Tag Archives: Maratonul București

1 oră și ceva-cu-3-în-față la Maratonul București 2019 // 21km

Cișmigiu, o oază de verdeață, alei umbroase și romantice…

Poate cu altă ocazie. Acum, în Cișmigiu, am simțit doar denivelările din asfalt, coliziuni la masa de alimentare și pierderea valoroșilor paceri de 1:40. Când mi-am revenit, la ieșirea din parc, deja prinseseră viteză. Le vedeam aripile zburând în fața mea, după 16 km în care reușisem să mă țin aproape.

Anul trecut am plecat tot cu pacerii de 1:40, dar mi-am pierdut energia încă de la început, la urcarea pe Berzei. “Acum măcar am rezistat mai multișor cu ei, cu pace sub 5:00”, m-am încurajat în gând, preocupată să respir, în timp ce coteam dreapta pe bd. Regina Elisabeta.

Pentru Maratonul București – proba de 21km, îmi propusesem să alerg susținut, dar nu cu gând de PB, având în vedere că la Crosul Loteriei nu m-am simțit prea bine cu 4:33 pe doar  3,8 km.

În dimineața cursei mi-am dat seama că sunt complet relaxată și nu am deloc emoții :). Mi-am luat un gel la mine, încă nehotărâtă dacă să-l folosesc sau nu.

Continue reading

21 km pe noul traseu la Maratonul București 2017 (+ o promisiune)

O să alerg relaxat, o să admir noul traseu, o să mă opresc să fac poze.

Puff! Toate astea mi s-au șters brusc din minte imediat ce am trecut linia de start la Maratonul București și m-am lăsat purtată de valul de alergători. Mă înscrisesem la proba de semimaraton (21 km) fără vreo pretenție de timp, doar cu chef de făcut baie în entuziasm și de respirat aerul de competiție.

21 km pe noul traseu maraton bucuresti 2017

Maratonul București a ajuns la a 10a ediție anul acesta, ocazie cu care organizatorii au dat un refresh la traseele curselor și au aplicat pentru a obține certificarea Bronze Label a IAAF, ce indică o calitate mai ridicată a competiției. Pentru că aici am alergat acum ceva ani primul semimaraton, respectiv primul maraton, mi-am dorit să fiu prezentă și la ediția aniversară. Un grăunte de luciditate m-a făcut să nu mă înscriu la maraton, ci la semi, în ideea că oricât de obosită aș fi, 21km tot pot să duc.

Îmi pregătisem de seară echipamentul. Fără emoții, doar ca parte a unei dulci rutine. Deși era încă întuneric când m-am trezit dimineața, n-a fost greu să mă mobilizez, să mănânc iaurtul cu fulgi de ovăz, cacao și vișine, apoi să pornesc la drum. Metroul, din nou plin de alergători cu chef de vorbă. Am ajuns devreme în Piața Constituției, iar după obișnuita tură la toaletă am intrat în zona de start.  Continue reading

Maratonul București 2016 – Jurnal de cursă

Pe 5 octombrie 2014 alergam primul meu maraton (42 km), din dorința de a vedea cum mă simt după distanța care atunci mi se părea imensă. Mă gândeam că-mi va fi de ajuns și că o voi da apoi pe curse lejere de semi. Însă așa cum se întâmplă în cazul multor alergători amatori, mi-a plăcut (tare!) și am continuat.

Doi ani și 4 zile mai târziu, pe 9 octombrie 2016, am bifat maratonul cu numărul 7. Dintre cele 7, 4 le-am alergat anul ăsta, iar 2 au fost montane – o adicție recentă 😀 (Acum pot să-i înțeleg pe cei care preferă maratoanele montane în detrimentul celor pe plat, de oraș. La munte parcă ai mai mult timp să-ți tragi sufletul, chiar și pe urcări, atmosfera e mai faină, aerul, mai curat.) PB-ul l-am făcut la Verona, iar de-atunci încerc în zadar să cobor sub 3:55 :))

Dar gata cu statistica! Să revenim la Maratonul București 2016, ediția a IX-a.

maratonul-bucuresti-2016

Foto: Radu Cristi

Pentru că anul trecut n-am fost în oraș în perioada maratonului, a fost prima mea cursă pe noul traseu. În afara faptului că s-au adăugat urcările de la Palatul Parlamentului, în rest nu mi s-a părut mare diferență. Punctele de hidratare și alimentare au fost multe și generoase (după Semi-ul de la Lisabona, unde am avut unul singur, aici mi s-a părut ospăț :D). Am mâncat o grămadă de banane, de nu vreau să le mai văd vreo câteva luni :))

Mă înscrisesem de luni bune și așteptam cu nerăbdare ziua asta. Și uite că vremea a ținut cu alergătorii și ne-a servit o zi perfectă de zburdat, cu soare și temperaturi mai micuțe. N-am lăsat mica răceală să mă demoralizeze, gândindu-mă că oricum am bluză cu mânecă lungă, deci o să am pe ce-mi șterge nasul 😛  Continue reading

Primul meu maraton – povestea

La momentul la care scriu aceste rânduri, euforia primului maraton e încă prezentă, cu tot cu energia de rigoare. Încă nu-mi vine să cred că am alergat 42 de kilometri! Sau, mai bine zis, nu-mi vine să cred că mă simt atât de bine după distanţa asta şi că sunt cu genunchii întregi şi zâmbetul larg pe buze!

După experienţa primului semimaraton de anul trecut, tot la Bucharest International Marathon, mi-am propus să cresc distanţa şi am ţintit spre celebrii 42 km. Discret, în sensul că nu am anunţat prea mulţi oameni de intenţia mea – nu mă întrebaţi de ce, pur şi simplu aşa am simţit… probabil că nu-mi place să simt presiunea celorlalţi şi prefer să fiu doar eu cu emoţiile mele. Îmi doresc ca de la anul să schimb chestia asta.

După aproape un an de ture infinite prin IOR, de data asta m-am bucurat de o cursă dublă prin centrul Bucureştiului, cu atmosfera frumoasă a evenimentului, compania alergătorilor şi încurajările celor de pe margine.

Bucharest International Marathon 2014 - primul maraton

Dar să începem cu începutul. De dimineaţă, mi-am dat seama că nu am stare. După ce s-a luminat puţin, am văzut că apărea, timid, soarele şi am ştiut că va fi o zi perfectă pentru alergat. Şi chiar aşa a fost. Am plecat de la 8 de acasă şi am ajuns la Unirii cu metroul, 20 de minute mai târziu. Am trecut pe la toaleta de la metrou (tips&tricks: e mereu liberă, faţă de toaletele ecologice din Piaţa Constituţiei, unde se face o coadă imensă), apoi m-am îndreptat spre “locul faptei”. Şi lucrurile au început să se precipite. Pe la vreo 9 fără 10 minute căutam, încă, garderoba, iar apoi culoarul de start. Am nimerit iniţial la cursa populară :D, dar am sărit la timp gardul spre zona de semi şi maraton. N-am apucat să mă dezmeticesc, că deja se dăduse startul. Continue reading