Tag Archives: impresii de vacanţă

Ce m-a impresionat în Valencia, Spania. Gânduri de vacanță

Mi-era tare dor de o vacanță pe cinste, de o săptămână întreagă într-un loc nou, unde să descopăr colțuri speciale, să mănânc bunătăți și să mă odihnesc. La Valencia mi-au ieșit primele două, cu al treilea punct am rămas restantă 😀

Vacanța în Valencia o plănuisem de prin martie-aprilie, când am luat deja biletele de avion (Wizz Air, 500 lei/persoană, Timișoara-Valencia și retur) și am rezervat cazare (în centrul vechi, la 5 minute de Mercat Central – aprox. 3.250 lei, 2 persoane, 7 nopți).

Cu greu m-am abținut să nu pozez tot ce-mi iese în cale. Mă rog, de fapt nu prea m-am abținut. Pe scurt, mi-a plăcut enorm Valencia, cu spiritul ei mediteranean, colorat și primitor. Îmi marcasem pe Google Maps câteva locuri de văzut, însă fără pretenția de a le bifa pe toate sau a mă limita la ele.

Continue reading

Plimbare prin Nuremberg: statui înfricoșătoare, castel și biserici

A trecut mai bine de o lună de la vizita mea în Nuremberg, însă mi-am dorit să povestesc oricum despre această vacanță, ca să am și ceva amintiri scrise, ușor de revăzut peste ani.

Am tras de timp până să mă apuc de scris articolul de față, pentru că a fost prima dată când am ajuns în Nuremberg și am fost oarecum copleșită de cât de multe sunt de văzut aici. Însă acum, stând la laptop și făcând selecția fotografiilor, am devenit curioasă să descopăr ce se află în spatele celor văzute, în special a statuilor.

Statuile

Dacă până acum cel mai impresionată am fost de statuile din Praga, diverse și surprinzătoare, iată că Nuremberg vine rapid din urmă la acest capitol. Sculpturile răspândite în oraș, în special în centru, sunt neobișnuite, iar unele de-a dreptul sinistre.

Continue reading

Două locuri cu mâncare delicioasă în Munchen (+ 2 bonusuri)

A treia oară în Munchen a fost cu revederi, alergări și mâncare bună. Am stat doar o zi jumate aici, dar am avut totuși timp de strâns amintiri frumoase în suflet și oameni dragi în brațe.

După o minunată alergare matinală în Olympiapark, unde am explorat mai toate aleile, inclusiv alea în urcare, am pornit cu mare foame spre restaurantul unde urma să luăm prânzul.

Restaurant thailandez Kun-Tuk

Interiorul e destul de întunecat, dar cu lumini elegante care creează o atmosferă plăcută, un mix între rafinat și casual. Am ajuns imediat după ora deschiderii, dar s-a aglomerat repejor. Probabil că mulți erau în pauza de prânz de la lucru (am mers acolo în timpul săptămânii).

Continue reading

Statuia inedită din Gyor

Cea mai creativă statuie a Sf. Gheorghe am văzut-o în Gyor, un mic oraș din Ungaria, unde ne-am oprit să luăm prânzul într-o sâmbătă frumoasă de decembrie.

Pe drum spre restaurantul cu pricina am dat peste o statuie lunguiață, mai exact un domn stând pe o sferă. După șopârla de la picioarele sale am dedus că ar putea fi Sf. Gheorghe și balaurul pe care ar fi trebuit să-l învingă.

Ce mi-a plăcut e că în cazul de față sfântul e foarte meditativ, ba chiar fumează o țigară (!) La început am crezut că așa era statuia, însă apoi mi-am dat seama că cineva îi strecurase printre degete obiectul cu pricina. Oricum, a fost foarte inspirat, se potrivește de minune cu starea personajului. Un Sf. Gheorghe foarte relaxat, care-și strânge cuțitul în mână, dar nu e hotărât ce să facă. Oare merită să se obosească să omoare balaurul sau mai bine să-l lase să moară de la fumul țigării?

Continue reading

Racoș: castel, coloane de bazalt și lac

Coloanele de bazalt de la Racoș au ajuns pe lista de vizitat cumva întâmplător, pentru că se aflau pe traseul nostru de vacanță. Când m-am uitat mai cu atenție pe Google Maps, am văzut că e și o cetate în zonă, așa că am zis să vedem ce-i acolo.

Castelul Sükösd-Bethlen

Am început cu cetatea, care e, de fapt, Castelul Sükösd-Bethlen, atestat în secolul al XVII-lea. Am plătit 15 lei pentru vizita la castel și la complexul geologic din Racoș. Mi-a plăcut mult ideea asta de a crea un “mini-hub turistic” în zonă – știi că nu vii doar pentru un obiectiv turistic, ci pentru un grup. Asociația locală care se ocupă de conservarea și protecția zonei a făcut o treabă bună. Veniturile din bilete sunt folosite la dezoltarea comunității locale și amenajarea ariei protejate.

