21 de nocturne: seară la înălţime cu poezie, vin şi muzică

Plus o privelişte fantastică asupra bulevardului Magheru, scânteind în luminiţe.

Poezia nu prea are lipici la mine. În ultimii ani nu-mi amintesc să fi citit prea multe versuri, fie ele albe sau “colorate”, preferând de fiecare dată consistenţa romanelor. Însă când am văzut nocturna cu poezie organizată de cei de la ARCEN, n-am stat pe gânduri să mă înscriu, având în vedere experienţa plăcută avută cu tururile ghidate făcute de ei. Şi, recunosc, a mai fost ceva.

Mi-a atras atenţia locul unde se desfăşoară evenimentul: terasa clădirii Magheru One. Blocul are undeva la 7 etaje, deci nu este foarte înalt, însă m-am lăsat sedusă de ideea de a putea admira inima Bucureştiului, pe înnoptat, de la ceva altitudine. Mă bucur că am decis să merg, pentru că seara a fost cum nu se putea mai reuşită.

vedere-spre-bulevardul-magheruÎncă din lift am fost întâmpinaţi cu gânduri despre poezie, într-un schimb de replici rapide care pe mine, cel puţin, m-a luat pe nepregătite şi mi-a adus un zâmbet mare pe chip. De cum am ajuns sus, m-am îndreptat spre marginea terasei să văd minunea; de aici, bulevardul părea un râu de lumină, pe care maşinile alunecau cu viteză, sub privirile blocurilor cenuşii, parcă indignate de atâta curaj. magheru-masini magheru-one-vedere-spre-bulevard

Acompaniată de un pahar de vin rose, am făcut turul terasei şi mi-am aruncat privirea spre împrejurimi. Câteva oaze de strălucire se remarcau în întuneric, iar linia orizontului era punctată de fărâme de lumină colorată. În rest, întuneric şi bine.

magheru-one-priveliste noapte-cu-luna-magheru-one

Muzica a fost perfectă, nu mi-aş fi imaginat că poţi să asortezi aşa de bine sunetele la un eveniment încât să pară îngemănate. Treptat, terasa a devenit neîncăpătoare, muzica s-a retras în surdină, iar poezia a început să curgă, păstrând pe fundal rumoarea nepotolită a bulevardului.

În centrul atenţiei a fost “Aer cu diamante”, un volum colectiv de poezii de Mircea Cărtărescu, Florin Iaru, Traian T. Coşovei şi Ion Stratan, apărut în anul 1982. Cartea a fost tipărită pe banii autorilor şi a reuşit să ofere o poezie relaxată, urbană, care încă îşi păstrează savoarea.

Dintr-un cuib romantic de lumină, improvizat creativ din stinghii de lemn, s-au citit poezii şi s-a vorbit despre contextul cultural şi politic în care a apărut cartea, iar atmosfera a fost însufleţită (şi) de Florin Iaru, prezent la nocturnă.

21-de-nocturne-arcen

Cu ocazia asta mi-am dat seama că poeziile nu sunt plictisitoare, dimpotrivă. Au un joc delicios de asocieri, creează imagini ce-ţi dau fiori şi trezesc senzaţii vii, dar trebuie să prinzi fiecare picătură, fiecare vers, pentru a te bucura de gustul lor. O invitaţie la a trăi în momentul actual şi la a fi prezent cu tot sufletul şi urechile acolo.

“Toamnă cu lună
când porţi peste pulovăr o niciodată căptuşită cu totdeauna
când ştii că ai mai iubit şi ai să mai iubeşti
printre taxiuri nefireşti.” (Mircea Cărtărescu, Toamnă cu lună în anii ‘60)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.