După vizita din 2020, am știut că-mi doresc să revin în Oradea ca să văd cum s-a mai schimbat orașul și ce clădiri s-au mai renovat. Trei ani mai târziu, am planificat un weekend prelungit la Oradea chiar de 1 Decembrie.
Vremea a fost un pic capricioasă, în sensul că a cam plouat, dar cu toate astea am reușit să avem câteva zile minunate în capitala românească Art Nouveau. A fost și cu plimbare, și cu odihnă, și cu alergare, și cu mâncat chestii delicioase.
Turnul Primăriei și panorama
Din fericire, l-am găsit deschis chiar de 1 Decembrie și am putut urca multele trepte (250) ca să admirăm orașul de la înălțime. Era destulă lume care se perinda pe-acolo, dar a fost oricum o vizită plăcută. Am ajuns la apus, așa că am văzut luminițele de la târgul de Crăciun în toată splendoarea lor. Mi-au dat ceva emoții scările cam înguste și abrupte, dar sunt mândră de mine că până la urmă am urcat.
Auzisem de această clădire-bijuterie Art Nouveau și m-am bucurat mult că am reușit să o vizităm. Și aici erau vizitatori, însă nu am prins înghesuială. Interiorul este cu adevărat special.
M-au impresionat vitraliile, dar și numeroasele obiecte de epocă din camere. Casa este suficient de mare și frumoasă cât să merite vizita și, în același timp, suficient de mică încât să nu te plictisești.
Deși superb decorat, mobilierul nu e genul pe care mi-aș dori să-l am în casă 🙂 (la fel și picturile de pe unii pereți).
În camera de jos era împodobit bradul, cu ornamente vintage, iar atmosfera era tare drăguță, ca de sărbătoare.
Foarte mult mi-a plăcut grădina, pe care am zărit-o doar de la etaj, însă îmi imaginez că vara e minunat să stai acolo.
Spațiul poate fi rezervat pentru diferite evenimente, ședințe foto etc.
Restaurant Meridian ZeroCe-ar fi o plimbare fără o pauză cu mâncare bună? Într-una din zile, la prânz am mers în cetate, la restaurantul Meridian Zero, găsit întâmplător pe Google. Atmosfera, servirea, mâncarea – toate au fost de 5 stele. Deși când am ajuns era aproape gol, s-a umplut repede în următoarea oră, iar muzica de fundal a fost acompaniată de zumzetul plăcut al oamenilor stând la taclale.
În ultima zi, înainte să plecăm spre casă, am făcut o oprire la restaurantul Graf, ca să ne mai răsfățăm puțin papilele. Am ajuns acolo chiar la ora deschiderii, dar mâncarea a venit destul de repede. Deși antreul cu un trio de humus, zacuscă și salată de vinete a fost imens (nu l-am mâncat singură), am găsit loc și pentru un risotto cu dovleac – o alegere excelentă.
Deja sunt curioasă ce surprize plăcute ne va rezerva Oradea la următoarea vizită. Dacă ai recomandări de locuri de văzut și restaurante sau cafenele, abia aștept să le citesc în comentarii!
În aceeași perioadă am fost și eu în Oradea … posibil să ne fi intersectat pe acolo 🙂
Am urcat în turnul primăriei și am vizitat Casa Darvas La Roche când am fost penultima oară în Oradea. De această dată am descoperit Sinagoga Aachvas Rein – Muzeul Istoriei Evreilor și Templul Francmasoneriei (urmează cât de curând și un articol!)
De mâncat, am fost la restaurantul Allegria (unde cred că ai mai fost și tu). În plus, am descoperit o cafenea drăguță, puțin ascunsă privirii, SemiramiS Café!
Ah, ce tare 🙂
Acum am citit pe blogul tău despre sinagogă și templu, nu le-am vizitat, deci le pun pe listă pentru data viitoare.❤️ Deci mulțumesc! Am fost doar la Sinagoga Neologă Sion data trecută, văd că e diferită de asta.