Am primit un pliant cu povestea castelului, iar la complexul geologic, un altul, care includea și o hartă a locului.

Continue reading

Ce mi-a plăcut cel mai mult la Muzeul Astra din Sibiu

După o zi petrecută la Sibiu, ne-am îndreptat cu mașina spre Muzeul Astra, ca să vizităm expoziția etnografică imensă în aer liber, care include “peste 400 de case, anexe gospodăreşti şi instalaţii tehnice”. Pista de biciclete șerpuind pe lângă șosea mi-a lăsat o impresie foarte bună, e îngrijită și se vede că și folosită.

De la intrare am luat o hartă a muzeului în aer liber, cu multe căsuțe numerotate, colorate și aranjate de-a lungul aleilor, având în mijloc lacul. Din păcate, nu exista și o legendă cu ce înseamnă culorile respective (spatele hărții era ocupat de indicații specifice pandemiei…), însă chiar și așa a fost de ajutor la orientare.

Continue reading

Locuri unde se mănâncă bine în Oradea

Euphoria Biergarten

Am descoperit din întâmplare acest restaurant uriaș cu terasă în timp ce hoinăream pe străduțe. A fost o întâmplare fericită :). Ne-am oprit să bem o limonadă, apoi a doua zi, înainte de plecare, am revenit pentru prânz.

Mi-a fost greu să mă decid, dar m-a încântat o salată cu năut, quinoa, roșii uscate, semințe de rodie, caju și ardei copt. La pachet am luat un hummus (aș fi comandat și muuulte alte bunătăți, dar am zis să fiu rațională :D).  

Continue reading

Locuri de văzut în Oradea (mai puțin cunoscute, dar tare faine)

După ani de zile în care a fost pe wishlist, în sfârșit am ajuns la Oradea, în miez de iunie 2020, adică în perioada de după starea de urgență. O escapadă binevenită după atâta izolare.

Weekendul prelungit la Oradea a stat sub semnul “slow travelling”. M-am bucurat de ce am văzut, dar mi-am dat timp și de odihnă, leneveală și admirat peisaje.

În loc de maraton de obiective turistice, cum făceam acum câțiva ani, am preferat să încetinesc ritmul, chiar dacă asta înseamnă că au mai rămas locuri pe care nu le-am văzut. JOMO începe să se simtă bine, cel puțin în vacanțe.

Continue reading

Ce să vizitezi în Palermo și împrejurimi. Ziua 6 – Mondello, rezervația naturală Capo Gallo

O nouă zi de vacanță, o nouă aventură!

La plaja Mondello voiam să mergem inițial duminică, dar era așa de agomerat autobuzul (două autobuze, de fapt, în care n-am reușit să ne urcăm) încât am amânat pentru luni. Și atunci a fost destul de multă lume, dar oricum mai suportabil.

Autobuzul 806, care ajunge la Mondello, are stație în Piazza Don Sturzo, undeva în spatele Teatrului Politeama, iar biletul costă 1,4 euro/ călătorie. Mondello este o suburbie a orașului Palermo, recunoscută pentru plaja unde vin atât turiști, cât și localnici (am nimerit în autobuz cu ditamai gașca de puști italieni – probabil luaseră vacanță de curând și s-au gândit să petreacă la plajă).

mondello

Ajunsă la Mondello, era o așa căldură, că n-am avut chef să zac pe plajă sau să intru în apă, deci mi-am făcut drum direct spre rezervația naturală Capo Gallo. Biletul de intrare este de 1 euro pentru pietoni, iar scuterele, bicicletele și mașinile plătesc ceva mai multicel. Însă zic eu că merită.  Continue reading

Ce să vizitezi în Palermo și împrejurimi. Ziua 5 – Monreale; cartierul Kalsa, Giardino Garibaldi

Dacă tot am văzut catedrala din Palermo și pe cea din Cefalù, hai s-o bifăm și pe cea din Monreale! Construită în același stil arabo-normand și împodobită cu mozaicuri strălucitoare, catedrala din Monreale a fost pretextul pentru a ieși din nou din agitatul Palermo.

La Monreale am ajuns cu autobuzul 389, pe care l-am luat din Piazza Indipendenza, aproape de Palazzo dei Normanni, iar tariful a fost cel obișnuit, de 1,40 euro. Există și multe autobuze turistice care ajung la Monreale, însă prețul biletului este mai mare.

catedrala monreale

După aproximativ o oră, din care mare parte a fost chiar prin Palermo, autobuzul m-a lăsat în vârful unei străduțe înguste din Monreale. Am luat-o intuitiv înainte, în ideea de a mă îndrepta spre centru. N-a fost deloc greu și în curând m-am aflat în fața domului, într-o piațetă elegăntuță, cu fântână și flori.  Continue reading