Vizita la muzeul Lenbachhaus se afla în topul activităților de făcut în Munchen pe mai multe site-uri de recomandări, așa că am pus-o pe listă. Weekendul prelungit planificat în capitala Bavariei se anunța foarte ploios, deci aveam nevoie de idei pentru interior.

A fost o alegere excelentă, pentru că nici nu am simțit cum trece timpul; am petrecut acolo vreo 3 ore, admirând diferitele colecții de tablouri și instalații, făcând poze și minunându-mă de cât de surprinzătoare poate fi arta.

Candelabrul din holul principal este impresionant și creează un joc superb de lumini, așa că am zăbovit puțin admirându-l și fotografiindu-l.

Cu un ghid audio gratuit alături, am pornit în explorarea galeriei.

Prima expoziție vizitată a fost legată de autorul turc Orhan Pamuk, laureat al premiului Nobel pentru literatură, și a constat într-o serie de vitrine cu tot felul de obiecte în miniatură. Din ce am înțeles, expoziția a fost creată de autor în paralel cu romanul său „Muzeul inocenței”. Am ascultat explicațiile din ghidul audio, însă mi s-a părut greu să urmăresc firul narativ, mai ales că nu citisem cartea. Bănuiesc că pentru cineva care este fan Pamuk și îi cunoaște lucrarea, această expoziție e o adevărată comoară.

Am trecut apoi la o altă secțiune, cu artă… mai cuminte, aș spune: tablouri cu flori, natură moartă, peisaje și portrete. La unele tablouri existau detalii despre autor și munca sa, alături de alte informații oferite de ghidul audio. Am ascultat mai atent aici, mi s-au părut mai ușor de digerat.

O altă zonă a galeriei este dedicată picturilor suprarealiste. De asemenea, pe un spațiu generos sunt expuse lucrări realizate de pictori expresioniști aparținând grupului Blue Rider (“Călărețul Albastru”) – poate ați auzit de Kandinsky.

Printre picături (la propriu – afară ploua…), am aruncat un ochi pe fereastră și am remarcat curtea interioară a galeriei, un spațiu îngrijit, tare frumos.

Mi-a atras atenția secțiunea cu instalații și lucrări contemporane, pentru că m-a trezit din amorțeala privitului la tablouri cu oameni și peisaje. Sunt convinsă că unii le contestă calitatea de „artă”, pentru că sunt mai degrabă găselnițe creative (unele mai mult, altele mai puțin), însă cu siguranță nu te lasă indiferent, îți provoacă o reacție. Instalații făcute din ciorapi, bucăți de materiale care par aruncate la întâmplare, înșiruiri de obiecte ciudate, suprafețe negre cu câteva puncte și alte asemenea.

Nu o să intru în alte detalii, vă las să le descoperiți singuri dacă ajungeți la Lenbachhaus Munchen. Ce mi-a plăcut mult de tot la acest muzeu a fost tocmai varietatea și lipsa de monotonie – găsești ceva și pe gustul tău, indiferent că apreciezi arta “clasică” sau mai abstractă.

Ultima parte vizitată a fost cea dedicată lui Franz von Lenbach, artistul căruia i-a aparținut vila unde se află acum galeria. Camerele sunt destul de întunecate, dar tablourile și obiecte de artă minuțios decorate sunt frumos scoase în evidență cu ajutorul luminilor.

Înainte de vizită am băut un ceai la cafeneaua galeriei, un loc foarte confortabil, cu chelneri prietenoși. Aveau cafea, prăjituri, dar și supe, salate și alte feluri de mâncare.

Prețul unui bilet pentru adulți a fost 10 euro, ceea ce mi se pare foarte ok ținând cont cât de mare este muzeul și, mai ales, ce lucrări are. Recomand o vizită dacă vă place arta și vreți să petreceți câteva ore în compania unor lucrări interesante.