Despre Mediaș știam doar că e aproape de Sibiu și are un centru cu aer medieval. Și cum la Sibiu mai fusesem, am ales Mediașul ca oprire pentru o ieșire de weekend, în ideea de a explora un loc nou. A fost o alegere excelentă!

Am ajuns în Mediaș vineri seara și după ce ne-am cazat am pornit spre centru. Am găsit parcare liberă chiar aproape de Piața Regele Ferdinand I și cum am coborât din mașină am căscat ochii mari văzând clădirile frumos renovate, în culori delicioase, cu obloane. Am dat ocol parcului din mijloc, apoi ne-am pierdut pe străduțe, din dorința de a simți mai bine sufletul acestui orășel. Nu am putut rezista unui cotlon cu indicatorul str. Bisericii, așa că am urcat cele câteva trepte spre cetate.

Ne-am trezit nu la biserică, ci pe o altă stradă, mărginită de case mici, unde aproape că puteai să atingi liniștea. Ce mi s-a părut șocant de frumos a fost calmul de pe aceste străduțe și faptul că există și case în fața cărora NU sunt parcate mașini, deci poți face poze fără să ai porțile ascunse. Nu știu în câte locuri te mai întâlnești cu șansa asta.

Un posibil motiv pentru liniște era faptul că se juca un meci + în centru se făceau pregătiri pentru festivalul de film “La Perne”, deci lumea avea alte ocupații decât să mișune pe străzi. Sau poate așa e atmosfera de seară din Mediaș, în mod obișnuit 🙂

Tot mergând, am trecut pe lângă impunătoarea clădire a liceului Stephan Ludwig Roth. Domnul al cărui nume îl poartă școala a fost istoric, pastor luteran, profesor, iar în contextul revoluției de la 1848 a fost condamnat la moarte pentru ideile sale, fiind susținător al românilor din Transilvania și al limbii române, el având origini săsești (am citit asta acum pe net, că habar n-aveam).

Și iată că am descoperit într-un final și accesul spre Biserica Evanghelică Sf. Margareta și Piața Castelului. Cu uimire am văzut că poarta era deschisă, deși era trecut de 9 seara. Ne-am aventurat, în speranța că n-o să rămânem încuiați acolo.

Piața Castelului era tăcută și pustie. Am dat ocol bisericii, ne-am bucurat de liniștea din mica grădină și am plecat cu gândul că a doua zi vom descoperi mai pe-ndelete acest loc special, cu iz misterios.

Zis și făcut. Înarmați cu multă curiozitate, ne-am reîntors a doua zi să vizităm biserica, turnul și închisoarea medievală.

Cu dezamăgire am constatat că porțile cafenelei Turrepitz erau închise; ar fi fost drăguț să facem un popas aici. Piața Castelului nu era nici acum fremătând de lume, cum mă așteptam într-o sâmbătă dimineața. Doar un mic grup de turiști străini cu un ghid se mai aflau acolo.

Biserica Evanghelică Sf. Margareta datează din secolul al XV-lea și a fost construită în stil gotic. Înăuntru se păstrează urme ale unor fresce vechi, de dinainte de Reformă, iar în zona din spate am văzut o mică expoziție cu obiecte din zonă, covoare anatoliene și un cavaler simpatic. Merită cu siguranță o vizită! Biletul de acces costă 10 lei și, pe lângă biserică, include turnul și închisoarea medievală. Se spune că Vlad Tepeș a fost închis pentru câteva ore aici, în drumul spre închisoarea de la Vișegrad.

Vizita la turn a însemnat de fapt admirarea picturilor foarte vechi din camera de la baza sa, printre care simbolurile celor patru evangheliști, asociați cu figuri de vultur, leu, înger, bou. În pivnița de dedesubt se pare că se aruncau cadavrele celor morți de ciumă, iar turnul a fost folosit și ca loc de tortură.

