Vizita de anul trecut de la Cetatea Feldioara (lângă Brașov) mi-a trezit pofta de admirat și alte cetăți medievale și biserici fortificate. Am rămas în Transilvania, dar am mers mai spre vest și de data asta am pus pe listă Biertan, Cârța și Câlnic.
Înainte să le iau pe rând, trei impresii generale despre aceste trei obiective:
- Influența sașilor se simte în arhitectură și organizare. Din ce am citit, zona cu influență săsească din Transilvania acoperă părți din județele Brașov, Sibiu, Mureș și Alba. Deși am găsit străzile goale (era în miezul unei zile călduroase de august), m-a impresionat cât de îngrijite și curate sunt satele din zonă, cu flori pe margine și case plăcute, deși nu foarte mari.
- Am apreciat enorm bunul gust și absența kitsch-ului, elemente pe care rar le găsești la obiectivele turistice mai celebre. Poate pentru că aceste cetăți nu sunt încă foarte vizitate (din păcate) și au fost restaurate cu cap, își păstrează personalitatea și autenticitatea.
- Construcțiile fortificate se văd impresionant de sus, dintr-o perspectivă panoramică sau din dronă, însă de la nivelul solului sau din interior trebuie să faci un exercițiu de imaginație pentru a le recunoaște din pozele de pe Internet. Oricum, oferă niște priveliști minunate spre satele și dealurile din jur, iar sentimentul este unul foarte liniștitor.
Biserica fortificată Biertan
Când am ajuns în Biertan, sat situat aproape de Mediaș, eram moleșită bine din cauza căldurii, așa că primele gânduri au fost de tipul „Ce caut eu aici în toiul verii??”. M-am mai dezmeticit când am intrat în biserică, la răcoare, și am auzit-o pe doamna ghid povestind despre istoria construcției.
Având una dintre cele mai cunoscute, mai mari și mai bine păstrate biserici fortificate din Transilvania, Biertanul atrage multicei turiști pentru un sat mic și liniștit. La baza fortificațiilor am găsit un restaurant care părea drăguț și standuri unde se vindeau gemuri, siropuri, obiecte din lemn etc. Din fericire, fără kitschoșenii.
Impunătoare, cocoțată pe un deal parcă prea mic, biserica a fost construită în secolele XV-XVI, în stil gotic târziu. Mi-au plăcut mult:
- grija pentru loc, amenajarea atentă și plăcuțele explicative, scrise cu fonturi potrivite și ușor de citit (spre deosebire de alte “celebre” obiective turistice unde corpul textului este scris cu fonturi ondulate, în stil medieval…).
- priveliștea spre dealurile din jur și spre sat.
- pasajul cu bolte de piatră, care naște un joc de lumini și umbre.
- sistemul mecanic de la ușa sacristiei, cu 19 încuietori.
- harta cu cetățile fortificate din Transilvania, pentru că mi-a făcut și mai mare poftă de explorat zona.
Un punct interesant din cadrul cetății fortificate este închisoarea matrimonială, locul unde cuplurile care voiau să se despartă erau obligate să stea o perioadă de timp și să împartă o lingură, o furculiță, un cuțit, un scaun, o masă, un pat de o persoană etc. Legenda spune că doar un cuplu și-a menținut dorința de a se despărți după această experiență, iar în rest, perechile au revenit la casele lor împreună.
Preț bilet Biertan – 15 lei
Mănăstire cisterciană Cârța
Între Sibiu și Făgăraș, mănăstirea Cârța își așteaptă vizitatorii cu silueta fotogenică, în special golul rotund vizibil în partea de sus a zidurilor sale.
Așa cum se menționează și pe tăblițele cu informații, Cârța NU este o biserică fortificată, ci singura mănăstire cisterciană din România, construită de călugării cistercieni din Burgundia. Prima atestare datează din anul 1202. Biserica îmbină stilul romanic cu goticul timpuriu.
Complexul a fost renovat și reamenajat turistic în 2013. Mi-a plăcut că sunt multe informații despre cine sunt cistercienii, simboluri ale ordinului, explicații ale monumentelor – toate scrise cu liniuță, simplu și la obiect. Pe scurt: ordinul cistercienilor a fost înființat în anul 1098 de către Robert de Molesme, în Franța, la Cîteaux (în franceză Cistercium, de unde și numele). Sunt considerați a fi o ramură a ordinului călugărilor benedictini, având ca și aceștia moto-ul Ora et labora! (Roagă-te și muncește).
Complexul găzduiește și câteva morminte ale unor soldați germani căzuți în al doilea război mondial, străjuite de o statuie a eroului Roland, din secolul al VIII-lea. Mormintele sunt pline cu flori și arată ca o mică grădină.
Pe lângă ruinele din piatră, la Cârța există și câteva camere amenajate ca un mic muzeu, cu informații despre stilul de viață al călugărilor cistercieni, dar și al sașilor. O idee inspirată, aș zice.
Preț bilet Cârța – 10 lei
Cetatea Câlnic
Era liniște și pace când am ajuns la Cetatea Câlnic. Nu mișca nicio frunză în micul sat aflat aproape de Sebeș, în jud. Alba.
După ce am parcat mașina la umbră, în parcarea de lângă cetate, am observat că ușa de acces era închisă. Mai era o familie care voia să viziteze cetatea și ne-au spus că i-au telefonat deja doamnei care se ocupă de loc. Așadar, de ținut minte, dacă vă propuneți să vizitați cetatea Câlnic, verificați programul și sunați pentru a chema custodele. Nu vă dați bătuți dacă ați venit în timpul programului, dar e închis 🙂
Într-un final, am intrat și am început explorarea. Complexul este mai mic decât cel de la Biertan, de exemplu, dar are farmecul său și simți multă liniște aici.
Capela a fost prima încăpere în care am intrat, urmată de unul dintre turnuri, unde am avut surpriza să descopăr o expoziție de haine, vase, obiecte casnice, covoare, instrumente muzicale (?) și alte lucruri din viața de zi cu zi a oamenilor locului.
Am admirat fascinată colecția de cactuși și plante suculente de lângă fântână.
Prima atestare documentară a cetății datează din secolul al XIII-lea (la intrare se află un panou cu mai multe informații despre istoria sa). Nu m-am interesant dacă se pune la dispoziția turiștilor ghidaj, însă cred că ar prinde bine și ar însufleți locul.
Preț bilet – 15 lei, Taxă foto – 10 lei
