Am mai povestit aici pe blog despre ce lucruri am învățat de când alerg. Multe dintre ele nu sunt doar despre alergare, ci sunt principii pe care le aplic și în alte situații. Ideea care mă ajută mult deopotrivă în alergare și la lucru și despre care vreau să scriu azi are într-un fel legătură cu motivația. Mai exact, cum mă motivez ACUM să fac un lucru de care nu am chef pe moment, dar care știu că îmi va aduce beneficii pe termen lung?

Înainte de a ieși la alergare am tendința să trag de timp. Mai ales când e dimineață, frig sau plouă. Mă momește puțin somnul, mă ia lenea în brațe și mă mângâie frumos pe creștet. Așa că îmi propun doar să mă îmbrac și să ies din casă, atât. Dacă nu o să am chef apoi să alerg, asta e, doar fac o scurtă plimbare sau pur și simplu mă întorc frumos acasă.

Partea surprinzătoare (sau nu) este că deja îmbrăcată, ieșită din casă și începând să alerg, nu prea îmi vine să mă întorc. Pofta vine mâncând, cum se spune.

În cei peste 10 ani de când alerg, cred că mi s-a întâmplat doar de 2-3 ori să aplic faza cu plimbatul, pentru că, din motive necunoscute, n-a mers alergarea sub nicio formă. Nu mă refer aici la situațiile în care sunt obosită fizic, accidentată sau mi-e rău, atunci clar nu o să ies la alergat, ci o să stau să mă refac.

La început de an m-am gândit să-mi fac poftă de scris pe blog cu o mică provocare: 24 de zile despre o temă pe gustul meu. Așadar, în următoarea perioadă voi posta zilnic (sau aproape) câteva gânduri despre alergare, hobby pe care îl am de vreo 13 ani. Unele articole așteaptă deja în ciornă – nu sunt atât de spontană 🙂

Va fi o colecție de articole scurte despre cum văd și simt eu acum alergarea, în special cea pe asfalt, pe distanțe lungi, de peste 42 km (adică ultramaraton), greșeli, părerei și lecții pe care le-am învățat și le-am exportat și în alte domenii de viață. Plus alte gânduri răzlețe pe care le mai am uneori despre alergare, dar nu reușesc să mă apuc să le pun într-un material cu cap și coadă.

Apropo, dacă ai vreo întrebare sau curiozitate legată de alergare sau ultraalergare, o aștept într-un comentariu/ mesaj privat.

M-am întrebat dacă merită să mai scriu articole acum, când lumea soarbe picături de 30 de secunde de video și tot i se pare că e mult. Până la urmă, am decis să mă merg pe ideea “Scrie pentru tine, ca și cum nimeni nu citește”. Poate chiar nimeni nu va citi, sunt prea ocupați să se uite la o reclamă cu pantofii de alergare care aleargă singuri. Cum, tu încă nu i-ai cumpărat??

*Dacă ți se pare că formatul seamănă foarte bine cu cel al unui calendar de Advent, este corect. L-am gândit inițial chiar așa, pentru perioada 1-24 decembrie, dar după nebunia cu alegerile mi-a pierit cheful de scris. Așa că am reprogramat – o ocazie în plus să încep anul în forță.