după ce am cumpărat biletele am aflat că gara Montepulciano se află la vreo 10 km depărtare de cetate şi de centrul vechi :D. Ni s-a spus că microbuzul care face legătura între gară şi oraş e cam greu de prins, pentru că are puţine curse pe zi şi că ni s-a recomandat să ne reorientăm spre un autobuz. Cum însă autobuzele aveau şi ele un program cam dubios şi deja dăduserăm banii, am decis să ne riscăm.

În consecinţă, de la gară am luat-o încet-încet pe jos, spre cetatea care nici nu se vedea, fără apă sau gustări şi fără cremă de protecţie, prin soare şi prin viile care domină dealurile din zonă. După vreo două ore de mers, timp în care m-am simţit ca într-un deşert (deşi aprilie, temperatura la ora prânzului era ca într-o zi fierbinte de iulie), am avut noroc să dăm peste un restaurant cu un bucătar de treabă care ne-a pregătit nişte sandvişuri, deşi bucătăria era închisă (cum ziceam, celebrele ore de masă din Italia).

Cu bateriile puţin încărcate, am ajuns într-un final la Montepulciano, unde de-abia ne-am târât paşii pe străzile pietruite. Din nou privelişti de vis, clădiri medievale cochete şi mai ales mult vin.

strada-in-montepulciano

Continue reading

Arome şi gusturi din Toscana – o bucăţică savuroasă de Italia

Săptămâna trecută am gustat din aromele şi delicatesele Toscanei, într-o vacanţă revigorantă, plină de soare şi câţiva stropi de ploaie. Au fost şapte zile de răsfăţ, cu mers intens şi urcat dealuri încăpăţânate, pierdut trenuri, dar şi admirat peisaje, clădiri şi savurat bunătăţi.

vin-chianti

Osteriile şi restaurantele italiene au de obicei un program cu întrerupere după-amiază, un lucru bun pentru angajaţi, dar foarte neplăcut pentru turiştii infometaţi care nu vor să se mulţumească doar cu un sandviş mediocru – adică ditamai pâinea cu o feliuţă de prosciutto – şi vor o masă adevărată. Multe restaurante percep „coperta”, care poate ajunge şi la 2 euro de persoană. Teoretic, această taxă include pâinea şi apa, însă nu e o regulă.

Continue reading

Degustare de vin şi alte delicatese la Băcănia cu Suflet

Vinerea asta am fost la o degustare la Băcănia cu Suflet (Donia), unde preţ de câteva minute m-am învârtit pofticioasă printre rafturile îmbietoare, în compania unui pahar cu vin, şi am descoperit tot felul de bunătăţi care mai de care mai apetisante.

Nu e prima dată când merg la Băcănia cu Suflet; se află aproape de Piaţa Romană, iar încă de la intrare se vede că e un loc amenajat rustic, cu elemente tradiţionale.

la-bacania-cu-suflet-donia

Continue reading

Alimentele „minune”

Ulei de măsline, vin roşu, suc de noni, rodie, fructe goji – ce au în comun? Sunt considerate “alimente-minune“, cu puteri aproape supra-naturale, dacă e să ne luăm după reclama care li se face. Potrivit specialiştilor, consumul lor ar prelungi viaţa şi că ar contribui la refacerea organismului.

vin-chianti

În căutarea „tinereţii fără bătrâneţe”, cercetătorii au studiat gastronomia mai multor societăţi ai căror membri au o stare de sănătate foarte bună şi o rată de supravieţuire peste medie. Au descoperit unele alimente specifice fiecărei comunităţi, care, susţin ei, ar fi responsabile de longevitatea respectivilor oameni. S-a concluzionat, deci, că acestea au calităţi miraculoase şi că ar trebui consumate de toată lumea. Continue reading