Nu se poate urca în turnurile de la castel, deoarece necesită consolidare și amenajare pentru turiști, din ce am înțeles de la doamna care ne-a fost ghid în biserică și ne-a povestit cu multă dedicare despre istoria sa.

Turnul Bisericii sau Turnul Trompeților, din Piața Cetății, este cel mai celebru din oraș, fiind vizibil de la depărtare. Mergând alene pe străzile din preajma Cetății, am admirat și alte câteva turnuri și bastioane, ale căror nume recunosc că le cam încurc. Mai am nevoie de cel puțin o vizită la Mediaș ca să le învăț bine 🙂

La Turnul Fierarilor am înțeles că e o cafenea, deci se poate urca înauntru, iar Turnul Pietrarilor găzduiește o galerie de artă. Mai sunt de vizitat și câteva muzee, printre care Muzeul Gazului, dar și sinagoga (cu programare). Am primit acest ponturi de la Ioana, ghid turistic, care organizează tot felul de evenimente & tururi ghidate în zona Mediașului și pe care o găsiți pe pagina Walking Tours Mediaș.

În scurta plimbare de-a lungul zidurilor am dat peste Pasajul Smârdan, al cărui zid este pictat și decorat simpatic, având un mic bistro lângă – Passage Bistro. Pentru prânz ne-am oprit pe terasa de la restaurantul hotelului Traube – mâncarea a fost bună și am văzut că mesele s-au ocupat rapid.

Mai aveam pe listă vizite la cafenelele The Bean, Sehr Schön Breakfast & Coffee, Coffee CooP, dar s-au reportat pentru data viitoare 😀

Pe un panou din centru am citit despre câteva legende locale. Așa am aflat că strugurii sunt un simbol al orașului, iar turnul bisericii este ușor înclinat (se pare că meșterii au vrut să-l îndrepte folosind niște frânghii, dar rezultatul a fost… că s-a înclinat în direcția opusă, cum îl vedem astăzi).

Dincolo de străzile pietruite, cu aer medieval, în centru „conviențuiesc” și blocuri din epoci mai recente, nu neapărat măgulitoare ca aspect, alături de cunoscutul peisaj al cablurilor încolăcite pe stâlpi. Însă fac și ele parte din istoria locului, măturie a poveștii de viață a acestui oraș.

Singura problemă cu aceste ore minunate de explorat Mediașul a fost căldura sufocantă. Temperaturile de început de august s-au dovedit a fi extrem de neprietenoase pentru plimbare, iar din cauza lor am și renunțat să mai facem turul de pe QuestoApp – Mediaș: Mysteries of the Fortress of Light. Poate data viitoare 🙂

Unde am stat în Mediaș

Am rămas impresionată de cazare, un apartament primitor, amenajat foarte fain, găsit la un preț bun. După ce l-am văzut, mi-a părut rău că stăm doar o noapte. Să mai zic că am avut din partea casei o sticlă de vin, fructe, cafea și gustări? Se numește Mediasch Apartments I, e la vreo 2 km de centru și, deși pe hartă pare aproape de calea ferată, a fost foarte liniște.

Concluzia mea despre Mediaș

Mai puțin celebru decât Sibiu și nu atât de turistic (a se citi aglomerat) precum Sighișoara, Mediașul mi s-a părut primitor, dornic de a se lăsa descoperit, deși încă ușor timid. Există indicatoare și panouri care îți dau indicii despre ce e de vizitat, cafenele drăguțe, detalii și porți numai bune de fotografiat.

E locul perfect dacă vrei să te bucuri de câteva zile de liniște și relaxare, în care să îmbini descoperirea unui oraș medieval cu drumeții scurte în natură.

Cu siguranță merită mai mult decât cele câteva ore pe care i le-am acordat noi. De preferat, într-o zi nu atât de călduroasă, în care să te poți plimba în voie în oraș și pe dealurile de lângă, explorând inclusiv satele vecine.