Pe 5 octombrie 2014 alergam primul meu maraton (42 km), din dorința de a vedea cum mă simt după distanța care atunci mi se părea imensă. Mă gândeam că-mi va fi de ajuns și că o voi da apoi pe curse lejere de semi. Însă așa cum se întâmplă în cazul multor alergători amatori, mi-a plăcut (tare!) și am continuat.

Doi ani și 4 zile mai târziu, pe 9 octombrie 2016, am bifat maratonul cu numărul 7. Dintre cele 7, 4 le-am alergat anul ăsta, iar 2 au fost montane – o adicție recentă 😀 (Acum pot să-i înțeleg pe cei care preferă maratoanele montane în detrimentul celor pe plat, de oraș. La munte parcă ai mai mult timp să-ți tragi sufletul, chiar și pe urcări, atmosfera e mai faină, aerul, mai curat.) PB-ul l-am făcut la Verona, iar de-atunci încerc în zadar să cobor sub 3:55 :))

Dar gata cu statistica! Să revenim la Maratonul București 2016, ediția a IX-a.

Foto: Radu Cristi

Pentru că anul trecut n-am fost în oraș în perioada maratonului, a fost prima mea cursă pe noul traseu. În afara faptului că s-au adăugat urcările de la Palatul Parlamentului, în rest nu mi s-a părut mare diferență. Punctele de hidratare și alimentare au fost multe și generoase (după Semi-ul de la Lisabona, unde am avut unul singur, aici mi s-a părut ospăț :D). Am mâncat o grămadă de banane, de nu vreau să le mai văd vreo câteva luni :))

Mă înscrisesem de luni bune și așteptam cu nerăbdare ziua asta. Și uite că vremea a ținut cu alergătorii și ne-a servit o zi perfectă de zburdat, cu soare și temperaturi mai micuțe. N-am lăsat mica răceală să mă demoralizeze, gândindu-mă că oricum am bluză cu mânecă lungă, deci o să am pe ce-mi șterge nasul 😛  Continue reading →